raperul. munca in constructii

tocmai m-am facut prieten pe facebook cu fratii botoman, chestie care mi-a amintit de vremurile in care lucram cu ei in constructii.
era spre sfarsitul anilor '90, taximetria mergea prost, militienii ne hartuiau mereu, ma saturasem sa le tot cumpar tigari, cafele, sucuri si cadouri pentru neveste din banii mei care si-asa nu era prea multi, sa ma fac agent imobiliar, comercial sau bodyguard nu prea aveam chef si cam astea erau toate optiunile in materie de job la vremea aia.

asa ca am acceptat propunerea lui bogdan, sa lucrez cu ei la amenajari interioare. bogdan era agent imobiliar, iar frate-su emil bricoleur, genul de om care se pricepe la toate. bogdan facea rost de lucrari, propunandu-le clientilor serviciile lu' frac'su, iar eu eram salahor, alaturi de emil si inca vreo trei cioclasi.

nu imi mai amintesc decat de doi dintre cioclasi respectivi. unul raper, baiat de cartier, cu gasca, scosese o melodie cu lupta pentru supravietuire in cartieru tractoru si pericolele care te pandesc la orice pas. ascultandu-l, ai fi zis ca sansele de supravietuire in cartier is mai mici ca-n mogadishu. in realitate, singurul pericol real era sa dea peste tine o masina fara frane, caci pe vremea aia uzinele falimentasera si nu mai avea cine sa le toarne placute de frana la brasoveni.

raperul ar fi fost foarte de treaba daca nu s-ar fi straduit din rasputeri sa se dea dur, caci nu-i statea in fire, eram mai degraba o personalitate de genul taurul ferdinand. cosmarul lui era sa se afle in cartier ca lucreaza, asta ar fi insemnat sfarsitul carierei, caci ce fel de baiat de cartier e ala care semneaza condica la serviciu?!? asa ca ne-a avertizat, foarte serios, ca o sa vina cu gasca si o sa ne bata de ne sar capacele daca spunem cuiva ca lucreaza. parca-l chema octavian, sau asa ceva. scuze, octavian, uite, acuma o sa afle toata lumea ca lucrai.*

despre celalalt, florin, imi amintesc pentru ca, din cauza lui, am ratat o partida de sex cu o clienta. poveste lunga si penibila, de care nu vreau sa ma ocup acuma.

prima lucrare, zugravitul unui apartament, a fost un fiasco total. ne-a luat de trei ori mai mult timp decat conveniseram cu clienta, a costat-o de doua ori mai mult si a iesit absolut oribil. asa ca nu e de mirare ca femeia nu a vrut sa ne plateasca. la faza asta, cioclasul si-a jucat rolul de individ violent si a speriat-o pe saraca femeie, care ne-a platit numai ca sa ne vada plecati.



* calmeaza-te, e doar o gluma, nu-mi citeste nimeni blogul in afara de mine si nevasta-mea, cand vrea sa se convinga ca n-am amanta despre care sa povestesc aici :D

tarnacopul. la un pas de moarte

au mai urmat cateva lucrari care au iesit nesatisfacator inspre dezastruos, dupa care lucrarea cea mare, cu care mi-am incheiat, pentru totdeauna, "cariera" in constructii.
un individ vroia sa transforme apartamentul sau de la parter intr-o farmacie. asa ca am spart peretele blocului - da, prin anii '90 puteai sa faci chestia asta :D - si ne-am apucat sa construim un fel de balcon, de fapt o camera in plus la apartamentul respectiv. emil se ocupa de pus gresie si faianta in baie. a pus-o de trei ori si tot de trei ori proprietarul i-a cerut s-o scoata, caci ii iesea mereu stramb. a patra oara, a fost nevoie de talentul de actor al raperului ca sa il convingem pe proprietar ca parca gresia si faianta nu-i chiar asa de stramba. eu nu am apucat sfarsitul la lucrarea aia, dar am fost destul de aproape de sfarsitul propriu si personal.

