cu cativa ani in urma, zaceam la o masa intr-un restaurant si-mi citeam ziaru. citeam un articol in care era vorba despre un pedofil ce tocmai isi ispasise pedeapsa si fusese primit intr-un centru de readaptare, iar locuitorii din zona, suparati ca ala se uita la copii cand trecea pe langa parc, s-au pus pe protestat pana ce s-au vazut nevoiti angajatii organismului respectiv sa il mute intr-un alt centru, sub o identitate falsa.
tot cam prin vremea aia, erau in voga discutiile despre capcanele intinse posibililor pedofili. reporteri care se dadeau drept fete de 14 ani si acceptau sa se intalneasca cu indivizi cunoscuti pe net. odata individul respectiv ajuns la locul intalnirii, se trezea inconjurat de militieni, acuzat de tentativa de pedofilie si primea undeva intre 5-10 ani de inchisoare. in perioada aia se dicuta in presa locala despre problema asta mai mult decat despre soarta limbii franceze.
ideea e ca am ramas cu impresia ca aici, in canada, daca mergi pe aceeasi parte a strazii cu un copil risti sa te trezesti acuzat de pedofilie. booooon. dupa ce termin de citit, ma ridic si ma indrept inspre buda, ca tot omul la capatul unei cafele. in timp ce ma usuram lipsit de griji, dintr-o cabina iese un baietel cu pantalonii desfacuti si vine inspre mine cerandu-mi sa il ajut sa isi incheie nasturii. sa dau in apoplexie, nu alta. a fost pentru prima data in viata mea cand am fost la un pas sa ma pis pe mine, atat de repede m-am incheiat si am taiat-o de-acolo.
No comments:
Post a Comment