este o zi importanta pentru mine (azi ma mut) si m-am gandit sa impartasesc cu voi aceasta mirobolanta experienta.. desigur, mai e si rahatul asta de ploaie care ma impiedica sa plec cu al treilea transport, dar asta este doar un amanunt.
totul merge bine, sunt cat se poate de calm, cam atat de calm cat poate fi un individ care s-a izbit de toti peretii cu o gramada de boarfe in brate. noua mea locuinta este superba, e situata la etajul patru iar blocul nu are lift. coridorul e ingust, scarile abrupte. dar e ok, inca nu am daramat nici un perete, doar ce am zgariat nitel cam toata mobila.
televizorul l-am scapat pe jos, dar un vecin inimos m-a asigurat ca nu s-a stricat, ca si el l-a scapat pe jos cand s-a mutat. pc-ul inca nu l-am demontat, mi-e frica de stratul de cabluri de juma de metru.
pisicul l-am trimis cu a doilea transport, ceea ce l-a stresat intr-un asemenea hal, (dupa neplacuta experienta cu avionul) incat, sa ma scuze doamnele, s-a cacat pe el.
dar hai ca va las, ca le aveti si voi pe ale voastre. taman ce s-a mai ostoit ploaia.
traiasca sfarsitul lui mai! si sper sa supravietuim si noi.
Wednesday, May 30, 2007
jos veveritele!
acuma, dupa ce ca ploua de-mi vine sa dau cu apa de pamant, ma mai asalteaza si populatia bastinasa de dintosi.
Saturday, March 03, 2007
ce-mi doresc personal eu mie insumi
eu, pentru anul asta, mi-am propus:
- sa ma trezesc mai de dimineata; daca se poate, de cu seara.
- mai bine - sa nu mai dorm deloc; dar, totusi, sa ma culc.
- la fiecare cinci minute, sa devin cu zece minute mai destept
- sa duc gunoiul; la scrap. pana acum, m-a dus el pe mine.
- sa mananc mai mult si sa merg la toaleta mai putin.
- sa devin.
- sa ma trezesc mai de dimineata; daca se poate, de cu seara.
- mai bine - sa nu mai dorm deloc; dar, totusi, sa ma culc.
- la fiecare cinci minute, sa devin cu zece minute mai destept
- sa duc gunoiul; la scrap. pana acum, m-a dus el pe mine.
- sa mananc mai mult si sa merg la toaleta mai putin.
- sa devin.
cine a auzit...
de corci?
carol gherebenes, pe numele intreg. norocel trebuie sa-l stie. era emblema cartierului.
corci era tiganu care locuia la parterul blocului.
si al carui ideal in viata era sa se sinucida.
imi amintesc cum alergam cu totii, noi, astia, juniorii, sa-i facem rost de-un foc, atunci cand a decis sa arunce cartieru in aer. a dat drumul la gaz, a asteptat sa se acumuleze si s-a suparat de numa cand a realizat ca nu avea bricheta in casa. cand i-am aruncat cutia de chibrite, se aerisise deja apartamentul; nu i-a iesit.
peste cateva ore, i-au taiat gazul si curentul; cartierul mai exista si in ziua de azi.
la scurt timp dupa aia, intr-o dupa amiaza, o trosnitura m-a facut sa ratez cu poarta goala, dupa ce-l facusem pe gigi-dukadam: corci se aruncase cu capul inainte, de la geam.
ghinion.
statea la parter si era tare de cap. doar asfaltul ce a suferit putin.
o noapte intreaga a dormit corci in mijlocul strazii, doar-doar l-o calca vreo masina. n-a fost sa fie. abia spre dimineata l-a luat unul la bataie ca i-a crapat spoilerul. tiganul era zgariat in cot si isi rupsese un nasture de la camasa.
intr-o noapte de iarna s-a culcat pe zapada, la bustul gol. spera sa prinda vreo penumonie, ceva. nu a patit nimic, dar de atunci incolo nu l-am mai vazut niciodata racit.
a tinut sa ne anunte atunci cand a inghitit diazepam cu vodca. ghinion, salvarea a venit mai repede ca niciodata.
in noaptea in care a reusit, rupsese deja trei cabluri si rama usii de la baie.
acum, am o nedumerire: asta intra in categoria "povesti cu happy end"?
carol gherebenes, pe numele intreg. norocel trebuie sa-l stie. era emblema cartierului.
corci era tiganu care locuia la parterul blocului.
si al carui ideal in viata era sa se sinucida.
imi amintesc cum alergam cu totii, noi, astia, juniorii, sa-i facem rost de-un foc, atunci cand a decis sa arunce cartieru in aer. a dat drumul la gaz, a asteptat sa se acumuleze si s-a suparat de numa cand a realizat ca nu avea bricheta in casa. cand i-am aruncat cutia de chibrite, se aerisise deja apartamentul; nu i-a iesit.
peste cateva ore, i-au taiat gazul si curentul; cartierul mai exista si in ziua de azi.
la scurt timp dupa aia, intr-o dupa amiaza, o trosnitura m-a facut sa ratez cu poarta goala, dupa ce-l facusem pe gigi-dukadam: corci se aruncase cu capul inainte, de la geam.
ghinion.
statea la parter si era tare de cap. doar asfaltul ce a suferit putin.
o noapte intreaga a dormit corci in mijlocul strazii, doar-doar l-o calca vreo masina. n-a fost sa fie. abia spre dimineata l-a luat unul la bataie ca i-a crapat spoilerul. tiganul era zgariat in cot si isi rupsese un nasture de la camasa.
intr-o noapte de iarna s-a culcat pe zapada, la bustul gol. spera sa prinda vreo penumonie, ceva. nu a patit nimic, dar de atunci incolo nu l-am mai vazut niciodata racit.
a tinut sa ne anunte atunci cand a inghitit diazepam cu vodca. ghinion, salvarea a venit mai repede ca niciodata.
in noaptea in care a reusit, rupsese deja trei cabluri si rama usii de la baie.
acum, am o nedumerire: asta intra in categoria "povesti cu happy end"?
Sunday, December 31, 2006
cum mi-am petrecut revolutia
eu la revolutie am fost un erou; m-am trezit dis de dimineata - pe la 12 - am baut o cicoare calda, mi-am luat "bunul gospodar" sub brat si am trecut strada, la prietenul meu, sa ne jucam. ne-au mai vizitat inca trei revolutionari din vecini si am incins o partida memorabila, a fost atat de interesant incat nici nu am bagat-o in seama pe mama prietenului, care ne spunea sa nu iesim afara ca-i revolutie.
dupa masa, am iesit cu mingea sa facem o miuta; am asezat cate o pereche de bolovani in fiecare capat al strazii si am inceput partida. ne-au cam enervat tancurile care faceau slalom printre bolovanii nostrii, da in ansamblu a fost o partida pe cinste. seara, ne-am jucat de-a v'ati ascunselea, ignorandu-i pe vecinii care urlau fericiti prin balcoane.
inainte sa intram in casa, ne-am distrat putin cu vecinul pandele, care pazea intrarea in bloc cu un ciocan de batut snitzele in mana. "teroristii!" strigam si ne buluceam sa intram in scara; cred ca pandele a facut pe el de vreo trei ori in seara aia.
asa mi-am petrecut eu revolutia. aveam doispe ani. certificatul de revolutionar l-am primit prin '99. am dat un milion pe el.
dupa masa, am iesit cu mingea sa facem o miuta; am asezat cate o pereche de bolovani in fiecare capat al strazii si am inceput partida. ne-au cam enervat tancurile care faceau slalom printre bolovanii nostrii, da in ansamblu a fost o partida pe cinste. seara, ne-am jucat de-a v'ati ascunselea, ignorandu-i pe vecinii care urlau fericiti prin balcoane.
inainte sa intram in casa, ne-am distrat putin cu vecinul pandele, care pazea intrarea in bloc cu un ciocan de batut snitzele in mana. "teroristii!" strigam si ne buluceam sa intram in scara; cred ca pandele a facut pe el de vreo trei ori in seara aia.
asa mi-am petrecut eu revolutia. aveam doispe ani. certificatul de revolutionar l-am primit prin '99. am dat un milion pe el.
Tuesday, December 19, 2006
ragaind trecea anastasia
cand eram io mai mic, asa, mai ieseam seara in fata blocului, cu pustii din vecini.mai ziceam de un alta, mai jucam flori-fete-sau-baieti, ne mai fugaream printre masini, ma rog, ne distram si noi asa cum nu se poate distra decat cineva care nu stie ce-i ala personal computer.
da ba vere, nu trecea seara fara ca cineva sa nu faca o gluma cu ragaituri, basini, stiti voi, genul ala de gluma la care numai ei se topesc de ras. si sti ce-am observat? aia care faceau glume d-astea cand erau mici, au ramas cu obiceiul.
dup-aia ne-am facut mari, ne-am vazut fiecare de drumul nostru, ne mai intalneam cand si cand sa mai schimbam o vorba. da sa vezi chestie: nu gaseam, bre, nici un subiect de discutie cu astia, ei rezonau numa la ragaituri si parturi. si turnau in ei la alcool de statea motanu-n mustati.
ce vreau sa zic cu asta? n-am nici cea mai vaga idee.
da ba vere, nu trecea seara fara ca cineva sa nu faca o gluma cu ragaituri, basini, stiti voi, genul ala de gluma la care numai ei se topesc de ras. si sti ce-am observat? aia care faceau glume d-astea cand erau mici, au ramas cu obiceiul.
dup-aia ne-am facut mari, ne-am vazut fiecare de drumul nostru, ne mai intalneam cand si cand sa mai schimbam o vorba. da sa vezi chestie: nu gaseam, bre, nici un subiect de discutie cu astia, ei rezonau numa la ragaituri si parturi. si turnau in ei la alcool de statea motanu-n mustati.
ce vreau sa zic cu asta? n-am nici cea mai vaga idee.
scrisori de la nelutzu: accidentul&biroul de promisiuni
"bai zburlici, fi atent ce mi s-a intamplat: mergeam io ieri cu mercedesu prin centru, aveam ceva viteza, tu ma stii, conduc mai bine cand is baut, si la un moment dat - hop! imi sare un pensionar inainte, pe trecerea de pietoni. avea vreo nouazeci de ani, era orb si jumate paralizat, da iuteeee! iute-al dracu. io l-am vazut de pe la vreun km, da am zis ca trec inaintea lui. nici o sansa: s-a miscat ca un spiridus, intr-un minut jumate era in mijlocul intersectiei.
capota mea se face varza, plasa lui cu cartofi zboara cat colo si lumea incepe sa ma injure. pe mine! ma injura pe mine! pai nu io-s ala pagubitu? hodorogu oricum murea, io am fost numa mana destinului, da capota mea cu ce a gresit?
acuma pica nasol, ca saptamana ailalta-s alegerile si poporu vede ca nu stiu sa conduc. poporu nu stie insa ca eu conduc foarte bine, problema e ca unii nu stiu cum sa treaca strada.
cu procesu s-a rezolvat: a venit fiu-su si mi-a indreptat capota, asa ca nu l-am mai dat in judecata. s-a bucurat de numa cand l-am lasat sa pastreze cartoful intepenit in radiator.
revin cu noutati, fi atent ce-am facut: mi-am deschis birou de promisiuni. l-am deschis langa piata, m-am gandit si io ca vine omu, cumpara o varza si-un castravete si dup-aia vine la mine sa-i dau o promisiune.
da sa vezi ce idee mi-a venit: fac o lista cu promisiuni si il las pe fiecare sa-si aleaga promisiunea care-i convine. genial, ha? se vede ca am facut doo facultati. cum am facut lista? pai, am luat dictionaru si, dupa fiecare cuvant am scris "gratis".
am avut si probleme. vine un cetatean intre doua varste, intre 70 si 80, dupa estimarea mea si cetateanul asta ma intreaba ce o sa fac pentru tinerii pensionari. i-am dat lista, da n-a vrut nimic de-acolo, nici silicoane gratis, nici salariu gratis si nici intrare gratuita la discoteca. am stat io asa si m-am gandit: bai, ce isi doreste cel mai mult un hodorog? aha! doi metrii patrati in cimitiru eternitatea. ii promit chestia asta si numa-l vezi cum incepe sa faca spume la gura. i-am bagat una-n freza de i-au zburat toate mezelurile din plasa: si felia de salam si aia de parizer.
la mine-n birou nu se accepta violenta, ce mama ma-si.
no, hai ca te las acum, trebe sa merg la sala. cu ocazia sfintelor sarbatori de revelion, iti urez sa-ti aduci aminte de mine."