lucram afara, sapam cu tarnacopul fundatia la balcon. in fata geamului, era un gard mic, cu o sina de metal pe post de balustrada, gardul ala trebuia indepartat, ca sa putem mari balconul cat ne cerea proprietarul. unul dintre cioclasi se ocupa cu zmulsul gardului din pamant. intr-un tarziu reuseste si ce-i trece lui prin cap? de ce sa mai care balustrada aia de metal cand poate sa o arunce. si o arunca inspre mine. eu, in timul asta, izbeam cu tarnacopul de zor, cu privirea in pamant. si chiar cand izbeam mai cu sete, bucata de metal aterizeaza exact sub unealta mea. tarnacopul imi zboara din mana si ma izbeste exact, dar exact in moalele capului.

de constient eram constient, dar nu prea mai vedeam mare lucru, sangele imi siroia din cap de parca as fi stat sub dus. toata lumea panicata, eu doar putin nedumerit, inca nu intelegeam ce se intamplase. in sfarsit, nevasta proprietarului, farmacista, vine cu un tampon urias si imi zice sa il tin apasat tare si sa ma duc urgent la spital. ok, zic. ma duc pana in statia de taxi - cand ma vedeau rosu din cap pana-n picioare, lasand o dara de sange in urma mea, taximetristii se incuiau in masini. am fost nevoit sa iau autobuzul. am calatorit foarte confortabil, eram singur in partea din spate a autobuzului, in timp ce in partea din fata se inghesuiau calatorii ca sardelele.

abia la spital m-am speriat cumplit, sa-mi stea inima-n loc. caci mi-a fost dat sa asist la un dialog de-a dreptul horror. am fost bagat de urgenta in sala de operatie. aici, ca la balamuc. avusese loc un accident de masina si era plina sala de raniti care sangerau abundent. medicii erau toti ocupati. cineva intreaba, aratandu-ma cu degetul: "cine il coase pe domnul?" la care o minora - ma rog, asa arata - se ofera: "il cos eu!" "bine", zice doctorul, "da-i bataie, oricum trebuie sa inveti si tu cum se face!"

am supravietuit. spre mirarea mea, fata respectiva a facut o treaba de nota 10, incepand de la anestezie pana la cusatura propriu zisa. intr-un fel e de inteles, fiind prima oara si-o fi dat silinta sa iasa cat ma bine. acuma port plete, ca sa nu mi se vada gaura din cap :D

din ziua aia am renuntat pentru totdeauna la munca fizica, caci am constatat ca-mi da batai de cap.

liberté, égalité, pedofilié!

cu cativa ani in urma, zaceam la o masa intr-un restaurant si-mi citeam ziaru. citeam un articol in care era vorba despre un pedofil ce tocmai isi ispasise pedeapsa si fusese primit intr-un centru de readaptare, iar locuitorii din zona, suparati ca ala se uita la copii cand trecea pe langa parc, s-au pus pe protestat pana ce s-au vazut nevoiti angajatii organismului respectiv sa il mute intr-un alt centru, sub o identitate falsa.

tot cam prin vremea aia, erau in voga discutiile despre capcanele intinse posibililor pedofili. reporteri care se dadeau drept fete de 14 ani si acceptau sa se intalneasca cu indivizi cunoscuti pe net. odata individul respectiv ajuns la locul intalnirii, se trezea inconjurat de militieni, acuzat de tentativa de pedofilie si primea undeva intre 5-10 ani de inchisoare. in perioada aia se dicuta in presa locala despre problema asta mai mult decat despre soarta limbii franceze.

