m-am distrat de minune astazi si am zis sa va fac si pe voi partasi. citeam comentariile la un interviu cu tipa care a scris "codul bunelor maniere". femeia afirma, printre altele, cum ca romanii nu-s civilizati.
comentariul 1 ii da dreptate: normal ca nu suntem civilizati, nu avem modele, nu suntem educati, uite cine ne conduce, un marinar care da mana cu toti taranii!
un altul, probabil un istoric, pune lucrurile in perspectiva: ca mai necivilizati sunt aia din transilvania, ca sunt multi unguri, care se trag din popoare migratoare, deci nu au cum sa fie civilizati.
comentatorul 3 crede ca toti cei care au comentat inaintea lui sunt prosti, pentru ca e clar mana imperialistilor care denigreaza tara, folosindu-se de o jidanca ce se ascunde sub nume romanesc.
un altul tine sa o contrazica cu argumente: nu suntem necivilizati, avem olimpici si sportivi de performanta. cineva ii atrage atentia ca nu prea e logica afirmatia, la care i se raspunde ca e un spalat pe creier si ca de aia ca el e vorba in articol.
unul afirma ca e normal sa fim un popor necivilizat, ca s-au imprastiat moldovenii pe peste tot. dupa care se porneste un razboi total, in care fiecare se injura cu fiecare ca sa dovedeasca ca el e cel mai civilizat.
sursa:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/aurelia-marinescu-suntem-un-popor-necivilizat-926960.html#comentarii
Saturday, April 16, 2011
Thursday, April 14, 2011
munca innobileaza pe om (4)
apoi am implinit 18 ani, mi-am luat permisul si un harb de masina - un opel kadet - si m-am apucat de taximetrie. aveam vreo 3 luni de experienta ca sofer, inca ii mai izbeam in spate pe aia care franau prea brusc la semafor, dar nu am avut nici un accident serios si nici o bataie cu urmari grave.
a fost o perioada foarte interesanta, am invatat si am vazut o multime de chestii, unele foarte naspa. odata au urcat trei insi de il tineau numai in suturi si pumni pe un al patrulea si au tinut neaparat sa il inchida pe ala in portbagaj pana la destinatie. mai grav e ca il cunosteam pe unul dintre interlopi, eram un fel de prieteni. adica el era prieten cu mine si eu incercam pe cat posibil sa il evit.
am vazut o o patrula de militieni care il tineau pe un turist de brate ca sa ii poata lua un hot telefonul.
am fost "rapit" de o gasca de tigani si tinut toata noaptea intr-un bordei, ca sa asist la casatoria nu stiu carui puradel. obligat sa mananc laturile de le mancau ei si sa beau alcool pur dintr-un pet. "ca altfel ne suparam!!".
era cat pe ce sa o dau in bara cand am luat odata un depresiv beat ranga care cred ca vroia sa se sinucida, cand aveam viteza mai mare mi-a zmucit volanul din mana. am scapat cu bine la faza aia, m-am agatat ca disperatul si am reusit sa pastrez cat de cat directia.
am avut parte si de o gramada de fun, da aia sigur nu intereseaza pe nimeni, ca-i cu prostii :D
a fost o perioada foarte interesanta, am invatat si am vazut o multime de chestii, unele foarte naspa. odata au urcat trei insi de il tineau numai in suturi si pumni pe un al patrulea si au tinut neaparat sa il inchida pe ala in portbagaj pana la destinatie. mai grav e ca il cunosteam pe unul dintre interlopi, eram un fel de prieteni. adica el era prieten cu mine si eu incercam pe cat posibil sa il evit.
am vazut o o patrula de militieni care il tineau pe un turist de brate ca sa ii poata lua un hot telefonul.
am fost "rapit" de o gasca de tigani si tinut toata noaptea intr-un bordei, ca sa asist la casatoria nu stiu carui puradel. obligat sa mananc laturile de le mancau ei si sa beau alcool pur dintr-un pet. "ca altfel ne suparam!!".
era cat pe ce sa o dau in bara cand am luat odata un depresiv beat ranga care cred ca vroia sa se sinucida, cand aveam viteza mai mare mi-a zmucit volanul din mana. am scapat cu bine la faza aia, m-am agatat ca disperatul si am reusit sa pastrez cat de cat directia.