capota mea se face varza, plasa lui cu cartofi zboara cat colo si lumea incepe sa ma injure. pe mine! ma injura pe mine! pai nu io-s ala pagubitu? hodorogu oricum murea, io am fost numa mana destinului, da capota mea cu ce a gresit?
acuma pica nasol, ca saptamana ailalta-s alegerile si poporu vede ca nu stiu sa conduc. poporu nu stie insa ca eu conduc foarte bine, problema e ca unii nu stiu cum sa treaca strada.
cu procesu s-a rezolvat: a venit fiu-su si mi-a indreptat capota, asa ca nu l-am mai dat in judecata. s-a bucurat de numa cand l-am lasat sa pastreze cartoful intepenit in radiator.
revin cu noutati, fi atent ce-am facut: mi-am deschis birou de promisiuni. l-am deschis langa piata, m-am gandit si io ca vine omu, cumpara o varza si-un castravete si dup-aia vine la mine sa-i dau o promisiune.
da sa vezi ce idee mi-a venit: fac o lista cu promisiuni si il las pe fiecare sa-si aleaga promisiunea care-i convine. genial, ha? se vede ca am facut doo facultati. cum am facut lista? pai, am luat dictionaru si, dupa fiecare cuvant am scris "gratis".
am avut si probleme. vine un cetatean intre doua varste, intre 70 si 80, dupa estimarea mea si cetateanul asta ma intreaba ce o sa fac pentru tinerii pensionari. i-am dat lista, da n-a vrut nimic de-acolo, nici silicoane gratis, nici salariu gratis si nici intrare gratuita la discoteca. am stat io asa si m-am gandit: bai, ce isi doreste cel mai mult un hodorog? aha! doi metrii patrati in cimitiru eternitatea. ii promit chestia asta si numa-l vezi cum incepe sa faca spume la gura. i-am bagat una-n freza de i-au zburat toate mezelurile din plasa: si felia de salam si aia de parizer.
la mine-n birou nu se accepta violenta, ce mama ma-si.
no, hai ca te las acum, trebe sa merg la sala. cu ocazia sfintelor sarbatori de revelion, iti urez sa-ti aduci aminte de mine."
Tuesday, December 12, 2006
amatorismul, caracteristica nationala
ma uitam aseara la carcotasi si m-a izbit o evidenta, o chestie pe care o sesizasem mai demult, dar care mi s-a lamurit abia acum: venim dintr-o tara de incompetenti; incompetenti la toate nivelurile.
majoritatea termina o scoala dupa care se angajeaza in domenii cu totul si cu totul diferite, unde, binenteles, fac o varza din indatoririle lor.
unii, mai norocosi, mai dotati din punct de vedere social, ca sa zic asa, isi gasesc de munca in domeniul lor, dar nu au nici cea mai mica idee de cum ar trebui sa munceasca;
cursurile de perfectionare sunt sublime si, chiar daca in cateva profesii ai acces la cursuri de genul asta, motivul pentru care le urmezi e destul de departe de dorinta de a fi mai bun; de obicei le faci ca sa ai un atuu in plus atunci cand se pune problema avansarii.
scoala pe care am facut-o s-a dovedit a fi la ani lumina distanta fata de realitatea de pe teren. m-am trezit, dupa licenta, total paralel cu "meseria" mea;
si asta e ceea ce se distinge clar, la toate nivelurile: un amatorism cumplit, se mimeaza mai toate indatoririle, se ocolesc, cu grija, toate provocarile, orice noutate cu potential e maturata, discret, sub pres, pentru a nu da batai de cap.
taranul e surd la orice noutate care vine in sprijinul eforturilor sale, functionarii se ridica cu furci si topoare impotriva oricarei schimbari care le poate afecta siesta, medicul participa la conferinte doar pentru a mai schimba o vorba cu vechii colegi , politicianul are preocupari total straine de politica, afaceristul este mult mai receptiv la tunuri decat la strategiile de eficientizare a bussiness-ului, etc.
un conservatorism gregar razbate din toate straturile societatii. un amatorism unanim acceptat si aparat de catre tot poporul.
in conditiile astea, notiunea de progres isi pierde sensul. si nu vad de ce am spera in schimbari, cand e clar ca aproape nimeni nu le doreste, aproape nimeni nu e dispus sa faca eforturi pentru asta.
majoritatea termina o scoala dupa care se angajeaza in domenii cu totul si cu totul diferite, unde, binenteles, fac o varza din indatoririle lor.
unii, mai norocosi, mai dotati din punct de vedere social, ca sa zic asa, isi gasesc de munca in domeniul lor, dar nu au nici cea mai mica idee de cum ar trebui sa munceasca;
cursurile de perfectionare sunt sublime si, chiar daca in cateva profesii ai acces la cursuri de genul asta, motivul pentru care le urmezi e destul de departe de dorinta de a fi mai bun; de obicei le faci ca sa ai un atuu in plus atunci cand se pune problema avansarii.
scoala pe care am facut-o s-a dovedit a fi la ani lumina distanta fata de realitatea de pe teren. m-am trezit, dupa licenta, total paralel cu "meseria" mea;
si asta e ceea ce se distinge clar, la toate nivelurile: un amatorism cumplit, se mimeaza mai toate indatoririle, se ocolesc, cu grija, toate provocarile, orice noutate cu potential e maturata, discret, sub pres, pentru a nu da batai de cap.
taranul e surd la orice noutate care vine in sprijinul eforturilor sale, functionarii se ridica cu furci si topoare impotriva oricarei schimbari care le poate afecta siesta, medicul participa la conferinte doar pentru a mai schimba o vorba cu vechii colegi , politicianul are preocupari total straine de politica, afaceristul este mult mai receptiv la tunuri decat la strategiile de eficientizare a bussiness-ului, etc.
un conservatorism gregar razbate din toate straturile societatii. un amatorism unanim acceptat si aparat de catre tot poporul.
in conditiile astea, notiunea de progres isi pierde sensul. si nu vad de ce am spera in schimbari, cand e clar ca aproape nimeni nu le doreste, aproape nimeni nu e dispus sa faca eforturi pentru asta.
Monday, December 11, 2006
despre traditii: hacuirea porcului
ca tot se vorbea de taiat porcu, nelutzule, as vrea sa impartasesc cu tine momentele deosebite pe care le-am trait ultima data cu aceasta ocazie. era o mirifica dimineata de decembrie si se-auzea cum creste iarba intre ragelete disperate ale suflarii porcine din sat. nu ma, m-ai inteles gresit, crasma era inchisa, vorbesc despre porcii aia originali. ceremonia a inceput inca de dimineata, cand unchiu sabin s-a certat cu matusa maritza, dupa care s-a razbunat pe porc. l-a injunghiat cu ura, sub privirile ingrozite ale celorlalte animale. vad ca iarasi esti confuz, vorbeam de celalalt porc, de vaca, caine si pisica.
dup-aia, toti s-au dat respectuosi la o parte, lasandu-l pe unchiul vasilica sa incendieze porcul - intre noi fie vorba, omu asta are porniri de piroman. in timp ce porcul se parlea in pace, ca sa zic asa, barbatii vorbeau de-ale lor, adica se informau despre cantitatea de beutura aflata la fata locului si puneau la cale un plan b, in caz ca lichidele s-ar fi terminat prea repede. io deja imi pregatisem bicicleta pentru planul b, care era intotdeauna acelasi: "bai, asta micu, du-te tu pana la crasma si zi-i lu mitica sa-ti deie neste vodca, zi-i s-o puie in contul meu"; in timpul asta, femeile isi vedea si ele de treaba lor: vorbeau despre popa, biserica si curva aia de preoteasa.
imediat ce porcu s-o gatat de parlit, cineva-mi intindea o bucata de ureche, cu aerul ca-mi face o mare favoare. io o luam cuminte si o doseam discret in gura cainelul, cascata ca la a opta minune a lumii. dupa ce haleau cu totii urechile porcului, li se facea de gluma: "bai", incepea cate vre-unul, "uite, porcu asta fara urechi seamana cu tine!". din fericire, porcul era deja mort, asa ca, crunta jignire il lasa in continuare rece.
dupa aia, despicau porcul si incepeau lectia de anatomie: bai, ai grija la fiere! vezi sa nu-i tai rinichiul, etc. intre noi fie vorba, io nu prea intelegeam de ce atata grija, de vreme ce porcul este oricum mort. apoi, in casa, intr-o igiena desavarsita, desavarsita cu o saptamana in urma, cand o fost ziua de baie, gospodinele incepeau sa taie carnea bucati. toti pareau surescitati de ideea ca in curand or sa manance, asa ca nu prea dadeau atentie la curatat. slanina, de-o palma, a primit niste complimente de-a dreptul tulburatoare, aproape ca a rosit.
io ma tineam pe cat posibil deoparte, stiam deja ce va urma: femeile or sa ma oblige sa mananc, io o sa ma straduiesc sa ma prefac incantat, exact atat cat sa nu le jignesc, dar sa nu exagerez cu incantarea, ca altfel ma mai alegeam cu o portie, ceea ce nu stiu daca as mai fi putut suporta.
apoi, plutind cu totii in unsoare, ne asezam la masa. ma rog, eu nu, eu eram personajul cheie in planul b care se cerea aplicat, chestie care-mi convenea oarescum. pedalam io pana la crasma, intram, cautam tejgheaua prin zidul de fum - o nimeream intotdeauna, ghidat de sunetul paharelor - ascultam mustrarile carciumarului, il asiguram ca taica-miu isi va plati datoria la intai ale lunii si, cu ultimele puteri, izbeam usa si tasneam afara. pe jumatate intoxicat, imi conduceam bicicleta prin santuri pana acasa, unde eram intampinat cu urale; ma rog, uralele nu erau pentru mine, da orisicat..
apoi lumea halea tot ce era pe masa - mai putin slanina care trebuia sa ajunga pentru tot restul anului - femeile se intorceau pe la casile lor, dupa nenumarate tentative esuate de a-si dezlipi barbatii de sticlele de vodca si ziua se termina cu cantec. la propriu. iar noaptea incepea, in cazul unora, cu dans - batuta cu stigaturi.
io ma retrageam la culcare, blestemandu-mi soarta, satul si porcii sai.
dup-aia, toti s-au dat respectuosi la o parte, lasandu-l pe unchiul vasilica sa incendieze porcul - intre noi fie vorba, omu asta are porniri de piroman. in timp ce porcul se parlea in pace, ca sa zic asa, barbatii vorbeau de-ale lor, adica se informau despre cantitatea de beutura aflata la fata locului si puneau la cale un plan b, in caz ca lichidele s-ar fi terminat prea repede. io deja imi pregatisem bicicleta pentru planul b, care era intotdeauna acelasi: "bai, asta micu, du-te tu pana la crasma si zi-i lu mitica sa-ti deie neste vodca, zi-i s-o puie in contul meu"; in timpul asta, femeile isi vedea si ele de treaba lor: vorbeau despre popa, biserica si curva aia de preoteasa.
imediat ce porcu s-o gatat de parlit, cineva-mi intindea o bucata de ureche, cu aerul ca-mi face o mare favoare. io o luam cuminte si o doseam discret in gura cainelul, cascata ca la a opta minune a lumii. dupa ce haleau cu totii urechile porcului, li se facea de gluma: "bai", incepea cate vre-unul, "uite, porcu asta fara urechi seamana cu tine!". din fericire, porcul era deja mort, asa ca, crunta jignire il lasa in continuare rece.
dupa aia, despicau porcul si incepeau lectia de anatomie: bai, ai grija la fiere! vezi sa nu-i tai rinichiul, etc. intre noi fie vorba, io nu prea intelegeam de ce atata grija, de vreme ce porcul este oricum mort. apoi, in casa, intr-o igiena desavarsita, desavarsita cu o saptamana in urma, cand o fost ziua de baie, gospodinele incepeau sa taie carnea bucati. toti pareau surescitati de ideea ca in curand or sa manance, asa ca nu prea dadeau atentie la curatat. slanina, de-o palma, a primit niste complimente de-a dreptul tulburatoare, aproape ca a rosit.
io ma tineam pe cat posibil deoparte, stiam deja ce va urma: femeile or sa ma oblige sa mananc, io o sa ma straduiesc sa ma prefac incantat, exact atat cat sa nu le jignesc, dar sa nu exagerez cu incantarea, ca altfel ma mai alegeam cu o portie, ceea ce nu stiu daca as mai fi putut suporta.
apoi, plutind cu totii in unsoare, ne asezam la masa. ma rog, eu nu, eu eram personajul cheie in planul b care se cerea aplicat, chestie care-mi convenea oarescum. pedalam io pana la crasma, intram, cautam tejgheaua prin zidul de fum - o nimeream intotdeauna, ghidat de sunetul paharelor - ascultam mustrarile carciumarului, il asiguram ca taica-miu isi va plati datoria la intai ale lunii si, cu ultimele puteri, izbeam usa si tasneam afara. pe jumatate intoxicat, imi conduceam bicicleta prin santuri pana acasa, unde eram intampinat cu urale; ma rog, uralele nu erau pentru mine, da orisicat..
apoi lumea halea tot ce era pe masa - mai putin slanina care trebuia sa ajunga pentru tot restul anului - femeile se intorceau pe la casile lor, dupa nenumarate tentative esuate de a-si dezlipi barbatii de sticlele de vodca si ziua se termina cu cantec. la propriu. iar noaptea incepea, in cazul unora, cu dans - batuta cu stigaturi.
io ma retrageam la culcare, blestemandu-mi soarta, satul si porcii sai.