ideea e ca am ramas cu impresia ca aici, in canada, daca mergi pe aceeasi parte a strazii cu un copil risti sa te trezesti acuzat de pedofilie. booooon. dupa ce termin de citit, ma ridic si ma indrept inspre buda, ca tot omul la capatul unei cafele. in timp ce ma usuram lipsit de griji, dintr-o cabina iese un baietel cu pantalonii desfacuti si vine inspre mine cerandu-mi sa il ajut sa isi incheie nasturii. sa dau in apoplexie, nu alta. a fost pentru prima data in viata mea cand am fost la un pas sa ma pis pe mine, atat de repede m-am incheiat si am taiat-o de-acolo.

satul de povesti din armata

ma macina un gand: daca n-am facut armata nu-s barbat?
dar daca am facut-o de doua ori, sunt de doua ori mai barbat?
dar daca ramaneam in armata, eram macho?
si daca nu exista armata, mai avea ce povesti juma' din populatia de sex masculin a globului?

il intrebati, va rog, pe majuru' vostru?

eu, in pozitie de drepti, dar totusi culcat.

naie vs aro

de fapt, m-am razgandit. nu o sa povestesc ce am facut acolo, nu de alta, dar nu am facut absolut nimic iesit din comun, am facut cam ce fac toti tinerii cand se vad la mare. cu singura deosebire ca dupa cateva zile am ramas fara absolut nici un ban si l-am trimis pe george (care avea abonament gratuit pe tren) pe la casile noastre, sa ne faca rost de ceva marafeti si ceva de-ale gurii, ca in ultimele doua zile ne hraniseram numai cu corcoduse, porumb copt, pepeni si rom. am respirat putin usurati dupa ce a plecat. sa nu se inteleaga gresit, george e un tip de nota 10 si un prieten de isprava, dar in perioada aia tocmai trecea printr-o criza serioasa, ceva nu mergea rotund in relatia sa cu tipa pe care o iubea si era deprimat.

s-a intors, ne-am ospatat, am cheltuit si banii cu care venise si hai sa ne intoarcem acasa. am plecat tot noaptea. nu vroiam sa pierdem ultima zi de mare si, pe de alta parte, puteam sa spun de-acuma ca aveam mai multa experienta in condus noaptea decat ziua.

drumul la intoarcere - la fel cu cel la dus, doar ca acuma aveam experienta, plus ca gasisem o solutie pentru cand ramaneam in panta. lasam aro=ul la vale si il porneam in marsarier. ne-am prins noi dupa un timp ca daca am reusi cumva sa tinem capota semideschisa, motorul s-ar raci cat de cat si am putea sa strabatem etape mai lungi. am gasit 2 pari grosi si i-am indesat in deschizatura care se face intre capota si sasiu atunci cand tragi de sarma pe jumate.


acuma, aro-ul nostru arata ca un diavol: doua coarne uriase iesea din fata, de sub capota. dar ideea noastra a functionat binisor. se vede treaba ca deja capatasem experienta si ca mecanici. mergem ce mergem si, la un moment dat, din cauza unei masini de venea cu faza mare, cad cu rotile din dreapta in sant. motorul inca nu era incins, mai mergea, dar rotile se invarteau in gol. eram langa un lan de porumb. ok, zic, aici ne petrecem noaptea. eu eram epuizat de la atata holbat in intuneric, iar baietii aratau jalnic dupa atata impins la tanc. gasim noi maine pe cineva sa ne traga afara din sant. ca sa nu ne mai pierdem timpul dimineata, zic ia hai sa culegem vreo doua plase de porumb, sa avem ce coace mai tarziu. culegem doua plase, le bagam sub banchete si ne culcam.

cand ne era somnul mai dulce, harmalaie mare in jurul nostru. aro-ul era inconjurat de vreo trei carute pline cu cetateni indignati, inarmati cu torte si cu furci, topoare, ciomege. fuck ma, zic, suntem mancati! astia-s tigani si-s pusi pe omor.

