ah, ce fermecatoare era viata! nu ma plictiseam niciodata coborand scarile, peretii erau acoperiti de ultimele stiri din viata comunitatii, aveam ocazia sa vad cine cu cine se mai iubeste, cine ia mue si cine ramane caine rosu pana la moarte.
la iesirea din bloc, imi exersam conditia fizica, sarind peste micii derbedei care posteau o tigara si-un pet cu bere.
dadeam un ocol masinii ca sa ma conving ca rotile-s la locul lor, apoi urcam si-i dadeam cheie, asteptand cu sufletul la gura sa vad daca porneste. in general masina pornea, doar de vreo cateva ori mi s-a intamplat sa-mi dispara bateria, delcoul sau injectoarele. imi montam apoi casetofonul, dadeam drumu la muzica, verificam indicatorul de la rezervor, sa vad daca mi-au mai lasat benzina cat sa ajung pana la peco si porneam, facand slalom printre cioburi, gropi si cetateni turmentati.
asteptand momentul prielnic ca sa pot iesi de pe straduta mea, scriam o scrisoare unui prieten, citeam cateva capitole din "mieii tunsi zero raman repetenti" si ascultam ultimul album al lui stratan. in general opream motorul; stiam, din proprie experienta, ca trebuie sa treaca aproximativ 337 de masini pana sa gasesc unul amabil care sa ma lase si pe mine sa ies de pe straduta.
in sfarsit, dupa 45 de minute, reusesc sa ma strecor in trafic. nimeresc, ca de obicei, in plina congestie: o dacie, rosie de data asta, a ramas in pana in mijlocul drumului. blocat dupa un tir, ascult cu interes injuraturile si claxoanele celui din spatele meu, care ma incurajeaza sa trec pe sub tir-ul respectiv. nu-i fac pe plac.
in sfarsit, omul cu dacia si-a curatat bujiile si ne punem in miscare; dar nu pentru mult timp: unui troleu tocmai ii sarisera captatoarele, care captatoare sparsesera geamul unui jeep. barosanul proprietar de jeep iesise din masina si urla in mijlocul strazii, agitand o sabie si-o pusca.
dupa cateva minute, vine un militian care ii multumeste barosanului pentru simtul civic dovedit si-i scrie o amenda soferului de pe troleu. plecam. ajung la munca. nu gasesc loc de parcare.
parchez masina pe trotuar, dar astfel incat sa nu barez trecerea; la plecare, gasesc masina zgariata cu cheia. simtul meu estetic se revolta deoarece zgarietura e stramba. nici macar nu seamana cu zgarietura de pe partea cealalta, cu care m-am procopsit ieri. masina pe care tocmai o spalasem cu doua zile in urma arata de parca nu ar fi cunoscut niciodata apa. pe luneta, troneaza un elegant "spala ma".
ma inscriu in trafic fara sa semnalizez, am observat ca daca semnalizez inainte de a cobora de pe trotuar, ceilalti domni participanti la trafic se straduiesc din rasputeri sa ma impiedice.
intr-un tarziu, ajung acasa. pe strada e chef, asa ca nu reusesc sa trec. cioclasii din cartier stau pe mijlocul strazii in jurul unei sticle de vodca si asteapta curiosi sa vada daca am tupeu sa cobor la ei. nu cobor, ma intorc si intru prin celalalt capat al strazii. binenteles ca nici aici nu gasesc loc de parcare. ar fi vreo doua, da un jmeker a parcat de-a curmezisul si le-a ocupat.
ies cu masina ca sa o parchez pe strada principala. cobor si ma uit cu drag la ea, sa mi-o intiparesc in minte: ar putea fi ultima oara cand o vad.
la iesirea din bloc, imi exersam conditia fizica, sarind peste micii derbedei care posteau o tigara si-un pet cu bere.
dadeam un ocol masinii ca sa ma conving ca rotile-s la locul lor, apoi urcam si-i dadeam cheie, asteptand cu sufletul la gura sa vad daca porneste. in general masina pornea, doar de vreo cateva ori mi s-a intamplat sa-mi dispara bateria, delcoul sau injectoarele. imi montam apoi casetofonul, dadeam drumu la muzica, verificam indicatorul de la rezervor, sa vad daca mi-au mai lasat benzina cat sa ajung pana la peco si porneam, facand slalom printre cioburi, gropi si cetateni turmentati.
asteptand momentul prielnic ca sa pot iesi de pe straduta mea, scriam o scrisoare unui prieten, citeam cateva capitole din "mieii tunsi zero raman repetenti" si ascultam ultimul album al lui stratan. in general opream motorul; stiam, din proprie experienta, ca trebuie sa treaca aproximativ 337 de masini pana sa gasesc unul amabil care sa ma lase si pe mine sa ies de pe straduta.
in sfarsit, dupa 45 de minute, reusesc sa ma strecor in trafic. nimeresc, ca de obicei, in plina congestie: o dacie, rosie de data asta, a ramas in pana in mijlocul drumului. blocat dupa un tir, ascult cu interes injuraturile si claxoanele celui din spatele meu, care ma incurajeaza sa trec pe sub tir-ul respectiv. nu-i fac pe plac.
in sfarsit, omul cu dacia si-a curatat bujiile si ne punem in miscare; dar nu pentru mult timp: unui troleu tocmai ii sarisera captatoarele, care captatoare sparsesera geamul unui jeep. barosanul proprietar de jeep iesise din masina si urla in mijlocul strazii, agitand o sabie si-o pusca.
dupa cateva minute, vine un militian care ii multumeste barosanului pentru simtul civic dovedit si-i scrie o amenda soferului de pe troleu. plecam. ajung la munca. nu gasesc loc de parcare.
parchez masina pe trotuar, dar astfel incat sa nu barez trecerea; la plecare, gasesc masina zgariata cu cheia. simtul meu estetic se revolta deoarece zgarietura e stramba. nici macar nu seamana cu zgarietura de pe partea cealalta, cu care m-am procopsit ieri. masina pe care tocmai o spalasem cu doua zile in urma arata de parca nu ar fi cunoscut niciodata apa. pe luneta, troneaza un elegant "spala ma".
ma inscriu in trafic fara sa semnalizez, am observat ca daca semnalizez inainte de a cobora de pe trotuar, ceilalti domni participanti la trafic se straduiesc din rasputeri sa ma impiedice.
intr-un tarziu, ajung acasa. pe strada e chef, asa ca nu reusesc sa trec. cioclasii din cartier stau pe mijlocul strazii in jurul unei sticle de vodca si asteapta curiosi sa vada daca am tupeu sa cobor la ei. nu cobor, ma intorc si intru prin celalalt capat al strazii. binenteles ca nici aici nu gasesc loc de parcare. ar fi vreo doua, da un jmeker a parcat de-a curmezisul si le-a ocupat.
ies cu masina ca sa o parchez pe strada principala. cobor si ma uit cu drag la ea, sa mi-o intiparesc in minte: ar putea fi ultima oara cand o vad.