Monday, November 27, 2006
cu masina prin sat
ah, ce fermecatoare era viata! nu ma plictiseam niciodata coborand scarile, peretii erau acoperiti de ultimele stiri din viata comunitatii, aveam ocazia sa vad cine cu cine se mai iubeste, cine ia mue si cine ramane caine rosu pana la moarte.
la iesirea din bloc, imi exersam conditia fizica, sarind peste micii derbedei care posteau o tigara si-un pet cu bere.
dadeam un ocol masinii ca sa ma conving ca rotile-s la locul lor, apoi urcam si-i dadeam cheie, asteptand cu sufletul la gura sa vad daca porneste. in general masina pornea, doar de vreo cateva ori mi s-a intamplat sa-mi dispara bateria, delcoul sau injectoarele. imi montam apoi casetofonul, dadeam drumu la muzica, verificam indicatorul de la rezervor, sa vad daca mi-au mai lasat benzina cat sa ajung pana la peco si porneam, facand slalom printre cioburi, gropi si cetateni turmentati.
asteptand momentul prielnic ca sa pot iesi de pe straduta mea, scriam o scrisoare unui prieten, citeam cateva capitole din "mieii tunsi zero raman repetenti" si ascultam ultimul album al lui stratan. in general opream motorul; stiam, din proprie experienta, ca trebuie sa treaca aproximativ 337 de masini pana sa gasesc unul amabil care sa ma lase si pe mine sa ies de pe straduta.
in sfarsit, dupa 45 de minute, reusesc sa ma strecor in trafic. nimeresc, ca de obicei, in plina congestie: o dacie, rosie de data asta, a ramas in pana in mijlocul drumului. blocat dupa un tir, ascult cu interes injuraturile si claxoanele celui din spatele meu, care ma incurajeaza sa trec pe sub tir-ul respectiv. nu-i fac pe plac.
in sfarsit, omul cu dacia si-a curatat bujiile si ne punem in miscare; dar nu pentru mult timp: unui troleu tocmai ii sarisera captatoarele, care captatoare sparsesera geamul unui jeep. barosanul proprietar de jeep iesise din masina si urla in mijlocul strazii, agitand o sabie si-o pusca.
dupa cateva minute, vine un militian care ii multumeste barosanului pentru simtul civic dovedit si-i scrie o amenda soferului de pe troleu. plecam. ajung la munca. nu gasesc loc de parcare.
parchez masina pe trotuar, dar astfel incat sa nu barez trecerea; la plecare, gasesc masina zgariata cu cheia. simtul meu estetic se revolta deoarece zgarietura e stramba. nici macar nu seamana cu zgarietura de pe partea cealalta, cu care m-am procopsit ieri. masina pe care tocmai o spalasem cu doua zile in urma arata de parca nu ar fi cunoscut niciodata apa. pe luneta, troneaza un elegant "spala ma".
ma inscriu in trafic fara sa semnalizez, am observat ca daca semnalizez inainte de a cobora de pe trotuar, ceilalti domni participanti la trafic se straduiesc din rasputeri sa ma impiedice.
intr-un tarziu, ajung acasa. pe strada e chef, asa ca nu reusesc sa trec. cioclasii din cartier stau pe mijlocul strazii in jurul unei sticle de vodca si asteapta curiosi sa vada daca am tupeu sa cobor la ei. nu cobor, ma intorc si intru prin celalalt capat al strazii. binenteles ca nici aici nu gasesc loc de parcare. ar fi vreo doua, da un jmeker a parcat de-a curmezisul si le-a ocupat.
ies cu masina ca sa o parchez pe strada principala. cobor si ma uit cu drag la ea, sa mi-o intiparesc in minte: ar putea fi ultima oara cand o vad.
la iesirea din bloc, imi exersam conditia fizica, sarind peste micii derbedei care posteau o tigara si-un pet cu bere.
dadeam un ocol masinii ca sa ma conving ca rotile-s la locul lor, apoi urcam si-i dadeam cheie, asteptand cu sufletul la gura sa vad daca porneste. in general masina pornea, doar de vreo cateva ori mi s-a intamplat sa-mi dispara bateria, delcoul sau injectoarele. imi montam apoi casetofonul, dadeam drumu la muzica, verificam indicatorul de la rezervor, sa vad daca mi-au mai lasat benzina cat sa ajung pana la peco si porneam, facand slalom printre cioburi, gropi si cetateni turmentati.
asteptand momentul prielnic ca sa pot iesi de pe straduta mea, scriam o scrisoare unui prieten, citeam cateva capitole din "mieii tunsi zero raman repetenti" si ascultam ultimul album al lui stratan. in general opream motorul; stiam, din proprie experienta, ca trebuie sa treaca aproximativ 337 de masini pana sa gasesc unul amabil care sa ma lase si pe mine sa ies de pe straduta.
in sfarsit, dupa 45 de minute, reusesc sa ma strecor in trafic. nimeresc, ca de obicei, in plina congestie: o dacie, rosie de data asta, a ramas in pana in mijlocul drumului. blocat dupa un tir, ascult cu interes injuraturile si claxoanele celui din spatele meu, care ma incurajeaza sa trec pe sub tir-ul respectiv. nu-i fac pe plac.
in sfarsit, omul cu dacia si-a curatat bujiile si ne punem in miscare; dar nu pentru mult timp: unui troleu tocmai ii sarisera captatoarele, care captatoare sparsesera geamul unui jeep. barosanul proprietar de jeep iesise din masina si urla in mijlocul strazii, agitand o sabie si-o pusca.
dupa cateva minute, vine un militian care ii multumeste barosanului pentru simtul civic dovedit si-i scrie o amenda soferului de pe troleu. plecam. ajung la munca. nu gasesc loc de parcare.
parchez masina pe trotuar, dar astfel incat sa nu barez trecerea; la plecare, gasesc masina zgariata cu cheia. simtul meu estetic se revolta deoarece zgarietura e stramba. nici macar nu seamana cu zgarietura de pe partea cealalta, cu care m-am procopsit ieri. masina pe care tocmai o spalasem cu doua zile in urma arata de parca nu ar fi cunoscut niciodata apa. pe luneta, troneaza un elegant "spala ma".
ma inscriu in trafic fara sa semnalizez, am observat ca daca semnalizez inainte de a cobora de pe trotuar, ceilalti domni participanti la trafic se straduiesc din rasputeri sa ma impiedice.
intr-un tarziu, ajung acasa. pe strada e chef, asa ca nu reusesc sa trec. cioclasii din cartier stau pe mijlocul strazii in jurul unei sticle de vodca si asteapta curiosi sa vada daca am tupeu sa cobor la ei. nu cobor, ma intorc si intru prin celalalt capat al strazii. binenteles ca nici aici nu gasesc loc de parcare. ar fi vreo doua, da un jmeker a parcat de-a curmezisul si le-a ocupat.
ies cu masina ca sa o parchez pe strada principala. cobor si ma uit cu drag la ea, sa mi-o intiparesc in minte: ar putea fi ultima oara cand o vad.
burghiul
cu vreo doi ani inainte sa-l parasesc definitiv, satul meu era in plina dezvoltare; acuma nu stiu daca dezvoltare se cheama ceea ce se intampla acolo, da toata lumea-si construia cate ceva prin apartament sau prin jurul blocului si am auzit de la analistii economici de pe forum ca daca se construieste, inseamna ca economia se dezvolta.
oamenii-si puneau termopane, isi faceau bolta la bucatarie, spargeau pereti ca sa-si mareasca apartamentul, construiau cotete si garaje in jurul blocului, etc.
intr-o buna zi, stand eu pe buda si citind - "critica ratiunii pure", desigur - aud zgomot de bormasina de la vecin. ma cam deranja, pentru ca se misca buda cu mine si nu reuseam sa ma concentrez asupra unor aspecte esentiale, dar nu i-am dat prea mare atentie, nu era nimic iesit din comun.
la un moment dat, o placa de faianta cade de pe perete si, prin locul astfel eliberat isi face aparitia o mandrie de burghiu. cu "critica ratiunii pure" acoperindu-mi rusinea, m-am apropiat sa studiez fenomenul; pana sa ajung eu la perete, burgiul se retrage iar in locul lui apare ochiul maro al vecinului meu, costel. "ce faci, bai?" il intreb eu politicos. "aoleu" zice costel, "fane, ce burghiu mi-ai dat? ti-am zis sa-mi dai de zece, ba, nu de paispe!"
oamenii-si puneau termopane, isi faceau bolta la bucatarie, spargeau pereti ca sa-si mareasca apartamentul, construiau cotete si garaje in jurul blocului, etc.
intr-un cuvant, era iadul pe pamant. dar noi fiind avangardisti, il suportam cu stoicism.
intr-o buna zi, stand eu pe buda si citind - "critica ratiunii pure", desigur - aud zgomot de bormasina de la vecin. ma cam deranja, pentru ca se misca buda cu mine si nu reuseam sa ma concentrez asupra unor aspecte esentiale, dar nu i-am dat prea mare atentie, nu era nimic iesit din comun.
la un moment dat, o placa de faianta cade de pe perete si, prin locul astfel eliberat isi face aparitia o mandrie de burghiu. cu "critica ratiunii pure" acoperindu-mi rusinea, m-am apropiat sa studiez fenomenul; pana sa ajung eu la perete, burgiul se retrage iar in locul lui apare ochiul maro al vecinului meu, costel. "ce faci, bai?" il intreb eu politicos. "aoleu" zice costel, "fane, ce burghiu mi-ai dat? ti-am zis sa-mi dai de zece, ba, nu de paispe!"