cetatenii incep sa bubuie in tabla aro-ului. incearca usile - le incuiaseram - si, din fericire, nu le trece prin cap sa o incerce si pe aia din spate, care nu se incuia. atunci, unul dintre atacatori ne striga sa iesim, ca daca nu ne dau foc. ok, zic, se ingroasa gulma. "iesiti, urla individul, mama voastra de hoti!". si atunci ne trece noua prin cap ca poate e doar o neintelegere, astia ne confunda cu altii. neintelegere-neintelegere, dar cine are tupeu sa iasa primul? si atunci incepem sa strigam din masina, pe trei voci, incurcandu-ne unul pe celalalt, ca suntem turisti, venim de la mare si am ramas in pana, am cazut in sant, ne asteapta copii acasa, mama e bolnava, etc.

indivizii se mai linistesc. deshideti, zic ei, sa stam de vorba. deschidem, cu teama, si unul din aia cu torte isi baga capul pe usa si lumineaza interiorul. "nu-s astia", le zice celorlalti, "masina e goala". oamenii se scuza ca ne-au speriat - nu erau tigani, ci tarani din satul din apropiere. ne explica cum ca de cateva saptamani vin unii cu masini si le fura porumbul. de-aia s-au vorbit toti si au iesit in patrulare, sa ii prinda pe hoti. noi o cam bagaseram pe maneca, trageam cu coada ochiului si vedeam cum iese de sub bancheta un stiulete de porumb dintr-una din plasele ce le umpluseram mai devreme. daca le vede vreunul dintre astia, ma gandeam, ne-am ars, s-ar putea sa se multumeasca cu noi drept tapi ispasitori. dar nu au vazut nimic, cred ca oamenii erau putin stanjeniti ca au speriat niste turisti nevinovati si nu le mai ardea sa faca pe detectivii. ca sa isi rascumpere cumva vina, s-au oferit sa ne scoata masina din sant.

ok, zic, perfect, mersi, dar cum facem, ca n-avem cablu, n-avem nimic. si nu incape toata lumea sa traga de cate ceva. "nu va faceti griji" ne zice unul de parea seful lor, "o scoate naie singur" ei, zic, hai s-o vad si pe asta! da cine o fi naie asta? vre-un ciclop?!? si iese naie in fata: un individ mic si slab, dar genul vanos. ei, zic, daca naie scoate masina din sant, ma fac intervenant psihosocial in quebec!

ne dam cu totii la o parte si naie ne da instructiuni. ne cere ca, atunci cand rotile or sa fie in aer, eu sa carmesc volanul inspre stanga iar ceilalti sa impinga masina. si se baga naie in patru labe sub masina, in sant, se opinteste odata si... iata-ma (fost) intervenant psihosocial in quebec!

mi-a fost dat si mie sa vad, odata in viata, un individ cu o forta fizica iesita din comun. iti cam piere cheful sa mai judeci oamenii dupa aparente, dupa o astfel de experienta.

de la stanga la dreapta: george, aro-ul, porumbul si cu mine

pe cartonul ala scria ca avem cate sapte copii acasa si toti 21 plang ca taticii lor nu au bani de o bere. din pacate poza cu naie n-am, si doar el e personajul principal.

aro-ul

ma gandeam astazi sa vorbesc si de vacante, ca prea m-am luat cu joburile. si o sa incep cu vacanta petrecuta impreuna cu george si traian, la costinesti. era prin vara lui 97. tocmai imi luasem permisul in dimineata respectiva si ce mi-am zis? ia hai sa sun niste prieteni, sa luam aro-ul lu' taica-miu si sa ne tiram la costinesti, sa sarbatorim. i-am luat la rand pe toti: "esti liber deseara? pentru vreo saptamana-doua? hai la mare!"

n-am prea avut succes, oamenii erau oarescum ocupati, dar tot am reusit sa gasesc niste pierde-vara de-astia, ca mine. si decidem noi - adica eu - sa plecam noaptea, ca nu-i trafic. facem plinul la aro, ne imbarcam cu toate boarfele si-i dam o tura prin cartier, sa ma obisnuiesc cu tancu'. ma descurcam destul de bine, dupa o plimbare de 15 minute era deja in stare sa bag in viteza din prima.