am avut parte si de o gramada de fun, da aia sigur nu intereseaza pe nimeni, ca-i cu prostii :D
munca innobileaza pe om (3)
situatia dupa primele doua joburi nu era tocmai stralucita, de muncit muncisem cat de cat, dar nu fusesem platit. si e foarte bine ca s-a intamplat asa, la cat de tampit eram as fi fost in stare sa dau toti banii pe carti.
pe terasa la eforie facusem ceva bani, dar prefer sa nu povestesc cum i-am cheltuit. fapt e ca m-am intors acasa cu bani de tren imprumutati de la un coleg.
mi-am zis ca e cazul sa-mi schimb specialitatea, de vreme ce alimentatia publica s-a dovedit de rau augur. consultandu-ma cu prietenul robert, am ajuns la concluzia ca am putea face ceva maruntis daca ne-am apuca de tinichigerie auto. am gasit o firma din sacele care angaja si i-am convins ca suntem printre cei mai buni specialisti tinichigii din judet.
la firma aia am cunoscut niste personaje deosebit de interesante: un sudor piroman si iresponsabil - pe care nu am stiut niciodata cum il cheama, toti ii spuneau "sudoru", vali, un fost parnaias inchis pentru crima si eliberat conditionat, inainte de termen, care avea o vorba, cand se enerva pe tine: "n-ai fi tu primul.." si un maistru alcoolic care nu era in stare de nimic daca nu isi lua doza de dimineata.
era o firma ce distribuia chips-uri, aveau vreo 4 harburi vw modelul ala retro, in fiecare seara se strica motorul la cate una si trebuia reparat a doua zi. de treaba asta se ocupa maistrul, noi astelalti nu aveam mare lucru de facut in afara de pazit cu schimbul la usa, sa tinem de sase pentru cand venea sefu' in inspectie. doar sudorul se mai distra dand foc la diverse chestii.
jucam toata ziua carti pe o lada si cand auzeam "sase!" intorceam lada invers, astupand cartile si ne repezeam sa punem mana pe ceva, sa ne vada seful muncind. fostul parnaias se agata de un capat al motorului la care lucra maistru, sudorul isi verifica concentrat aparatul, robert plimba o matura prin mijlocul atelierului iar eu stergeam atent cu carpa un surub. din cand in cand mai schimbam rolurile. cam de doua ori pe zi eram intrerupti de la ale noastre.
se mai intampla sa si muncim, cand tabla ameninta sa cada de pe un harb, o taiam cu flexul si sudam alta in loc. sudoru traia periculos, nu avea nici cele mai elementare cunostinte de protectia muncii, isi trantea pe jos butelia aia cu carbid izbind-o cu picioarele si suda asezat pe ea. din cand in cand punea aparatul de sudura in functiune pe butelie, ca sa se scarpine. la faza asta noi ne adaposteam care pe unde apuca, asteptand, curiosi, explozia.
faceam pe ajutoarele lui cu schimbul, era partea cea mai stresanta, ca pe sudor nu il interesa ca e unul langa el care tine tabla cu patentul, isi zmucea aparatul sa descalceasca furtunul si-ti baga flacara in ochi. mi-a stricat o pereche de ochelari si vreo doua tricouri iar pe vali parnaiasul l-a lasat fara o spranceana. am crezut ca i-a sunat ceasul sudorului, dar s-a dovedit pana la urma ca era numai gura de parnaias, cel mai rau s-a dovedit tot sudorul, cand a facut o criza de nervi si s-a apucat sa alerge cu bidonul de benzina dupa secretara, sa-i dea foc.
n-am facut multi purici acolo. am constatat ca nu e tocmai domeniul in care vrem sa facem cariera. am primit doar jumatate din ultimul salariu care ni se cuvenea. patronul s-a aratat indignat de tupeul nostru ordinar de a ne cere toti banii, zicea ca de fapt trebuie sa ii multumim ca ne-a dat posibilitatea sa batem si noi un cui, ca altfel umblam pe strazi cu golanii.
in seara aia am batut cuie in niste cauciucuri.
pe terasa la eforie facusem ceva bani, dar prefer sa nu povestesc cum i-am cheltuit. fapt e ca m-am intors acasa cu bani de tren imprumutati de la un coleg.