Tuesday, November 14, 2006
scrisori de la nelutzu - necorectate
"ma zburli ma, uite ce sa fac, nu am prea avut timp sa-ti raspund, tocmai vin de la un meci unde am incendiat masina arbitrului, stii tu, ala care nu ne lasa niciodata sa castigam.
nu mai am taraba, acum mi-am luat un chiosc, e beton, tabla-i cam ruginita in spate, acolo unde se pisa toti betivanii, da-n fata i-am tras niste actibilde cu magy de sta motanu-n mustati.
afacerile merg bine, o parte din produse le cumpar de la hotii care le fura de la chioscu de vizavi. a, am uitat sa-ti spun, chioscul de vizavi e a lu frati-miu.
in rest ce sa-ti mai zic, s-a marit putin taxa de protectie, a crescut mare fratele lu tiganu' si vrea si el acuma.
am angajat trei fete, una dintre ele e printesa mea, la alta mai am putin de lucrat iar pe-a treia o dau afara, pastele masii de bagaboanta, ca nu se da pe brazda. astept sa vina ziua platii ca sa-i bag pe gat toate pierderile.
in rest, ce sa zic, tocmai a iesit soarele, s-a mai uscat namolu de pe strada, mi-am pus usa de metal, termopan la usa de la sufragerie, mi-am luat combina noua, sa-i sparg pe amaratii astia de vecini care asculta numa florin salam - niste tampiti daca ma intrebi pe mine, regele manelei ramane tot guta. cre c-ar trebui sa ma ocup de educatia lor, taranii dracu.
a, mi-am luat supernova! e beton, taica! am bagat in ea scule de o mie da parai. bubuie guta de zici ca-i laiv. nu, asigurare nu mi-am facut, mi-am pus doua icoane si-o cruce pe bord, am mai mare incredere in dumnezeu decat in asirom. stii cum e, daca tot e sa mori, pai mori si-n patul tau.
acuma ma cert cu asociatia de locatari, vreau sa tai copacul asta cenusiu din fata geamurilor mele, da ei nu si nu, ca cica asta protejeaza stratul de ozon! le dau eu ozon de-o sa ma tina minte! cand si-au parcat junghiurile pe spatiul verde, l-au intrebat pe ozon daca-i convine? 'meas picioarele in ozonul lor! hai c-o tai, ma duc sa produc ceva. mai vorbim.
am uitat sa-ti spun ca m-am inscris la facultatea de drept. e misto, bah, e plin de curve si baieti de viata. sunt pe-aici cativa plutonieri pe care-i stiam io din cartier, is si astia baieti de viata. am ceva necazuri cu profu de civil, cica daca nu invat nu ma trece; iote-al dracu cadavru, asta inca se mai crede pe vremea lu ceasca! l-am inghesuit intr-o zi la el in birou si-i zic: sefu, lasa-ma sa trec ca n-am avut timp de invatat, stii si matale cum e cu afacerile.. daca ma treci, om te fac si pe tine si pe familia matale! om te fac, sefu! treci pe la mine pe la chiosc si om te fac! da hodorogu nu si nu; a bulbucat ochii la mine de-am zis ca o sa-i sara din loc.
da mai da-l in masa de somchinit, ca nu merita sa-mi pierd vremea vorbind despre el; in final am rezolvat cu rectoru, a garantat fane de la circulatie pentru mine, ca-s baiat de onoare si ma tin de cuvant. il mai stii pe fane? ala ba, de-ti scotea permisu pe-o bere. acuma s-a jmekerit, tre sa versi euroi pentru servicii, da cu mine n-are taine, ca-s baiat de comitet.
bai, am probleme cu o angajata care nu se da pe brazda; dau s-o strang de buci, ea nu, ca-s maritata, zice; "lasa papuse ca si io-s insurat" - zic; ea nu si nu, ca ea a venit ca sa lucreze, blabla bla. mai da-o si-n mortii masii, ca daca vroiam unu sa lucreze angajam un pensionar pe un milion, ca astia si-asa freaca bancile din parc toata ziua, galbeni de foame.
i-am dat o zi de gandire; "daca nu te freci cu mine," i-am zis, "iti scriu pe cartea de munca ca ai furat din chiosc; ai pus-o, nu te mai angajeaza nici dracu!" a inceput sa boceasca proasta. "stai, fa," i-am zis, "ca nu scriu nimic daca esti fata intelegatoare."
ia fi atent cum am rezolvat cu curatenia: sunt pe-aici cativa bochetari d-astia mici, la care le dau in fiecare zi cate un pachet de tigari; strang astia gunoaiele pe-o raza de-o suta de metrii; a incercat unu sa comenteze la inceput, cica "sefu, nu poti sa dai si matale un pachet da camel in locu la snagovu asta?" iote-al dracu, dupa ce ca-mi rup de la gura sa-i dau si lui ceva de fumat, mai are si pretentii! i-am bagat una in freza de-am crezut ca nu se mai ridica; ma si speriasem, ia uite, zic, din cauza unui cacat d-asta am io probleme. s-a ridicat pana la urma da nici n-a mai cracnit d-atunci;
janghinosii astia se ocupa si de paza; aveam un caine bagabont legat de chiosc, da cineva i-a dat foc intr-o noapte. am zis ca si turbez! mortii masii, ma costase patru'j de mii fringhia! si mi-a mai afumat si chioscu.
bai, hai ca trebe sa plec acum, am scoala de la trei si tre' sa merg sa vorbesc cu badigardu lu vicepresedintele consiliului local, am o combinatie de milioane in cap, iti spun numa daca o sa iasa.
fi atent aici: mi-a iesit afacereaaa!!! m-am scos! om l-am facut pe badigard, i-am dat dacia mea. si-asa era un junghi, acuma vrea sa-mi iau mertzan.
bah, fi atent ce-am facut; am ochit io o baba care statea intr-o casa d-aia nationala, m-am interesat, am vazut ca-i singura si m-am gandit ca si-asa e un cadavru ambulant, ce-i mai trebe casa? la azil nu-i bine?
io am venit cu martorii care zicea ca era casa lu bunicu, consilieru a dat si el cu stampila, am bagat repede un proces unde l-am avut pe gigi avocat si pe costel judecator, (baieti da comitet, am fost de cateva ori cu ei la curve) l-am castigat si-acum astept s-o evacueze pe hoasca. hai ca trebe s-o sterg, azi e evacuarea si trebe sa fiu acolo, sa nu apara vreun gurist.
habar n-ai ce bine s-au aranjat lucrurile! nici macar eu nu le-as fi aranjat mai bine. cand am ajuns acolo si i-am zis babei sa-si ia boarfele si s-o taie la azil, hoasca a dat coltu! sa mor io daca te mint, a facut infart! vezi, ba, ca exista dumnezeu? promit sa-mi tapetez mertanu cu icoane facatoare de minuni.
nu stiu ce sa-ti mai zic, asta a fost cea mai fericita zi din viata mea, am o casa de milioane, hoasca a dat coltu, soarele straluceste sus pe cer... ma duc sa ma fac ranga, apoi fac o oprire la curve si dup-aia ma duc acasa, ca i-am luat nevesti-mi un aspirator nou. sa se bucure si ea, saraca.
bai zburli, sunt in culmea gloriei, ba. deja am gasit cumparator pentru casa, mi-am gasit si masina pe care vreau s-o cumpar, nevasta-mea se uita la mine ca la "totusi iubirea" - s-a bucurat de aspiratoru ala de numa, de trei zile aspira intr-una. e drept ca si-a cam luat-o in cap, cica sa-i iau un robot de bucatarie; pai de ce fa, ii zic, ce nevoie avem, te-ai descurcat de minune pana acum. s-a bosumflat si a inceput iar sa dea cu aspiratoru. da mai da-o si-n mortii masii, ca daca mai deschide gura o schimb! pai ce, o sa-mi fie greu sa-mi gasesc bagaboanta la banii mei? sa zica mersi ca ii dau bani de piata.
mai merg inca la scoala, chiar si la banii mei. sunt in anul trei, adevaru e ca primii doi ani i-am facut intr-unul singur, ma stii ca-s capabil si nici macar nu m-a costat mult. toata lumea-mi zice "domnu advocat", da io vreau sa ma fac judecator; cica-i rost de lovele grupa mare, zicea si decanu ca daca-s baiat de treaba si ne intelegem bine, are el grija de mine. mda.. deocamdata am io grija de el, gatu' masii de sugativa!
nu mai sunt prieten cu gigi, fane si costel; pai, de cate ori ma intalneam cu ei, ii auzeam: "nelutzule, nu dai ba o bere, ca vaz ca te-ai ajuns". invidiosi marlanii dracu; se oftica de mor ca io am bani de-i invart cu lopata si ei trebe sa bage in uzina, trei schimburi, ca sa le ramana de-o vodca.
fane-i al mai rau: "ba, capcaunule, erai mai de treaba cand erai mai rupt in fund, asa!" da i-am facut-o: am vorbit cu maistru lui, (fiu-su e coleg cu mine la facultate) i-am dat ceva maruntis sa-l bage pe fane numa schimbu trei. sa zica mersi aschimodia ca nu l-am platit pe maistru sa-l dea afara.
hai ca ma duc, ba, ca-s pe val acuma si nu trebe pierdut timpu.
nu ti-am mai scris de mult, am avut ceva afaceri de rezolvat, da hai sa-ti povestesc ce am facut cu banii de pe casa. pai, in primul rand, mi-am cumparat un apartament de doua camere aici, in cartier, la parteru unui bloc, i-am spart peretii exteriori, am pus geamuri si mi-am facut supermarket. n-am prea avut loc in camera mica, asa ca am spart si peretii despartitori. au inceput bulangii de vecini cu scandal: "ba, se darama blocu, ba, ai slabit structura de rezistenta!" prima oara, am zis ca-i bat pe toti. apoi, m-am gandit ca astia-s, totusi, primii mei clienti, asa ca m-am apucat, ca sa le inchid gura, sa torn un stalp pa mijloc. ba, stii cum arata? beton! zici ca-i ateneu'! partea proasta e ca nici asa nu prea-i spatiu, asa ca a trebuit sa pun mezelurile la sectorul "detergenti"; au comentat unii, da mai da-i si-n slobozi de sclavi, ar trebui sa zica mersi, ca si-asa cumpara numa paine si soda.
apoi mi-am cumparat mercedesu ala de care-ti ziceam, pentru mine si aspiratoru pentru nevasta-mea. cu banii ce au mai ramas, mi-am luat patru tico-uri si le-am bagat la taximetrie. am gasit cativa fomisti care nu aveau acte si erau disperati sa puna si ei mana pe covrig. unu nici macar nu mai are permis, da treaba lui, el se arde daca-l prinde. io n-am treaba, sunt baiat popular, am multi prieteni.
hai ca ma duc acum, e ora de adunat chiriile si sclavii astia-s in stare sa bea banii daca nu-s acolo la timp.
bai, fi antena aici ce afacere am facut: mai tii tu minte tico-urile alea de care-ti ziceam? no, pai dupa ce mi-am scos cam de doua ori banii pe ele, ajunsesera intr-un hal de cadea totu de pe ele; atunci m-am dus, le-am asigurat pentru niste bani frumosi si, peste o saptamana, un tractor, un camion si un aro mi-au accidentat masinile! iti vine sa crezi? camionul mi-a accidentat doua tico-uri, de fapt. am luat o gramada de bani si am scapat de junghiuri.
vasilica m-a ajutat cu camionu, iar vali si fane cu aro-ul si tractorul. aveam un baiat la asigurari si asta a avut grija sa nu puna nimeni intrebari.
sa vezi ce am facut cu banii: mi-am cumparat o casa de la un batran, asta-mi cerea 500 000 000, io am fost de-acord, numa ca am pus cu un zero mai putin pe contract. cum mosu e cam orbete, n-a observat. asa ca m-am scos, ba! si fac pariu ca si asta face infart cand isi da seama, asa ca nu cred sa am probleme.
dup-aia, mi-am facut frizerie: am inchiriat un apartament, am cumparat doua oglinzi, trei foarfece, un piaptan si o masina de tuns, am adus de-acasa doua scaune de birou si cateva spray-uri goale, ca da bine si am angajat niste fete de prin vecini, pa doua milioane. aur curat, ba! ies bani de numa. toti sclavii vin la mine sa se tunda, ca-i mai ieftin. mai comenteza cate unul ca l-au chelit naspa, da las fetele sa se descurce.
no hai ca ma duc acuma, ca ma asteapta badigardu cu motoru pornit.
sunt tare, ba, felicita-ma! sunt in ultimul an la drept si am inceput si ase-ul! rectoru, care a devenit deosebit de prietenos cu mine cand m-am vazut ca am venit cu mertzanu la scoala, m-a chemat la el in birou si mi-a propus sa ma bag si la ase, ca nu se stie cand o sa-mi foloseasca. am zis hai sa ma bag, ce naiba, de costat nu ma costa prea mult si nici nu pierd timpul cu fraierii la scoala. apropo, il mai tii minte pe expiratu ala de prof de care-ti spuneam? l-am dat afara, cadavru naibii, ca se tot tinea de capu meu.
mi-am deschis si spalatorie auto. am inchiriat o curte, am legat un furtun la robinet, am cumparat 2 litri de detergent si i-am diluat intr-un butoi cu apa si am angajat niste gutzupani de prin zona; freaca astia toata ziua la masini si nu se-aleg cu nimic, ca-i dau afara la sfarsitu lunii. nici pe carpe n-am dat bani, vin gutzupanii cu ele de-acasa. cat merge, merge. oricum n-am de gand sa platesc apa.
hai sa-ti zic cum fac cu marfa de la supermarket: cumpar la sfert de pret alimente expirate, fetele se ocupa sa le stearga data si le vind putin mai ieftin; s-au invatat sclavii ca-i ieftin la mine si luni, cand bag marfa, ma asteapta o coada de 100 de metrii la usa, sa deschid. sa mor io, n-am mai vazut asa ceva de pe vremea lu ceasca. a facut unu scandal odata, ca unde-i data, da l-am dat afara cu suturi in fund; a doua zi, a venit sa-si ceara iertare, ca cica era nervos ca tocmai ii murise cineva din familie. l-am iertat, ca ma stii pe mine cum sunt, bun ca painea calda. nu cer decat sa fiu respectat si respect si eu la randul meu.
