aro-ul

ma gandeam astazi sa vorbesc si de vacante, ca prea m-am luat cu joburile. si o sa incep cu vacanta petrecuta impreuna cu george si traian, la costinesti. era prin vara lui 97. tocmai imi luasem permisul in dimineata respectiva si ce mi-am zis? ia hai sa sun niste prieteni, sa luam aro-ul lu' taica-miu si sa ne tiram la costinesti, sa sarbatorim. i-am luat la rand pe toti: "esti liber deseara? pentru vreo saptamana-doua? hai la mare!"

n-am prea avut succes, oamenii erau oarescum ocupati, dar tot am reusit sa gasesc niste pierde-vara de-astia, ca mine. si decidem noi - adica eu - sa plecam noaptea, ca nu-i trafic. facem plinul la aro, ne imbarcam cu toate boarfele si-i dam o tura prin cartier, sa ma obisnuiesc cu tancu'. ma descurcam destul de bine, dupa o plimbare de 15 minute era deja in stare sa bag in viteza din prima.

si vine noaptea. udam evenimentul cu niste rom din colectia lui traian si plecam. nici n-am plecat bine ca ne-am si lovit de prima problema: nu prea vedeam pe intuneric. adica, cand era drumul liber mai mergea, dar cand veneau masini din fata eram total debusolat. unde mai pui ca nici nu reuseam sa merg drept si colac peste pupaza, drumul de pe valea prahovei e plin de serpentine.

dupa vreo juma' de ora eram deja obosit si-mi venea sa ma iau la palme ca nu mi-a trecut niciodata prin cap sa conduc noaptea, macar sa vad cum e. dar am rezolvat cumva problema: pe marginea soselei era pietris, care suna altfel decat asfaltul. si am hotarat ca eu sa stau concentrat la drum, traian sa incerce sa ma ghideze, caci vedea mai bine ca mine, iar george sa asculte si sa ne avertizeze cand parasim asfaltul si ajungem pe pietris. nu ne faceam probleme pentru cazul in care am fi intrat pe sens invers, ne fereau ceilalti soferi, caci era absolut imposibil sa ne intersectam cu un sofer mai putin experimentat decat mine.

am mers asa vreo doua ore. in masina se auzea doar: "curba la stanga!", "pietris!", "curba la dreapta!", "caruta!", "betiv pe bicicleta!", "pietriiiiiis! samd. am fost nevoiti sa ne oprim la o benzinarie, complet epuizati. am stat noi ce am stat si, cand ne-am simtit pregatiti, am vrut s-o luam din loc. nu si aro-ul.
bun, acuma ce-i facem? suntem in pana in the middle of nowhere. e trei noaptea, carevasazica slabe sanse de ajutor.

si am inceput sa ne batem capul. "poate nu mai e ulei", zic eu, cu speranta. ajungem la concluzia ca asta trebuie sa fie problema. intru in benzinarie si cer un litru de ulei. vanzatorul ma intreaba de care. "de masina", ii raspund eu, sigur pe mine. atunci am aflat ca exista mai multe tipuri de ulei. nu m-a ajutat cu nimic nici specificatia ca e pentru un aro.

pana la urma am luat un litru de ulei, la plesneala. m-am intors victorios la masina si hai se ne apucam sa punem ulei, sa vedem daca porneste. aici ne-am lovit de alta problema: nu stiam cum se deschide capota. ne-am invartit noi in jurul masinii un timp, incercand sa tragem de capota din diferite unghiuri, pana ce am fost nevoiti sa ne dam batuti si sa mergem sa cerem ajutor la vanzator.

vine omul, amabil, se uita putin in masina, cu o lanterna si trage de un maner. capota se deschide, dar manerul se rupe. putin jenat, omul isi cere scuze si ne zica ca face el o improvizatie, ca sa putem deschide capota din fata. trage cumva de o sarma, o lasa sa atarne in botul masinii si ne explica cum ca trebuie sa tragem cu patentul de sarma aia. nu ne lasa pana nu se asigura ca am inteles cum functioneaza, asa ca exersam miscarea, cu succes, de cateva ori.