mi-am zis ca e cazul sa-mi schimb specialitatea, de vreme ce alimentatia publica s-a dovedit de rau augur. consultandu-ma cu prietenul robert, am ajuns la concluzia ca am putea face ceva maruntis daca ne-am apuca de tinichigerie auto. am gasit o firma din sacele care angaja si i-am convins ca suntem printre cei mai buni specialisti tinichigii din judet.
la firma aia am cunoscut niste personaje deosebit de interesante: un sudor piroman si iresponsabil - pe care nu am stiut niciodata cum il cheama, toti ii spuneau "sudoru", vali, un fost parnaias inchis pentru crima si eliberat conditionat, inainte de termen, care avea o vorba, cand se enerva pe tine: "n-ai fi tu primul.." si un maistru alcoolic care nu era in stare de nimic daca nu isi lua doza de dimineata.
era o firma ce distribuia chips-uri, aveau vreo 4 harburi vw modelul ala retro, in fiecare seara se strica motorul la cate una si trebuia reparat a doua zi. de treaba asta se ocupa maistrul, noi astelalti nu aveam mare lucru de facut in afara de pazit cu schimbul la usa, sa tinem de sase pentru cand venea sefu' in inspectie. doar sudorul se mai distra dand foc la diverse chestii.
jucam toata ziua carti pe o lada si cand auzeam "sase!" intorceam lada invers, astupand cartile si ne repezeam sa punem mana pe ceva, sa ne vada seful muncind. fostul parnaias se agata de un capat al motorului la care lucra maistru, sudorul isi verifica concentrat aparatul, robert plimba o matura prin mijlocul atelierului iar eu stergeam atent cu carpa un surub. din cand in cand mai schimbam rolurile. cam de doua ori pe zi eram intrerupti de la ale noastre.
se mai intampla sa si muncim, cand tabla ameninta sa cada de pe un harb, o taiam cu flexul si sudam alta in loc. sudoru traia periculos, nu avea nici cele mai elementare cunostinte de protectia muncii, isi trantea pe jos butelia aia cu carbid izbind-o cu picioarele si suda asezat pe ea. din cand in cand punea aparatul de sudura in functiune pe butelie, ca sa se scarpine. la faza asta noi ne adaposteam care pe unde apuca, asteptand, curiosi, explozia.
faceam pe ajutoarele lui cu schimbul, era partea cea mai stresanta, ca pe sudor nu il interesa ca e unul langa el care tine tabla cu patentul, isi zmucea aparatul sa descalceasca furtunul si-ti baga flacara in ochi. mi-a stricat o pereche de ochelari si vreo doua tricouri iar pe vali parnaiasul l-a lasat fara o spranceana. am crezut ca i-a sunat ceasul sudorului, dar s-a dovedit pana la urma ca era numai gura de parnaias, cel mai rau s-a dovedit tot sudorul, cand a facut o criza de nervi si s-a apucat sa alerge cu bidonul de benzina dupa secretara, sa-i dea foc.
n-am facut multi purici acolo. am constatat ca nu e tocmai domeniul in care vrem sa facem cariera. am primit doar jumatate din ultimul salariu care ni se cuvenea. patronul s-a aratat indignat de tupeul nostru ordinar de a ne cere toti banii, zicea ca de fapt trebuie sa ii multumim ca ne-a dat posibilitatea sa batem si noi un cui, ca altfel umblam pe strazi cu golanii.
in seara aia am batut cuie in niste cauciucuri.
Wednesday, April 13, 2011
munca innobileaza pe om (2)
cum sunt un individ foarte optimist atunci cand nu sunt pesimist, m-am bucurat, totusi, ca nu a ars hotelul cat am stat acolo. sigur se dovedea ca ma trag din prometeu.
ii inteleg si pe aia saracii, politica patronatului nu era foarte stralucita: exista un fond de salarii care se impartea la numarul de angajati. daca se angaja unul nou, automat le scadeau salariile alorlalti.
capitalismul salbatic dambovitean in prima faza.
la a doua tentativa de innobilare, stiam deja la ce sa ma astept, astfel incat m-am straduit, pe cat posibil, sa-mi iau singur salariul. lucram la motelul dambul morii, la intrarea in brasov. n-am apucat sa fac prea multi purici acolo, nu numai pentru faptul ca e putin atipic un bucatar care nu stie sa gateasca, dar si pentru ca mi s-a intamplat o chestie destul de neplacuta.