no hai ca ma duc, trebe sa bag marfa, ca s-or dat banii la uzina.
nu stiu, domne, pa cine am mostenit io de-s asa de destept. am terminat si dreptu si aseu, mi-am mai deschis o carciuma si acum, asa cum e si normal, m-am bagat in politica. a venit consilieru ala la mine, bai nelutzu, zice, io te vad pe tine baiat capabil, bun afacerist, bun gospodar, sufletist, familist, ce-ai zice, ba, daca te-as ajuta sa te-nfrupti de la o masa mai serioasa? cum mi-ai multumi tu mie?
si i-am multumit, ba, i-am dat tot ce-aveam, am ramas numa cu carciuma, da m-a bagat al doilea pe lista. asa ca, de la anu, o sa fi nevoit sa mi te adresezi cu "domnu senator". poate ajung chiar presedinte, ba! ca ma stii ca-s descurcaret.
am zis ca imediat ce ma fac senator, ma apuc sa reformez societatea; in primul rand, trebe sa se schimbe mentalitatile! daca vrem sa ne mearga bine, trebe sa muncim! uite-te la mine, crezi ca am facut bani stand cu aia la soare? nu, ba, am muncit! cand aveam chioscu, ma trezeam dimineata la 5 ca sa ajung primu la angro, ca daca nu, nu mai pupam marfa expirata la sfert de pret.
in al doilea rand, trebe sa se civilizeze oamenii; pai unde te uiti pe strada, vezi numa flegme, bilete, pungi. hai ca cu flegmele inteleg, ca ma mai supara si pe mine-n gat cateodata, da m-ai vazut tu vreodata aruncand bilete pe strada? sigur, acuma o sa zici ca io nu-mi cumparam niciodata bilet, da daca mi-as fi cumparat nu l-as fi aruncat pe strada!
in al treilea rand, trebe sa inceteze violenta conjugala. ca ce-i faci cu un copil care numa asta vede acasa? si stii si tu cum sunt proletarii astia, nu se multumesc sa-i bage nevestei doua palme si un sut in cur, ca tot omu, nu, ei trebe s-o bage in spital. io n-am batut-o niciodata pe nevasta-mea. bine, ii mai scapam cate o scatoalca cand facea ciorba acra, da aia nu-i bataie, ca dadeam cu mila.
dupa aia, trebe sa stopam alcoolismu. imediat dupa ce-mi vand carciuma, incep batalia impotriva alcoolismului.
nu am uitat nici pensionarii, ma gandesc la niste azile misto pentru ei, da niste azile fara angajati. am o idee geniala, asculta aici: ii pun pa pensionarii aia mai sprinteni sa aiba grija de ailalti. sa le faca un ceai, ceva, cand da canceru peste ei. am ajuns la concluzia ca cheltuielile cu medicamentele pentru batrani sunt inutile; daca-i bagi un piramidon pe gat unui smochinit care da coltu a doua zi, e ca si cum ai arunca piramidonu in buda si ai trage apa.
le trag si alora debransati; dau o lege care o sa-i oblige nu numa sa se branseze inapoi, ci sa lase apa sa curga cel putin trei ore pe zi. stiu io ca consumu sustine o economie puternica, am ivatat asta la un curs la care n-am fost, da mi-a facut rezumatul plotoneru fanus, colegu de banca.
hai ca ma mai gandesc si-ti zic ce o sa mai fac cand ajung senator.
aa, m-am mai gandit la un proiect da lege: legea sanatatii ciorilor.
hai sa-ti esplic; tu stii ca ciorile astea plang, de cate ori le salta gaborii, ca ele vor sa fie judecate cu judecata tiganeasca. la fel, cand e vorba de insurat copii, n-au taine, ii dau inainte cu traditiile lor. da cand dau sa moara, vin la spitalele noastre! ia fi atent la ce m-am gandit: sa mearga la bulibasa sa-i vindece, daca patesc ceva. pai ce, noi suntem fraeri? asta va fi legea antidiscriminare: fiecare cu a masii.
acuma, ca tot veni vorba de rasism: o sa bag io o lege ca nu e voie sa discriminezi pe nimeni decat pe tigani si pe arabi. si pe unguri, in transilvania. in rest, discriminarea e interzisa. bag si un amendament: daca se inmultesc negrii, revizuim legea.
nu mai am taraba, acum mi-am luat un chiosc, e beton, tabla-i cam ruginita in spate, acolo unde se pisa toti betivanii, da-n fata i-am tras niste actibilde cu magy de sta motanu-n mustati.
afacerile merg bine, o parte din produse le cumpar de la hotii care le fura de la chioscu de vizavi. a, am uitat sa-ti spun, chioscul de vizavi e a lu frati-miu.
in rest ce sa-ti mai zic, s-a marit putin taxa de protectie, a crescut mare fratele lu tiganu' si vrea si el acuma.
am angajat trei fete, una dintre ele e printesa mea, la alta mai am putin de lucrat iar pe-a treia o dau afara, pastele masii de bagaboanta, ca nu se da pe brazda. astept sa vina ziua platii ca sa-i bag pe gat toate pierderile.
in rest, ce sa zic, tocmai a iesit soarele, s-a mai uscat namolu de pe strada, mi-am pus usa de metal, termopan la usa de la sufragerie, mi-am luat combina noua, sa-i sparg pe amaratii astia de vecini care asculta numa florin salam - niste tampiti daca ma intrebi pe mine, regele manelei ramane tot guta. cre c-ar trebui sa ma ocup de educatia lor, taranii dracu.
a, mi-am luat supernova! e beton, taica! am bagat in ea scule de o mie da parai. bubuie guta de zici ca-i laiv. nu, asigurare nu mi-am facut, mi-am pus doua icoane si-o cruce pe bord, am mai mare incredere in dumnezeu decat in asirom. stii cum e, daca tot e sa mori, pai mori si-n patul tau.
acuma ma cert cu asociatia de locatari, vreau sa tai copacul asta cenusiu din fata geamurilor mele, da ei nu si nu, ca cica asta protejeaza stratul de ozon! le dau eu ozon de-o sa ma tina minte! cand si-au parcat junghiurile pe spatiul verde, l-au intrebat pe ozon daca-i convine? 'meas picioarele in ozonul lor! hai c-o tai, ma duc sa produc ceva. mai vorbim.
am uitat sa-ti spun ca m-am inscris la facultatea de drept. e misto, bah, e plin de curve si baieti de viata. sunt pe-aici cativa plutonieri pe care-i stiam io din cartier, is si astia baieti de viata. am ceva necazuri cu profu de civil, cica daca nu invat nu ma trece; iote-al dracu cadavru, asta inca se mai crede pe vremea lu ceasca! l-am inghesuit intr-o zi la el in birou si-i zic: sefu, lasa-ma sa trec ca n-am avut timp de invatat, stii si matale cum e cu afacerile.. daca ma treci, om te fac si pe tine si pe familia matale! om te fac, sefu! treci pe la mine pe la chiosc si om te fac! da hodorogu nu si nu; a bulbucat ochii la mine de-am zis ca o sa-i sara din loc.
da mai da-l in masa de somchinit, ca nu merita sa-mi pierd vremea vorbind despre el; in final am rezolvat cu rectoru, a garantat fane de la circulatie pentru mine, ca-s baiat de onoare si ma tin de cuvant. il mai stii pe fane? ala ba, de-ti scotea permisu pe-o bere. acuma s-a jmekerit, tre sa versi euroi pentru servicii, da cu mine n-are taine, ca-s baiat de comitet.
bai, am probleme cu o angajata care nu se da pe brazda; dau s-o strang de buci, ea nu, ca-s maritata, zice; "lasa papuse ca si io-s insurat" - zic; ea nu si nu, ca ea a venit ca sa lucreze, blabla bla. mai da-o si-n mortii masii, ca daca vroiam unu sa lucreze angajam un pensionar pe un milion, ca astia si-asa freaca bancile din parc toata ziua, galbeni de foame.
i-am dat o zi de gandire; "daca nu te freci cu mine," i-am zis, "iti scriu pe cartea de munca ca ai furat din chiosc; ai pus-o, nu te mai angajeaza nici dracu!" a inceput sa boceasca proasta. "stai, fa," i-am zis, "ca nu scriu nimic daca esti fata intelegatoare."
ia fi atent cum am rezolvat cu curatenia: sunt pe-aici cativa bochetari d-astia mici, la care le dau in fiecare zi cate un pachet de tigari; strang astia gunoaiele pe-o raza de-o suta de metrii; a incercat unu sa comenteze la inceput, cica "sefu, nu poti sa dai si matale un pachet da camel in locu la snagovu asta?" iote-al dracu, dupa ce ca-mi rup de la gura sa-i dau si lui ceva de fumat, mai are si pretentii! i-am bagat una in freza de-am crezut ca nu se mai ridica; ma si speriasem, ia uite, zic, din cauza unui cacat d-asta am io probleme. s-a ridicat pana la urma da nici n-a mai cracnit d-atunci;
janghinosii astia se ocupa si de paza; aveam un caine bagabont legat de chiosc, da cineva i-a dat foc intr-o noapte. am zis ca si turbez! mortii masii, ma costase patru'j de mii fringhia! si mi-a mai afumat si chioscu.
bai, hai ca trebe sa plec acum, am scoala de la trei si tre' sa merg sa vorbesc cu badigardu lu vicepresedintele consiliului local, am o combinatie de milioane in cap, iti spun numa daca o sa iasa.
fi atent aici: mi-a iesit afacereaaa!!! m-am scos! om l-am facut pe badigard, i-am dat dacia mea. si-asa era un junghi, acuma vrea sa-mi iau mertzan.
bah, fi atent ce-am facut; am ochit io o baba care statea intr-o casa d-aia nationala, m-am interesat, am vazut ca-i singura si m-am gandit ca si-asa e un cadavru ambulant, ce-i mai trebe casa? la azil nu-i bine?
io am venit cu martorii care zicea ca era casa lu bunicu, consilieru a dat si el cu stampila, am bagat repede un proces unde l-am avut pe gigi avocat si pe costel judecator, (baieti da comitet, am fost de cateva ori cu ei la curve) l-am castigat si-acum astept s-o evacueze pe hoasca. hai ca trebe s-o sterg, azi e evacuarea si trebe sa fiu acolo, sa nu apara vreun gurist.
habar n-ai ce bine s-au aranjat lucrurile! nici macar eu nu le-as fi aranjat mai bine. cand am ajuns acolo si i-am zis babei sa-si ia boarfele si s-o taie la azil, hoasca a dat coltu! sa mor io daca te mint, a facut infart! vezi, ba, ca exista dumnezeu? promit sa-mi tapetez mertanu cu icoane facatoare de minuni.
nu stiu ce sa-ti mai zic, asta a fost cea mai fericita zi din viata mea, am o casa de milioane, hoasca a dat coltu, soarele straluceste sus pe cer... ma duc sa ma fac ranga, apoi fac o oprire la curve si dup-aia ma duc acasa, ca i-am luat nevesti-mi un aspirator nou. sa se bucure si ea, saraca.
bai zburli, sunt in culmea gloriei, ba. deja am gasit cumparator pentru casa, mi-am gasit si masina pe care vreau s-o cumpar, nevasta-mea se uita la mine ca la "totusi iubirea" - s-a bucurat de aspiratoru ala de numa, de trei zile aspira intr-una. e drept ca si-a cam luat-o in cap, cica sa-i iau un robot de bucatarie; pai de ce fa, ii zic, ce nevoie avem, te-ai descurcat de minune pana acum. s-a bosumflat si a inceput iar sa dea cu aspiratoru. da mai da-o si-n mortii masii, ca daca mai deschide gura o schimb! pai ce, o sa-mi fie greu sa-mi gasesc bagaboanta la banii mei? sa zica mersi ca ii dau bani de piata.
mai merg inca la scoala, chiar si la banii mei. sunt in anul trei, adevaru e ca primii doi ani i-am facut intr-unul singur, ma stii ca-s capabil si nici macar nu m-a costat mult. toata lumea-mi zice "domnu advocat", da io vreau sa ma fac judecator; cica-i rost de lovele grupa mare, zicea si decanu ca daca-s baiat de treaba si ne intelegem bine, are el grija de mine. mda.. deocamdata am io grija de el, gatu' masii de sugativa!
nu mai sunt prieten cu gigi, fane si costel; pai, de cate ori ma intalneam cu ei, ii auzeam: "nelutzule, nu dai ba o bere, ca vaz ca te-ai ajuns". invidiosi marlanii dracu; se oftica de mor ca io am bani de-i invart cu lopata si ei trebe sa bage in uzina, trei schimburi, ca sa le ramana de-o vodca.