bun, acuma capota e deschisa. hai sa punem uleiul. vanzatorul statea langa noi, curios, sa vada ce facem. si nu l-am dezamagit: s-a dovedit ca nici unul dintre noi nu stie unde trebuie bagat uleiul.
omul se distra deja de minune. ne arata, marinimos, unde se baga uleiul si cum se verifica. verificam uleiul: e peste limita. vanzatorul e nedumerit: "de ce bagati ulei, daca nu e nevoie?" ii explic ca masina nu mai porneste si ca noi credem ca e din cauza uleiului. la faza asta, vanzatorul se porneste pe un ras nebun si o tine tot asa, cateva minute bune.

eram oarescum jigniti de putina consideratie acordata cunostintelor noastre de mecanica, dar am zis sa nu-l suparam, ca daca stie pe unde se baga uleiul poate stie si cum sa repare masina. cand omul se opreste, in sfarsit, din ras - nu de tot, inca mai bufnea din cand in cand - imi zice sa urc la volan si sa-i dau o cheie. urc la volan, intorc cheia in contact - nimic! "e bateria!" zice vanzatorul, categoric. "v-a murit bateria". ok, zic, si cat costa una noua? omul ne serveste o suma astronomica. si, dupa ce se uita putin, toarna si gaz peste foc: "si va trebuie doua. aroul ruleaza cu doua baterii."

cum toti banii nostrii pusi laolalta ar fi fost suficienti sa cumparam cam jumate de baterie, ne-a pierit cu totul entuziasmul cu care porniseram la drum. il intrebam pe om daca nu se pot repara bateriile. omul zice ca nu, dar ca am putea porni masina daca o impingem si bag intr-a doua. in sfarsit, o veste buna! - credeam noi. multumim frumos omului, ii dam de o bere, ma urc la volan iar traian si george incep sa impinga cu insufletire. masina porneste - nu din prima, mi-a luat ceva timp pana sa ma prind cum se face - si plecam, fericiti, la drum.

mergem ce mergem si, dupa cateva zeci de minute, am asa, un feeling ca ceva nu e in regula. imi era din ce in ce mai greu sa vad drumul. o fi de la oboseala, imi spun. mai mergem o bucata si realizam grozavia: nu mai avem nici o lumina la masina. bateriile au murit de tot si au luat cu ele luminile din bord impreuna cu lumina farurilor. insa cum era luna plina, vedeam, cat de cat drumul. in schimb, cand veneau masini din fata, era cumplit. tocmai cand ne gandeam ca ar cam fi cazul sa tragem pe dreapta, masina se opreste de la sine. aburi desi incep sa iasa de sub capota. ne panicam, sarim din masina apucand fiecare ce avea mai de valoare, respectiv sticlele de rom. stam putin la distanta si, cum masina nu da semne ca are de gand sa sara in aer, ne intoarcem la ea, urcam si decidem ca e cazul sa dormim pana se face lumina si apoi om mai vedea noi ce e de facut.

dormim bustean cateva ore. masina parca a fost facuta sa doarma trei persoane in ea: o bancheta pe stanga, alta pe dreapta si un spatiu intre ele. ne trezim dimineata si iesim sa ne intindem putin. apoi plecam. eu urc la volan, iar george si traian isi reiau pozitiile. baietii se chinuie din greu, dar masina nu ia viteza. ramaseseram, din pacate, intr-o vale, iar drumul urca. "uite cum facem, zic, intoarcem pe partea ailalta si nici nu e nevoie sa impingeti, ca merge masina la vale". usor de zis, dar greu de facut si nu lipsit de riscuri. era dimineata si era deja un trafic ca la nebuni. dupa mai multe incercari, reusim sa convingem un sofer de tir sa opreasca si sa tina putin traficul in spatele lui, pana intoarcem. ii dau drumul masinii la vale, intorc din nou, imbarc baietii si plecam.

nu o sa povestesc cu lux de amanunte cum s-a mai oprit masina de cateva ori - cam la fiecare 20-30 de km - si cum am aflat de la un sofer cauza, pentru ca nu mai aveam baterii, ventilatorul nu mai functiona si nu mai racea apa care trece prin motor, astfel ca motorul se incingea si se oprea. am ajuns, intr-un tarziu, la destinatie. ne-am parcat intr-un loc mai ferit, cu spatele masinii lipit de un gard, (caci usa din spate nu se incuia si nu vroiam sa ne fure cineva rezerva de rom) si am numit locul ala "casa".

o sa povestesc maine cum ne-am "distrat" la costinesti si cum am supravietuit drumului inapoi