paznicului de noapte ii murise una dintre mame si trebuia sa mearga la priveghi, sau asa ceva si m-a rugat sa ii tin locul in noaptea respectiva. am acceptat, nu se putea altfel, ma simteam intru-catva responsabil ca nu i-am zis niciodata ca ailalti bucatari ii scuipau in ciorba.
drept urmare am stat treaz, am ascultat radio brasov si am dat dedicatii toata noaptea pentru jmekerii din tractoru, paduche, jegu si marinica. dimineata, am facut un rond sa vad daca totul era in regula: nu era. hotii golisera complet una dintre magazii, demontasera pana si becurile, prizele si clanta.
mi-am facut asa, rapid, un calcul si am ajuns la concluzia ca va trebui sa lucrez cam doi ani jumate ca sa platesc paguba, lucru care nu ma entuziasma in mod deosebit. am taiat-o urgent de-acolo. mi-am spus ca poate nu e prudent sa merg acasa, asa ca m-am dus la mare unde mi-am petrecut vara facand pe chelnerul la o terasa prapadita din eforie nord.
ii inteleg si pe aia saracii, politica patronatului nu era foarte stralucita: exista un fond de salarii care se impartea la numarul de angajati. daca se angaja unul nou, automat le scadeau salariile alorlalti.
capitalismul salbatic dambovitean in prima faza.
la a doua tentativa de innobilare, stiam deja la ce sa ma astept, astfel incat m-am straduit, pe cat posibil, sa-mi iau singur salariul. lucram la motelul dambul morii, la intrarea in brasov. n-am apucat sa fac prea multi purici acolo, nu numai pentru faptul ca e putin atipic un bucatar care nu stie sa gateasca, dar si pentru ca mi s-a intamplat o chestie destul de neplacuta.
paznicului de noapte ii murise una dintre mame si trebuia sa mearga la priveghi, sau asa ceva si m-a rugat sa ii tin locul in noaptea respectiva. am acceptat, nu se putea altfel, ma simteam intru-catva responsabil ca nu i-am zis niciodata ca ailalti bucatari ii scuipau in ciorba.
drept urmare am stat treaz, am ascultat radio brasov si am dat dedicatii toata noaptea pentru jmekerii din tractoru, paduche, jegu si marinica. dimineata, am facut un rond sa vad daca totul era in regula: nu era. hotii golisera complet una dintre magazii, demontasera pana si becurile, prizele si clanta.
mi-am facut asa, rapid, un calcul si am ajuns la concluzia ca va trebui sa lucrez cam doi ani jumate ca sa platesc paguba, lucru care nu ma entuziasma in mod deosebit. am taiat-o urgent de-acolo. mi-am spus ca poate nu e prudent sa merg acasa, asa ca m-am dus la mare unde mi-am petrecut vara facand pe chelnerul la o terasa prapadita din eforie nord.
munca innobileaza pe om
am zis sa va povestesc cum m-a innobilat pe mine prima oara.
aveam vreo 17 ani si ardeam de nerabdare sa intru in campul muncii, sa vad cu ochii mei daca e chiar asa de naspa cum zicea lumea.
s-a intamplat ca tentativa mea de innobilare sa aiba loc in incinta restaurantului "bulevard" din predeal, mai exact in bucataria respectivului restaurant, unde mi s-a incredintat rolul de ajutor de bucatar.
printre atributiile mele se numarau curatatul/taiatul cartofilor si cumparatul tigarilor de la nonstop-ul ce se inchidea la 10 seara. la asta mai adaugasem, cu de la sine putere, fugaritul chelneritei cu tate mari care se lasa inghesuita de cine se nimerea.
as putea spune ca am muncit cu ravna, dupa cateva saptamani capatasem o conditie fizica de invidiat. mi s-a intamplat si un lucru neplacut, in a treia zi cineva mi-a ciordit banii de ii uitasem in buzunarul hainei, in vestiar. drept urmare, nu mai aveam bani de tren, noroc cu o colega, suflet mare, care m-a imprumutat pana a doua zi. ulterior am aflat ca respectiva colega a fost data afara pentru ca au prins-o ca fura din vestiar.