fane-i al mai rau: "ba, capcaunule, erai mai de treaba cand erai mai rupt in fund, asa!" da i-am facut-o: am vorbit cu maistru lui, (fiu-su e coleg cu mine la facultate) i-am dat ceva maruntis sa-l bage pe fane numa schimbu trei. sa zica mersi aschimodia ca nu l-am platit pe maistru sa-l dea afara.
hai ca ma duc, ba, ca-s pe val acuma si nu trebe pierdut timpu.
nu ti-am mai scris de mult, am avut ceva afaceri de rezolvat, da hai sa-ti povestesc ce am facut cu banii de pe casa. pai, in primul rand, mi-am cumparat un apartament de doua camere aici, in cartier, la parteru unui bloc, i-am spart peretii exteriori, am pus geamuri si mi-am facut supermarket. n-am prea avut loc in camera mica, asa ca am spart si peretii despartitori. au inceput bulangii de vecini cu scandal: "ba, se darama blocu, ba, ai slabit structura de rezistenta!" prima oara, am zis ca-i bat pe toti. apoi, m-am gandit ca astia-s, totusi, primii mei clienti, asa ca m-am apucat, ca sa le inchid gura, sa torn un stalp pa mijloc. ba, stii cum arata? beton! zici ca-i ateneu'! partea proasta e ca nici asa nu prea-i spatiu, asa ca a trebuit sa pun mezelurile la sectorul "detergenti"; au comentat unii, da mai da-i si-n slobozi de sclavi, ar trebui sa zica mersi, ca si-asa cumpara numa paine si soda.
apoi mi-am cumparat mercedesu ala de care-ti ziceam, pentru mine si aspiratoru pentru nevasta-mea. cu banii ce au mai ramas, mi-am luat patru tico-uri si le-am bagat la taximetrie. am gasit cativa fomisti care nu aveau acte si erau disperati sa puna si ei mana pe covrig. unu nici macar nu mai are permis, da treaba lui, el se arde daca-l prinde. io n-am treaba, sunt baiat popular, am multi prieteni.
hai ca ma duc acum, e ora de adunat chiriile si sclavii astia-s in stare sa bea banii daca nu-s acolo la timp.
bai, fi antena aici ce afacere am facut: mai tii tu minte tico-urile alea de care-ti ziceam? no, pai dupa ce mi-am scos cam de doua ori banii pe ele, ajunsesera intr-un hal de cadea totu de pe ele; atunci m-am dus, le-am asigurat pentru niste bani frumosi si, peste o saptamana, un tractor, un camion si un aro mi-au accidentat masinile! iti vine sa crezi? camionul mi-a accidentat doua tico-uri, de fapt. am luat o gramada de bani si am scapat de junghiuri.
vasilica m-a ajutat cu camionu, iar vali si fane cu aro-ul si tractorul. aveam un baiat la asigurari si asta a avut grija sa nu puna nimeni intrebari.
sa vezi ce am facut cu banii: mi-am cumparat o casa de la un batran, asta-mi cerea 500 000 000, io am fost de-acord, numa ca am pus cu un zero mai putin pe contract. cum mosu e cam orbete, n-a observat. asa ca m-am scos, ba! si fac pariu ca si asta face infart cand isi da seama, asa ca nu cred sa am probleme.
dup-aia, mi-am facut frizerie: am inchiriat un apartament, am cumparat doua oglinzi, trei foarfece, un piaptan si o masina de tuns, am adus de-acasa doua scaune de birou si cateva spray-uri goale, ca da bine si am angajat niste fete de prin vecini, pa doua milioane. aur curat, ba! ies bani de numa. toti sclavii vin la mine sa se tunda, ca-i mai ieftin. mai comenteza cate unul ca l-au chelit naspa, da las fetele sa se descurce.
no hai ca ma duc acuma, ca ma asteapta badigardu cu motoru pornit.
sunt tare, ba, felicita-ma! sunt in ultimul an la drept si am inceput si ase-ul! rectoru, care a devenit deosebit de prietenos cu mine cand m-am vazut ca am venit cu mertzanu la scoala, m-a chemat la el in birou si mi-a propus sa ma bag si la ase, ca nu se stie cand o sa-mi foloseasca. am zis hai sa ma bag, ce naiba, de costat nu ma costa prea mult si nici nu pierd timpul cu fraierii la scoala. apropo, il mai tii minte pe expiratu ala de prof de care-ti spuneam? l-am dat afara, cadavru naibii, ca se tot tinea de capu meu.
mi-am deschis si spalatorie auto. am inchiriat o curte, am legat un furtun la robinet, am cumparat 2 litri de detergent si i-am diluat intr-un butoi cu apa si am angajat niste gutzupani de prin zona; freaca astia toata ziua la masini si nu se-aleg cu nimic, ca-i dau afara la sfarsitu lunii. nici pe carpe n-am dat bani, vin gutzupanii cu ele de-acasa. cat merge, merge. oricum n-am de gand sa platesc apa.
hai sa-ti zic cum fac cu marfa de la supermarket: cumpar la sfert de pret alimente expirate, fetele se ocupa sa le stearga data si le vind putin mai ieftin; s-au invatat sclavii ca-i ieftin la mine si luni, cand bag marfa, ma asteapta o coada de 100 de metrii la usa, sa deschid. sa mor io, n-am mai vazut asa ceva de pe vremea lu ceasca. a facut unu scandal odata, ca unde-i data, da l-am dat afara cu suturi in fund; a doua zi, a venit sa-si ceara iertare, ca cica era nervos ca tocmai ii murise cineva din familie. l-am iertat, ca ma stii pe mine cum sunt, bun ca painea calda. nu cer decat sa fiu respectat si respect si eu la randul meu.
no hai ca ma duc, trebe sa bag marfa, ca s-or dat banii la uzina.
nu stiu, domne, pa cine am mostenit io de-s asa de destept. am terminat si dreptu si aseu, mi-am mai deschis o carciuma si acum, asa cum e si normal, m-am bagat in politica. a venit consilieru ala la mine, bai nelutzu, zice, io te vad pe tine baiat capabil, bun afacerist, bun gospodar, sufletist, familist, ce-ai zice, ba, daca te-as ajuta sa te-nfrupti de la o masa mai serioasa? cum mi-ai multumi tu mie?
si i-am multumit, ba, i-am dat tot ce-aveam, am ramas numa cu carciuma, da m-a bagat al doilea pe lista. asa ca, de la anu, o sa fi nevoit sa mi te adresezi cu "domnu senator". poate ajung chiar presedinte, ba! ca ma stii ca-s descurcaret.
am zis ca imediat ce ma fac senator, ma apuc sa reformez societatea; in primul rand, trebe sa se schimbe mentalitatile! daca vrem sa ne mearga bine, trebe sa muncim! uite-te la mine, crezi ca am facut bani stand cu aia la soare? nu, ba, am muncit! cand aveam chioscu, ma trezeam dimineata la 5 ca sa ajung primu la angro, ca daca nu, nu mai pupam marfa expirata la sfert de pret.
in al doilea rand, trebe sa se civilizeze oamenii; pai unde te uiti pe strada, vezi numa flegme, bilete, pungi. hai ca cu flegmele inteleg, ca ma mai supara si pe mine-n gat cateodata, da m-ai vazut tu vreodata aruncand bilete pe strada? sigur, acuma o sa zici ca io nu-mi cumparam niciodata bilet, da daca mi-as fi cumparat nu l-as fi aruncat pe strada!
in al treilea rand, trebe sa inceteze violenta conjugala. ca ce-i faci cu un copil care numa asta vede acasa? si stii si tu cum sunt proletarii astia, nu se multumesc sa-i bage nevestei doua palme si un sut in cur, ca tot omu, nu, ei trebe s-o bage in spital. io n-am batut-o niciodata pe nevasta-mea. bine, ii mai scapam cate o scatoalca cand facea ciorba acra, da aia nu-i bataie, ca dadeam cu mila.
dupa aia, trebe sa stopam alcoolismu. imediat dupa ce-mi vand carciuma, incep batalia impotriva alcoolismului.
nu am uitat nici pensionarii, ma gandesc la niste azile misto pentru ei, da niste azile fara angajati. am o idee geniala, asculta aici: ii pun pa pensionarii aia mai sprinteni sa aiba grija de ailalti. sa le faca un ceai, ceva, cand da canceru peste ei. am ajuns la concluzia ca cheltuielile cu medicamentele pentru batrani sunt inutile; daca-i bagi un piramidon pe gat unui smochinit care da coltu a doua zi, e ca si cum ai arunca piramidonu in buda si ai trage apa.
le trag si alora debransati; dau o lege care o sa-i oblige nu numa sa se branseze inapoi, ci sa lase apa sa curga cel putin trei ore pe zi. stiu io ca consumu sustine o economie puternica, am ivatat asta la un curs la care n-am fost, da mi-a facut rezumatul plotoneru fanus, colegu de banca.
hai ca ma mai gandesc si-ti zic ce o sa mai fac cand ajung senator.
aa, m-am mai gandit la un proiect da lege: legea sanatatii ciorilor.
hai sa-ti esplic; tu stii ca ciorile astea plang, de cate ori le salta gaborii, ca ele vor sa fie judecate cu judecata tiganeasca. la fel, cand e vorba de insurat copii, n-au taine, ii dau inainte cu traditiile lor. da cand dau sa moara, vin la spitalele noastre! ia fi atent la ce m-am gandit: sa mearga la bulibasa sa-i vindece, daca patesc ceva. pai ce, noi suntem fraeri? asta va fi legea antidiscriminare: fiecare cu a masii.
acuma, ca tot veni vorba de rasism: o sa bag io o lege ca nu e voie sa discriminezi pe nimeni decat pe tigani si pe arabi. si pe unguri, in transilvania. in rest, discriminarea e interzisa. bag si un amendament: daca se inmultesc negrii, revizuim legea.
Tuesday, October 31, 2006
discriminare
ca tot vorbeam despre discriminare, m-am gandit, nelutzule, sa vedem cum stau lucrurile la tine in sat, din punctul asta de vedere.
in primul si-n primul rand, iese in evidenta faptul ca tot ce e strain in tara e dujman. arabii care vin la fetele voastre is dujmani, la fel si nesuferitii aia de italieni, belgienii is pedofili, etc.
chestie care nu va impiedica sa profitati de banii lor. si-uite asa ajungem la miezul problemei: la tine in sat, discriminarea e o chestie de bani. sunteti in stare sa va face frati cu dracul, daca din chestia asta iese d-un pachet de camel.
e destul de evident ca doar cei foarte saraci sunt dicriminati; tiganii saraci sunt tratati ca animalele, in timp ce aia bogati is invitati pe la televiziuni, devin personaje publice, adevarate vedete.
discriminati sunt taranii, moldovenii - cel putin in orasul din care vin eu, "moldovean" e folosit cu sens peiorativ - pentru simplul fapt ca sunt saraci. pensionarii sunt discriminati din acelasi motiv; un pensionar sarac este un mos sau o baba, unul bogat este un domn sau o doamna.
as mai putea gasi o multime de exemple, dar cred ca s-a inteles ce am vrut sa spun.
in primul si-n primul rand, iese in evidenta faptul ca tot ce e strain in tara e dujman. arabii care vin la fetele voastre is dujmani, la fel si nesuferitii aia de italieni, belgienii is pedofili, etc.
chestie care nu va impiedica sa profitati de banii lor. si-uite asa ajungem la miezul problemei: la tine in sat, discriminarea e o chestie de bani. sunteti in stare sa va face frati cu dracul, daca din chestia asta iese d-un pachet de camel.
e destul de evident ca doar cei foarte saraci sunt dicriminati; tiganii saraci sunt tratati ca animalele, in timp ce aia bogati is invitati pe la televiziuni, devin personaje publice, adevarate vedete.
discriminati sunt taranii, moldovenii - cel putin in orasul din care vin eu, "moldovean" e folosit cu sens peiorativ - pentru simplul fapt ca sunt saraci. pensionarii sunt discriminati din acelasi motiv; un pensionar sarac este un mos sau o baba, unul bogat este un domn sau o doamna.
as mai putea gasi o multime de exemple, dar cred ca s-a inteles ce am vrut sa spun.
