eu, pentru anul asta, mi-am propus:
- sa ma trezesc mai de dimineata; daca se poate, de cu seara.
- mai bine - sa nu mai dorm deloc; dar, totusi, sa ma culc.
- la fiecare cinci minute, sa devin cu zece minute mai destept
- sa duc gunoiul; la scrap. pana acum, m-a dus el pe mine.
- sa mananc mai mult si sa merg la toaleta mai putin.
- sa devin.
Saturday, March 03, 2007
cine a auzit...
de corci?
carol gherebenes, pe numele intreg. norocel trebuie sa-l stie. era emblema cartierului.
corci era tiganu care locuia la parterul blocului.
si al carui ideal in viata era sa se sinucida.
imi amintesc cum alergam cu totii, noi, astia, juniorii, sa-i facem rost de-un foc, atunci cand a decis sa arunce cartieru in aer. a dat drumul la gaz, a asteptat sa se acumuleze si s-a suparat de numa cand a realizat ca nu avea bricheta in casa. cand i-am aruncat cutia de chibrite, se aerisise deja apartamentul; nu i-a iesit.
peste cateva ore, i-au taiat gazul si curentul; cartierul mai exista si in ziua de azi.
la scurt timp dupa aia, intr-o dupa amiaza, o trosnitura m-a facut sa ratez cu poarta goala, dupa ce-l facusem pe gigi-dukadam: corci se aruncase cu capul inainte, de la geam.
ghinion.
statea la parter si era tare de cap. doar asfaltul ce a suferit putin.
o noapte intreaga a dormit corci in mijlocul strazii, doar-doar l-o calca vreo masina. n-a fost sa fie. abia spre dimineata l-a luat unul la bataie ca i-a crapat spoilerul. tiganul era zgariat in cot si isi rupsese un nasture de la camasa.
intr-o noapte de iarna s-a culcat pe zapada, la bustul gol. spera sa prinda vreo penumonie, ceva. nu a patit nimic, dar de atunci incolo nu l-am mai vazut niciodata racit.
a tinut sa ne anunte atunci cand a inghitit diazepam cu vodca. ghinion, salvarea a venit mai repede ca niciodata.
in noaptea in care a reusit, rupsese deja trei cabluri si rama usii de la baie.
acum, am o nedumerire: asta intra in categoria "povesti cu happy end"?
carol gherebenes, pe numele intreg. norocel trebuie sa-l stie. era emblema cartierului.
corci era tiganu care locuia la parterul blocului.
si al carui ideal in viata era sa se sinucida.
imi amintesc cum alergam cu totii, noi, astia, juniorii, sa-i facem rost de-un foc, atunci cand a decis sa arunce cartieru in aer. a dat drumul la gaz, a asteptat sa se acumuleze si s-a suparat de numa cand a realizat ca nu avea bricheta in casa. cand i-am aruncat cutia de chibrite, se aerisise deja apartamentul; nu i-a iesit.
peste cateva ore, i-au taiat gazul si curentul; cartierul mai exista si in ziua de azi.
la scurt timp dupa aia, intr-o dupa amiaza, o trosnitura m-a facut sa ratez cu poarta goala, dupa ce-l facusem pe gigi-dukadam: corci se aruncase cu capul inainte, de la geam.
ghinion.
statea la parter si era tare de cap. doar asfaltul ce a suferit putin.
o noapte intreaga a dormit corci in mijlocul strazii, doar-doar l-o calca vreo masina. n-a fost sa fie. abia spre dimineata l-a luat unul la bataie ca i-a crapat spoilerul. tiganul era zgariat in cot si isi rupsese un nasture de la camasa.
intr-o noapte de iarna s-a culcat pe zapada, la bustul gol. spera sa prinda vreo penumonie, ceva. nu a patit nimic, dar de atunci incolo nu l-am mai vazut niciodata racit.
a tinut sa ne anunte atunci cand a inghitit diazepam cu vodca. ghinion, salvarea a venit mai repede ca niciodata.
in noaptea in care a reusit, rupsese deja trei cabluri si rama usii de la baie.
acum, am o nedumerire: asta intra in categoria "povesti cu happy end"?
Subscribe to:
Posts (Atom)