asteptam cu nerabdare certificatul de innobilare: primul talon de plata cu banii aferenti. in hotelul respectiv, in ziua in care se dadeau banii, se tinea si o sedinta in care erau infierate viguros si penalizate abaterile personalului. m-am prezentat destul de senin stiindu-ma cu constiinta curata, desi imi era putin teama sa nu-mi impute cartofii pe care i-am masacrat in primele zile, din exces de zel.
ei bine, rezultatul sedintei a fost nu numai ca mi-am ratat innobilarea, dar a fost si cat pe ce sa ajung pe mana militiei. in timp ce pentru absolut toti colegii mei s-au gasit numai cuvinte de lauda, am aflat, cu surprindere, ca eu am spart 23 de farfurii, am furat 2 calupuri de cascaval, 7 rude de salam, trei borcane de muraturi, cateva zeci de ciocolati "poiana", o trusa de scule, 7 cutite si nu ma stiu cate linguri si furculite, am strica robinetul de la bucatarie, usa de la camera 27, incuietoarea de la vestiar si am mai si infundat buda cu un tampon folosit. au mai fost si altele dar nu mi le mai amintesc, le-am transmis sa-si bage tamponul folosit in locul ala cu care judeca si am plecat trantind usa, nu inainte de a mi se atrage atentia politicos ca un putoi civilizat ar trebui sa zica mersi ca m-au invatat meserie si ca nu ma dau pe mana militiei plus ca nu am deloc talent intr-ale bucatarie, ca locul meu e in uzina, la strung.
nu e de mirare, deci, ca incepand din ziua aia innobilarea nu a mai fost una dintre prioritatile mele in viata.
aveam vreo 17 ani si ardeam de nerabdare sa intru in campul muncii, sa vad cu ochii mei daca e chiar asa de naspa cum zicea lumea.
s-a intamplat ca tentativa mea de innobilare sa aiba loc in incinta restaurantului "bulevard" din predeal, mai exact in bucataria respectivului restaurant, unde mi s-a incredintat rolul de ajutor de bucatar.
printre atributiile mele se numarau curatatul/taiatul cartofilor si cumparatul tigarilor de la nonstop-ul ce se inchidea la 10 seara. la asta mai adaugasem, cu de la sine putere, fugaritul chelneritei cu tate mari care se lasa inghesuita de cine se nimerea.
as putea spune ca am muncit cu ravna, dupa cateva saptamani capatasem o conditie fizica de invidiat. mi s-a intamplat si un lucru neplacut, in a treia zi cineva mi-a ciordit banii de ii uitasem in buzunarul hainei, in vestiar. drept urmare, nu mai aveam bani de tren, noroc cu o colega, suflet mare, care m-a imprumutat pana a doua zi. ulterior am aflat ca respectiva colega a fost data afara pentru ca au prins-o ca fura din vestiar.
asteptam cu nerabdare certificatul de innobilare: primul talon de plata cu banii aferenti. in hotelul respectiv, in ziua in care se dadeau banii, se tinea si o sedinta in care erau infierate viguros si penalizate abaterile personalului. m-am prezentat destul de senin stiindu-ma cu constiinta curata, desi imi era putin teama sa nu-mi impute cartofii pe care i-am masacrat in primele zile, din exces de zel.
ei bine, rezultatul sedintei a fost nu numai ca mi-am ratat innobilarea, dar a fost si cat pe ce sa ajung pe mana militiei. in timp ce pentru absolut toti colegii mei s-au gasit numai cuvinte de lauda, am aflat, cu surprindere, ca eu am spart 23 de farfurii, am furat 2 calupuri de cascaval, 7 rude de salam, trei borcane de muraturi, cateva zeci de ciocolati "poiana", o trusa de scule, 7 cutite si nu ma stiu cate linguri si furculite, am strica robinetul de la bucatarie, usa de la camera 27, incuietoarea de la vestiar si am mai si infundat buda cu un tampon folosit. au mai fost si altele dar nu mi le mai amintesc, le-am transmis sa-si bage tamponul folosit in locul ala cu care judeca si am plecat trantind usa, nu inainte de a mi se atrage atentia politicos ca un putoi civilizat ar trebui sa zica mersi ca m-au invatat meserie si ca nu ma dau pe mana militiei plus ca nu am deloc talent intr-ale bucatarie, ca locul meu e in uzina, la strung.
nu e de mirare, deci, ca incepand din ziua aia innobilarea nu a mai fost una dintre prioritatile mele in viata.
Subscribe to:
Posts (Atom)