Monday, October 30, 2006
jogging-ul, sport extrem
faceam jogging, pe cand eram satean la tine-n sat. sau cel putin incercam; am renuntat in ziua in care un dement si-a pus buldogul sa se joace cu mine. iar buldogul asta avea niste colti seriosi si nu-i era teama sa-i foloseasca.
oricum joggingul devenise o aventura, buldogul de care vorbeam nu era singurul care primise comanda "so pa el!" de la stapan, nu, era o chestie deja banala. numa ca, pana la intamplarea de care vorbeam, cainii s-au dovedit mai intelepti decat stapanii lor.
sa faci jogging este o aventura; curat sport extrem. in primul rand, faptul ca alergi pe trotuar nu-ti garanteaza ca nu o sa te loveasca vreo masina; apoi, daca se intampla sa treci pe langa grupuri de cioclasi - si se intampla des, deoarece cioclasul este cea mai raspandita specie din sat, guvernanti, puscariasii si meseriasii de maine - nu scapi fara ca ei sa-ti numere ritmul sau sa-si exerseze ironia deosebit de fina pe spinarea ta: "bai, vezi ca ti-a cazut batista!". mai mult, daca se intampla sa-ti stea in cale, trebuie sa fi deosebit de atent, deoarece ideologia lor de haita ii obliga sa-ti puna piedica. daca sunt singuri pe strada, se dau, respectuos, la o parte; ai fi chiar tentat sa-i iei drept niste indivizi normali; da daca-s cel putin trei, devin viteji, inteligenti, puternici si abili - jmekeri, intr-un cuvant.
da de ce nu alergai prin parc? ai fi tentat sa ma intrebi; pentru ca parcurile sunt wc-uri pentru caini si pentru ca sansele sa devii vanat pentru cei fara lesa sunt cel putin duble. si nu ma refer numai la caini.
mi-am spus ca, daca alerg seara tarziu, o sa fie mai bine; asa a si fost, pana m-am trezit, intr-o noapte, ca in urma mea alergau doi jandarmi si-un poilitist. mi-am petrecut cateva ore la sectie, pentru ca, binenteles, nu aveam actele la mine. si n-as zice ca a fost cea mai placuta companie.
acuma nu stiu ce sa zic, da eu unul nu as sfatui pe nimeni sa incerce sa-si faca viata mai buna la tine in sat. iese imediat in evidenta si-si atrage mania celor multi si suparati pe viata. pe viata ta.
oricum joggingul devenise o aventura, buldogul de care vorbeam nu era singurul care primise comanda "so pa el!" de la stapan, nu, era o chestie deja banala. numa ca, pana la intamplarea de care vorbeam, cainii s-au dovedit mai intelepti decat stapanii lor.
sa faci jogging este o aventura; curat sport extrem. in primul rand, faptul ca alergi pe trotuar nu-ti garanteaza ca nu o sa te loveasca vreo masina; apoi, daca se intampla sa treci pe langa grupuri de cioclasi - si se intampla des, deoarece cioclasul este cea mai raspandita specie din sat, guvernanti, puscariasii si meseriasii de maine - nu scapi fara ca ei sa-ti numere ritmul sau sa-si exerseze ironia deosebit de fina pe spinarea ta: "bai, vezi ca ti-a cazut batista!". mai mult, daca se intampla sa-ti stea in cale, trebuie sa fi deosebit de atent, deoarece ideologia lor de haita ii obliga sa-ti puna piedica. daca sunt singuri pe strada, se dau, respectuos, la o parte; ai fi chiar tentat sa-i iei drept niste indivizi normali; da daca-s cel putin trei, devin viteji, inteligenti, puternici si abili - jmekeri, intr-un cuvant.
da de ce nu alergai prin parc? ai fi tentat sa ma intrebi; pentru ca parcurile sunt wc-uri pentru caini si pentru ca sansele sa devii vanat pentru cei fara lesa sunt cel putin duble. si nu ma refer numai la caini.
mi-am spus ca, daca alerg seara tarziu, o sa fie mai bine; asa a si fost, pana m-am trezit, intr-o noapte, ca in urma mea alergau doi jandarmi si-un poilitist. mi-am petrecut cateva ore la sectie, pentru ca, binenteles, nu aveam actele la mine. si n-as zice ca a fost cea mai placuta companie.
acuma nu stiu ce sa zic, da eu unul nu as sfatui pe nimeni sa incerce sa-si faca viata mai buna la tine in sat. iese imediat in evidenta si-si atrage mania celor multi si suparati pe viata. pe viata ta.
Monday, October 23, 2006
baieti de treaba
42.
am observat ca pentru tine mai toti cunoscutii erau "baieti de treaba", dar nu am inteles niciodata ce inseamna asta. imi vorbeai de vecinul costel, strungarul: "le cam bea el, da-i baiat de treaba!" care, nelutzule, costel ala de-si batea nevasta de-a ajuns saraca sa stea fiecara a doua saptamana in spital? "eh, are si el defectele lui, da-i baiat bun" - zici tu.
nu, nelutzule, costel nu-i de treaba; in cel mai bun caz, e un om bolnav. da vezi tu mai nelutzule, boala lui costel nu inseamna nimic pentru tine. atata timp cat iti mai toarna o planetara la uzina, iti mai face rost de ceva cuzineti si-ti mai da cate o tigara, din cand in cand, poate sa-si tortureze familia, ca chestia asta nu-ti spune nimic. "e treaba lui ce face la el in casa", zici tu; nu, nelutzule, e si treaba noastra, a astora care stam nepasatori sau nehotarati pe tusa.
adolf a fost si el baiat fain, cica avea si o pisica. fac pariu ca te-ai fi inteles de minune cu el, asa cum te-ai inteles si cu tovarasii aia care ti-au promis ceva tigari si cafea daca mai scrii si tu cate o notita, din cand in cand. desigur, nelutzule, erau baieti de treaba, ca altfel nu ai fi acceptat.
e acelasi lucru, nelutzule, sa ti se rupa de soarta celui din stanga ta sau sa tragi profit din nefericirea celui din dreapta. nu e nici o diferenta semnificativa intre cele doua situatii. as numi asta "sindromul baietilor de treaba".
am observat ca pentru tine mai toti cunoscutii erau "baieti de treaba", dar nu am inteles niciodata ce inseamna asta. imi vorbeai de vecinul costel, strungarul: "le cam bea el, da-i baiat de treaba!" care, nelutzule, costel ala de-si batea nevasta de-a ajuns saraca sa stea fiecara a doua saptamana in spital? "eh, are si el defectele lui, da-i baiat bun" - zici tu.
nu, nelutzule, costel nu-i de treaba; in cel mai bun caz, e un om bolnav. da vezi tu mai nelutzule, boala lui costel nu inseamna nimic pentru tine. atata timp cat iti mai toarna o planetara la uzina, iti mai face rost de ceva cuzineti si-ti mai da cate o tigara, din cand in cand, poate sa-si tortureze familia, ca chestia asta nu-ti spune nimic. "e treaba lui ce face la el in casa", zici tu; nu, nelutzule, e si treaba noastra, a astora care stam nepasatori sau nehotarati pe tusa.
adolf a fost si el baiat fain, cica avea si o pisica. fac pariu ca te-ai fi inteles de minune cu el, asa cum te-ai inteles si cu tovarasii aia care ti-au promis ceva tigari si cafea daca mai scrii si tu cate o notita, din cand in cand. desigur, nelutzule, erau baieti de treaba, ca altfel nu ai fi acceptat.
e acelasi lucru, nelutzule, sa ti se rupa de soarta celui din stanga ta sau sa tragi profit din nefericirea celui din dreapta. nu e nici o diferenta semnificativa intre cele doua situatii. as numi asta "sindromul baietilor de treaba".
Sunday, October 22, 2006
sedinta de bloc
41.
imi aminteam, nelutzule, de sedintele de bloc la care m-am vazut obligat sa particip. stateam intr-un colt si studiam fauna. un intreg tratat de antropologie se poate scrie numa observandu-i pe vecini.
aveam, in primul rand, seful de scara. nu-s ce sa zic, dar intotdeauna am avut impresia ca seful de scara se alege pe criterii de burta. ati cunoscut vreodata un sef de scara fara burta? eu nu.
no, seful de scara deschide ostilitatile. vorbeste cu emfaza, se rasteste la locatari, cere socoteala, da directive. fiecare sef de scara poarta-n traista bastonul de presedinte.
treningul rupt in fund si patat nu-i scade din prestanta; nici freza ravasita, care n-a mai atins apa de la botez incoace.
patruns de propria-i importanta, vorbeste ca sa se auda vorbind.
urmeaza apoi gospodina tipica. cu capotu-i mov greu incercat de formele-i rubensiene, raspandind un suav miros de ceapa, asteapta, cu nerabdare, sa termine seful ca sa inceapa sa-si barfeasca dujmanii. dujmanii sunt vecinii de deasupra, de alaturi sau de dedesubt. ea nu-i greu de pornit, da-i imposibil de oprit. cand se avanta, nici macar maria sa seful de scara nu mai poate face nimic.
dar s-o lasam pe gospodina sa se razboiasca cu dujmanii si sa trecem la urmatorul personaj: revolutionaru blocului. asta, din principiu, nu-i niciodata de acord cu nimic. asteapta, scrasnind din dinti, sa termine gospodina de vorbit. el e responsabil cu scandalul. deja are motive: a venit ultimul si a gasit loc liber numa intre usi, acolo unde trage curentul.
ultimul e alcoolicul blocului; nea fane e mereu ranga, si cand e ranga e shugubatz. el nu are de zis decat un lucru, mereu acelasi: "bai, care dai o bere?"
restul personajelor nu-s importante, de vreme ce singurii care vorbesc is primii trei, intrerupti din cand in cand de nea fane: "bai, care dai o bere dupa sedinta?"
nu stiu daca are rost sa vorbesc despre sedintele astea, is mereu aceleasi, incep cu discursul inaugural, in care seful isi prezinta realizarile din saptamana trecuta si se termina cu scandal.
"trebuie sa reparam acoperisul!" declama seful. "da io de ce trebe sa dau bani, daca stau la parter?" se infoaie revolutionarul, etc. etc.
imi amintesc cu drag de vremurile alea, in care normalitatea insemna ca dupa injuraturi sa nu se ajunge la violente fizice.
imi aminteam, nelutzule, de sedintele de bloc la care m-am vazut obligat sa particip. stateam intr-un colt si studiam fauna. un intreg tratat de antropologie se poate scrie numa observandu-i pe vecini.
aveam, in primul rand, seful de scara. nu-s ce sa zic, dar intotdeauna am avut impresia ca seful de scara se alege pe criterii de burta. ati cunoscut vreodata un sef de scara fara burta? eu nu.
no, seful de scara deschide ostilitatile. vorbeste cu emfaza, se rasteste la locatari, cere socoteala, da directive. fiecare sef de scara poarta-n traista bastonul de presedinte.
treningul rupt in fund si patat nu-i scade din prestanta; nici freza ravasita, care n-a mai atins apa de la botez incoace.
patruns de propria-i importanta, vorbeste ca sa se auda vorbind.
urmeaza apoi gospodina tipica. cu capotu-i mov greu incercat de formele-i rubensiene, raspandind un suav miros de ceapa, asteapta, cu nerabdare, sa termine seful ca sa inceapa sa-si barfeasca dujmanii. dujmanii sunt vecinii de deasupra, de alaturi sau de dedesubt. ea nu-i greu de pornit, da-i imposibil de oprit. cand se avanta, nici macar maria sa seful de scara nu mai poate face nimic.
dar s-o lasam pe gospodina sa se razboiasca cu dujmanii si sa trecem la urmatorul personaj: revolutionaru blocului. asta, din principiu, nu-i niciodata de acord cu nimic. asteapta, scrasnind din dinti, sa termine gospodina de vorbit. el e responsabil cu scandalul. deja are motive: a venit ultimul si a gasit loc liber numa intre usi, acolo unde trage curentul.
ultimul e alcoolicul blocului; nea fane e mereu ranga, si cand e ranga e shugubatz. el nu are de zis decat un lucru, mereu acelasi: "bai, care dai o bere?"
restul personajelor nu-s importante, de vreme ce singurii care vorbesc is primii trei, intrerupti din cand in cand de nea fane: "bai, care dai o bere dupa sedinta?"
nu stiu daca are rost sa vorbesc despre sedintele astea, is mereu aceleasi, incep cu discursul inaugural, in care seful isi prezinta realizarile din saptamana trecuta si se termina cu scandal.