si vine noaptea. udam evenimentul cu niste rom din colectia lui traian si plecam. nici n-am plecat bine ca ne-am si lovit de prima problema: nu prea vedeam pe intuneric. adica, cand era drumul liber mai mergea, dar cand veneau masini din fata eram total debusolat. unde mai pui ca nici nu reuseam sa merg drept si colac peste pupaza, drumul de pe valea prahovei e plin de serpentine.

dupa vreo juma' de ora eram deja obosit si-mi venea sa ma iau la palme ca nu mi-a trecut niciodata prin cap sa conduc noaptea, macar sa vad cum e. dar am rezolvat cumva problema: pe marginea soselei era pietris, care suna altfel decat asfaltul. si am hotarat ca eu sa stau concentrat la drum, traian sa incerce sa ma ghideze, caci vedea mai bine ca mine, iar george sa asculte si sa ne avertizeze cand parasim asfaltul si ajungem pe pietris. nu ne faceam probleme pentru cazul in care am fi intrat pe sens invers, ne fereau ceilalti soferi, caci era absolut imposibil sa ne intersectam cu un sofer mai putin experimentat decat mine.

am mers asa vreo doua ore. in masina se auzea doar: "curba la stanga!", "pietris!", "curba la dreapta!", "caruta!", "betiv pe bicicleta!", "pietriiiiiis! samd. am fost nevoiti sa ne oprim la o benzinarie, complet epuizati. am stat noi ce am stat si, cand ne-am simtit pregatiti, am vrut s-o luam din loc. nu si aro-ul.
bun, acuma ce-i facem? suntem in pana in the middle of nowhere. e trei noaptea, carevasazica slabe sanse de ajutor.

si am inceput sa ne batem capul. "poate nu mai e ulei", zic eu, cu speranta. ajungem la concluzia ca asta trebuie sa fie problema. intru in benzinarie si cer un litru de ulei. vanzatorul ma intreaba de care. "de masina", ii raspund eu, sigur pe mine. atunci am aflat ca exista mai multe tipuri de ulei. nu m-a ajutat cu nimic nici specificatia ca e pentru un aro.

pana la urma am luat un litru de ulei, la plesneala. m-am intors victorios la masina si hai se ne apucam sa punem ulei, sa vedem daca porneste. aici ne-am lovit de alta problema: nu stiam cum se deschide capota. ne-am invartit noi in jurul masinii un timp, incercand sa tragem de capota din diferite unghiuri, pana ce am fost nevoiti sa ne dam batuti si sa mergem sa cerem ajutor la vanzator.

vine omul, amabil, se uita putin in masina, cu o lanterna si trage de un maner. capota se deschide, dar manerul se rupe. putin jenat, omul isi cere scuze si ne zica ca face el o improvizatie, ca sa putem deschide capota din fata. trage cumva de o sarma, o lasa sa atarne in botul masinii si ne explica cum ca trebuie sa tragem cu patentul de sarma aia. nu ne lasa pana nu se asigura ca am inteles cum functioneaza, asa ca exersam miscarea, cu succes, de cateva ori.

bun, acuma capota e deschisa. hai sa punem uleiul. vanzatorul statea langa noi, curios, sa vada ce facem. si nu l-am dezamagit: s-a dovedit ca nici unul dintre noi nu stie unde trebuie bagat uleiul.
omul se distra deja de minune. ne arata, marinimos, unde se baga uleiul si cum se verifica. verificam uleiul: e peste limita. vanzatorul e nedumerit: "de ce bagati ulei, daca nu e nevoie?" ii explic ca masina nu mai porneste si ca noi credem ca e din cauza uleiului. la faza asta, vanzatorul se porneste pe un ras nebun si o tine tot asa, cateva minute bune.