"trebuie sa reparam acoperisul!" declama seful. "da io de ce trebe sa dau bani, daca stau la parter?" se infoaie revolutionarul, etc. etc.
imi amintesc cu drag de vremurile alea, in care normalitatea insemna ca dupa injuraturi sa nu se ajunge la violente fizice.
hotii
40.
in cartierul in care am locuit, lumea facea comanda de piese auto la hoti. plateai juma de pret si a doua zi iti venea ala cu piesa. intr-o buna zi, ma urc eu in masina, dau sa plec si ma trezesc ca-mi zboara volanul din mana si raschetez gardul: se pare ca cineva tocmai daduse comanda de o planetara si o bieleta, iar eu nu mai aveam directie.
partea haioasa e ca masina era intreaga dimineata, piesele fugisera de pe ea undeva in jurul orei 12, in miezul zilei, adica. booon. pornesc o ancheta, deci; puradeii din fata blocului imi spun ca a venit unu imbracat in salopeta, cu un cric si o trusa de scule in mana. a ridicat masina, a dat roata jos, a mesterit pe-acolo vreo ora, apoi a pus roata inapoi, si-a luat cricul, geanta cu scule si a sters-o, cu salopeta falfaind.
asta a fost episodul doi. deci, pana acum il avem pe nea mitica si hotii la comanda. ok, zic, pun alarma; ma duc, dau o gramada de bani pe alarma, o instalez si dorm linistit. a doua zi, gasesc doua cauciucuri taiate. se pare ca baietii mi-au transmis un mesaj: "bai, nu se face asa ceva, ce naiba, aici, la noi in cartier, mergem pa-ncredere!"
dar, cu toate astea, inca sunt convins, asa, ca voi, ca am trait intr-una dintre cele mai bune lumi posibile;
in cartierul in care am locuit, lumea facea comanda de piese auto la hoti. plateai juma de pret si a doua zi iti venea ala cu piesa. intr-o buna zi, ma urc eu in masina, dau sa plec si ma trezesc ca-mi zboara volanul din mana si raschetez gardul: se pare ca cineva tocmai daduse comanda de o planetara si o bieleta, iar eu nu mai aveam directie.
partea haioasa e ca masina era intreaga dimineata, piesele fugisera de pe ea undeva in jurul orei 12, in miezul zilei, adica. booon. pornesc o ancheta, deci; puradeii din fata blocului imi spun ca a venit unu imbracat in salopeta, cu un cric si o trusa de scule in mana. a ridicat masina, a dat roata jos, a mesterit pe-acolo vreo ora, apoi a pus roata inapoi, si-a luat cricul, geanta cu scule si a sters-o, cu salopeta falfaind.
asta a fost episodul doi. deci, pana acum il avem pe nea mitica si hotii la comanda. ok, zic, pun alarma; ma duc, dau o gramada de bani pe alarma, o instalez si dorm linistit. a doua zi, gasesc doua cauciucuri taiate. se pare ca baietii mi-au transmis un mesaj: "bai, nu se face asa ceva, ce naiba, aici, la noi in cartier, mergem pa-ncredere!"
dar, cu toate astea, inca sunt convins, asa, ca voi, ca am trait intr-una dintre cele mai bune lumi posibile;
vecinu mitica
39.
mi-am amintit, nelutzule, zilele astea, de vecinu mitica pe care l-am prins in masina mea mesterind la centura, noaptea pe la 12. "ce faci bai aicea?!?", l-am intrebat politicos; "vroiam sa vad cum sunt centurile la opel", imi spune mitica zambindu-mi cu toata dantura lui din care lipseau dintii 27, 29 si 32.
nus ce sa zic, da nici daca scotea o mitraliera din buzunarul treningului rupt in fund nu ma naucea mai tare decat cu replica asta.
aia e, bai nelutzule, m-a naucit, ca mitica era ala de striga sus si tare, in fata blocului, izbind cu naduf zarurile de masa, ori de cate ori se ivea ocazia, ca mai bine sarac si cinstit decat bogat da cu pacate. d-aia am impresia ca, atunci cand consatenii tai striga slogane de genul "sarac si cinstit" e pentru ca nu le-a iesit manareala.
am ramas prieten cu mitica, am zis intotdeauna ca-i greu sa-ti faci prieteni interesanti, iar mitica-i o figura.
mi-am amintit, nelutzule, zilele astea, de vecinu mitica pe care l-am prins in masina mea mesterind la centura, noaptea pe la 12. "ce faci bai aicea?!?", l-am intrebat politicos; "vroiam sa vad cum sunt centurile la opel", imi spune mitica zambindu-mi cu toata dantura lui din care lipseau dintii 27, 29 si 32.
nus ce sa zic, da nici daca scotea o mitraliera din buzunarul treningului rupt in fund nu ma naucea mai tare decat cu replica asta.
aia e, bai nelutzule, m-a naucit, ca mitica era ala de striga sus si tare, in fata blocului, izbind cu naduf zarurile de masa, ori de cate ori se ivea ocazia, ca mai bine sarac si cinstit decat bogat da cu pacate. d-aia am impresia ca, atunci cand consatenii tai striga slogane de genul "sarac si cinstit" e pentru ca nu le-a iesit manareala.
am ramas prieten cu mitica, am zis intotdeauna ca-i greu sa-ti faci prieteni interesanti, iar mitica-i o figura.
spitalul de urgenta
38.
la spitalul de urgenta din brasov, pe fiecare sectie sunt cateva camere speciale, pentru vip-uri. vip = oricine care isi permite sa dea spaga. ce crezi tu ca se intampla cand saloanele sunt foarte aglomerate? oamenii sunt mutati in saloanele speciale? nu, nelutzule, sunt pusi cate doi in pat. saloanele alea sunt pastrate, asa, pentru orice eventualitate.
se spune ca d-aia nu prea mai sunt sobolani in spital, cica nu mai au loc.
o singura data am ajuns pe mainile medicilor de la urgenta si am avut parte de momente infioratoare; imagineaza-ti un dialog de genul: "cine il coase pe domnul?" "eu!" sare o asistenta; "nu, nu lasa-l pe x, ca ultima oara a cusut de trei ori pana i-a reusit; trebuie sa invete si el." din fericire, asistenta a avut castig de cauza.
da uite ca m-am luat cu vorba si am deviat putin; vroiam sa-ti vorbesc despre faptul ca un batran ajuns la spital este tratat ca un viitor vadavru, in cazul in care nu are bani sau rude care sa se intereseze de el.
este tratat, in primul rand, cu o politete iesita din comun: "mosule, iar te-ai cacat pe tine! 'ra-i al dracu, ca parca o faci special!"
apoi, i se prescriu niste medicamente foarte eficiente, ultimele aparute pe piata: aspirina si algocalmin. daca e cuminte, i se mai dau si cateva vitamine.
apoi, ceilalti pacienti isi manifesta ingrijorarea pentru starea sanatatii batranului: "mosule, nu-i asa ca nu-ti mai trebe felu doi si desertul?"
daca batranul are noroc si-un organism rezistent, se insanatoseste si multumeste, cu lacrimi in ochi medicului; uneori, insa, moare; atunci medicul ridica din umeri si-si spune-n barba; "deh, asta e, omul nu mai intinereste; nu te poti lupta cu natura"; iar natura, ridica si ea din umeri, nedumerita; "dar nu m-a provocat nimeni", pare a zice.
la spitalul de urgenta din brasov, pe fiecare sectie sunt cateva camere speciale, pentru vip-uri. vip = oricine care isi permite sa dea spaga. ce crezi tu ca se intampla cand saloanele sunt foarte aglomerate? oamenii sunt mutati in saloanele speciale? nu, nelutzule, sunt pusi cate doi in pat. saloanele alea sunt pastrate, asa, pentru orice eventualitate.
se spune ca d-aia nu prea mai sunt sobolani in spital, cica nu mai au loc.
o singura data am ajuns pe mainile medicilor de la urgenta si am avut parte de momente infioratoare; imagineaza-ti un dialog de genul: "cine il coase pe domnul?" "eu!" sare o asistenta; "nu, nu lasa-l pe x, ca ultima oara a cusut de trei ori pana i-a reusit; trebuie sa invete si el." din fericire, asistenta a avut castig de cauza.
da uite ca m-am luat cu vorba si am deviat putin; vroiam sa-ti vorbesc despre faptul ca un batran ajuns la spital este tratat ca un viitor vadavru, in cazul in care nu are bani sau rude care sa se intereseze de el.
este tratat, in primul rand, cu o politete iesita din comun: "mosule, iar te-ai cacat pe tine! 'ra-i al dracu, ca parca o faci special!"
apoi, i se prescriu niste medicamente foarte eficiente, ultimele aparute pe piata: aspirina si algocalmin. daca e cuminte, i se mai dau si cateva vitamine.
apoi, ceilalti pacienti isi manifesta ingrijorarea pentru starea sanatatii batranului: "mosule, nu-i asa ca nu-ti mai trebe felu doi si desertul?"
daca batranul are noroc si-un organism rezistent, se insanatoseste si multumeste, cu lacrimi in ochi medicului; uneori, insa, moare; atunci medicul ridica din umeri si-si spune-n barba; "deh, asta e, omul nu mai intinereste; nu te poti lupta cu natura"; iar natura, ridica si ea din umeri, nedumerita; "dar nu m-a provocat nimeni", pare a zice.
moartea domnului lazarescu
37.
nu ti-am mai scris, nelutzule, ca a venit toamna si eu stau sa-mi numar bobocii. de cateva zile tot stau si numar.
in rest, toate bune, sanatos? noroc ca nu esti batran.
cu vreo doi ani inainte sa plec din sat, bunica s-a imbolnavit grav; am dus-o la urgente: "cati ani are?" m-a intrebat medicul de garda; "82", zic. "ce are?" "nu stiu, si-a pierdut cunostinta" "duceti-o la mihai viteazul", mai zice si pleaca. asa e mai nelutzule, "moartea domnului lazarescu" e povestea ultimului drum a multor cetateni in varsta de la tine din sat.
am avut mari emotii ca nu o sa ajung odata cu salvarea la spitalul mihai viteazul. nu-mi permiteam sa sar toate bordurile si sa trec prin toate gropile asa, fara mila, ca soferul salvarii. trebuie sa recunosc ca dacia din 70 e o realizare, de vreme ce nu s-a dezmembrat pe drum.
am ajuns la timp ca sa-l vad pe brancardier cum se straduia sa o scoata pe bunica prin capota. i-am varat 100 de mii in buzunar, a baiguit un "multumesc, da nu trebuia" si s-a transformat, brusc, intr-o mama grijulie.
infirmiera, care asistase la scena respectiva, mi-a soptit cu glas mieros ca asistenta tocmai plecase acasa si ca ea e singura pe sectia respectiva, dar ca o sa se ocupe ea de bunica.
"mare noroc aveti cu o asemenea familie" - ii transmite ea bunicii inconstiente.
intr-adevar, nelutzule, mare noroc ca are familie. gandeste-te la cei care nu au.
nu ti-am mai scris, nelutzule, ca a venit toamna si eu stau sa-mi numar bobocii. de cateva zile tot stau si numar.
in rest, toate bune, sanatos? noroc ca nu esti batran.
cu vreo doi ani inainte sa plec din sat, bunica s-a imbolnavit grav; am dus-o la urgente: "cati ani are?" m-a intrebat medicul de garda; "82", zic. "ce are?" "nu stiu, si-a pierdut cunostinta" "duceti-o la mihai viteazul", mai zice si pleaca. asa e mai nelutzule, "moartea domnului lazarescu" e povestea ultimului drum a multor cetateni in varsta de la tine din sat.
am avut mari emotii ca nu o sa ajung odata cu salvarea la spitalul mihai viteazul. nu-mi permiteam sa sar toate bordurile si sa trec prin toate gropile asa, fara mila, ca soferul salvarii. trebuie sa recunosc ca dacia din 70 e o realizare, de vreme ce nu s-a dezmembrat pe drum.
am ajuns la timp ca sa-l vad pe brancardier cum se straduia sa o scoata pe bunica prin capota. i-am varat 100 de mii in buzunar, a baiguit un "multumesc, da nu trebuia" si s-a transformat, brusc, intr-o mama grijulie.
infirmiera, care asistase la scena respectiva, mi-a soptit cu glas mieros ca asistenta tocmai plecase acasa si ca ea e singura pe sectia respectiva, dar ca o sa se ocupe ea de bunica.
"mare noroc aveti cu o asemenea familie" - ii transmite ea bunicii inconstiente.
intr-adevar, nelutzule, mare noroc ca are familie. gandeste-te la cei care nu au.
Subscribe to:
Posts (Atom)