eram oarescum jigniti de putina consideratie acordata cunostintelor noastre de mecanica, dar am zis sa nu-l suparam, ca daca stie pe unde se baga uleiul poate stie si cum sa repare masina. cand omul se opreste, in sfarsit, din ras - nu de tot, inca mai bufnea din cand in cand - imi zice sa urc la volan si sa-i dau o cheie. urc la volan, intorc cheia in contact - nimic! "e bateria!" zice vanzatorul, categoric. "v-a murit bateria". ok, zic, si cat costa una noua? omul ne serveste o suma astronomica. si, dupa ce se uita putin, toarna si gaz peste foc: "si va trebuie doua. aroul ruleaza cu doua baterii."

cum toti banii nostrii pusi laolalta ar fi fost suficienti sa cumparam cam jumate de baterie, ne-a pierit cu totul entuziasmul cu care porniseram la drum. il intrebam pe om daca nu se pot repara bateriile. omul zice ca nu, dar ca am putea porni masina daca o impingem si bag intr-a doua. in sfarsit, o veste buna! - credeam noi. multumim frumos omului, ii dam de o bere, ma urc la volan iar traian si george incep sa impinga cu insufletire. masina porneste - nu din prima, mi-a luat ceva timp pana sa ma prind cum se face - si plecam, fericiti, la drum.

mergem ce mergem si, dupa cateva zeci de minute, am asa, un feeling ca ceva nu e in regula. imi era din ce in ce mai greu sa vad drumul. o fi de la oboseala, imi spun. mai mergem o bucata si realizam grozavia: nu mai avem nici o lumina la masina. bateriile au murit de tot si au luat cu ele luminile din bord impreuna cu lumina farurilor. insa cum era luna plina, vedeam, cat de cat drumul. in schimb, cand veneau masini din fata, era cumplit. tocmai cand ne gandeam ca ar cam fi cazul sa tragem pe dreapta, masina se opreste de la sine. aburi desi incep sa iasa de sub capota. ne panicam, sarim din masina apucand fiecare ce avea mai de valoare, respectiv sticlele de rom. stam putin la distanta si, cum masina nu da semne ca are de gand sa sara in aer, ne intoarcem la ea, urcam si decidem ca e cazul sa dormim pana se face lumina si apoi om mai vedea noi ce e de facut.

dormim bustean cateva ore. masina parca a fost facuta sa doarma trei persoane in ea: o bancheta pe stanga, alta pe dreapta si un spatiu intre ele. ne trezim dimineata si iesim sa ne intindem putin. apoi plecam. eu urc la volan, iar george si traian isi reiau pozitiile. baietii se chinuie din greu, dar masina nu ia viteza. ramaseseram, din pacate, intr-o vale, iar drumul urca. "uite cum facem, zic, intoarcem pe partea ailalta si nici nu e nevoie sa impingeti, ca merge masina la vale". usor de zis, dar greu de facut si nu lipsit de riscuri. era dimineata si era deja un trafic ca la nebuni. dupa mai multe incercari, reusim sa convingem un sofer de tir sa opreasca si sa tina putin traficul in spatele lui, pana intoarcem. ii dau drumul masinii la vale, intorc din nou, imbarc baietii si plecam.

nu o sa povestesc cu lux de amanunte cum s-a mai oprit masina de cateva ori - cam la fiecare 20-30 de km - si cum am aflat de la un sofer cauza, pentru ca nu mai aveam baterii, ventilatorul nu mai functiona si nu mai racea apa care trece prin motor, astfel ca motorul se incingea si se oprea. am ajuns, intr-un tarziu, la destinatie. ne-am parcat intr-un loc mai ferit, cu spatele masinii lipit de un gard, (caci usa din spate nu se incuia si nu vroiam sa ne fure cineva rezerva de rom) si am numit locul ala "casa".

o sa povestesc maine cum ne-am "distrat" la costinesti si cum am supravietuit drumului inapoi