baieti de treaba

42.
am observat ca pentru tine mai toti cunoscutii erau "baieti de treaba", dar nu am inteles niciodata ce inseamna asta. imi vorbeai de vecinul costel, strungarul: "le cam bea el, da-i baiat de treaba!" care, nelutzule, costel ala de-si batea nevasta de-a ajuns saraca sa stea fiecara a doua saptamana in spital? "eh, are si el defectele lui, da-i baiat bun" - zici tu.

nu, nelutzule, costel nu-i de treaba; in cel mai bun caz, e un om bolnav. da vezi tu mai nelutzule, boala lui costel nu inseamna nimic pentru tine. atata timp cat iti mai toarna o planetara la uzina, iti mai face rost de ceva cuzineti si-ti mai da cate o tigara, din cand in cand, poate sa-si tortureze familia, ca chestia asta nu-ti spune nimic. "e treaba lui ce face la el in casa", zici tu; nu, nelutzule, e si treaba noastra, a astora care stam nepasatori sau nehotarati pe tusa.

adolf a fost si el baiat fain, cica avea si o pisica. fac pariu ca te-ai fi inteles de minune cu el, asa cum te-ai inteles si cu tovarasii aia care ti-au promis ceva tigari si cafea daca mai scrii si tu cate o notita, din cand in cand. desigur, nelutzule, erau baieti de treaba, ca altfel nu ai fi acceptat.

e acelasi lucru, nelutzule, sa ti se rupa de soarta celui din stanga ta sau sa tragi profit din nefericirea celui din dreapta. nu e nici o diferenta semnificativa intre cele doua situatii. as numi asta "sindromul baietilor de treaba".

sedinta de bloc

41.
imi aminteam, nelutzule, de sedintele de bloc la care m-am vazut obligat sa particip. stateam intr-un colt si studiam fauna. un intreg tratat de antropologie se poate scrie numa observandu-i pe vecini.

aveam, in primul rand, seful de scara. nu-s ce sa zic, dar intotdeauna am avut impresia ca seful de scara se alege pe criterii de burta. ati cunoscut vreodata un sef de scara fara burta? eu nu.
no, seful de scara deschide ostilitatile. vorbeste cu emfaza, se rasteste la locatari, cere socoteala, da directive. fiecare sef de scara poarta-n traista bastonul de presedinte.
treningul rupt in fund si patat nu-i scade din prestanta; nici freza ravasita, care n-a mai atins apa de la botez incoace.
patruns de propria-i importanta, vorbeste ca sa se auda vorbind.

urmeaza apoi gospodina tipica. cu capotu-i mov greu incercat de formele-i rubensiene, raspandind un suav miros de ceapa, asteapta, cu nerabdare, sa termine seful ca sa inceapa sa-si barfeasca dujmanii. dujmanii sunt vecinii de deasupra, de alaturi sau de dedesubt. ea nu-i greu de pornit, da-i imposibil de oprit. cand se avanta, nici macar maria sa seful de scara nu mai poate face nimic.

dar s-o lasam pe gospodina sa se razboiasca cu dujmanii si sa trecem la urmatorul personaj: revolutionaru blocului. asta, din principiu, nu-i niciodata de acord cu nimic. asteapta, scrasnind din dinti, sa termine gospodina de vorbit. el e responsabil cu scandalul. deja are motive: a venit ultimul si a gasit loc liber numa intre usi, acolo unde trage curentul.

ultimul e alcoolicul blocului; nea fane e mereu ranga, si cand e ranga e shugubatz. el nu are de zis decat un lucru, mereu acelasi: "bai, care dai o bere?"

restul personajelor nu-s importante, de vreme ce singurii care vorbesc is primii trei, intrerupti din cand in cand de nea fane: "bai, care dai o bere dupa sedinta?"

nu stiu daca are rost sa vorbesc despre sedintele astea, is mereu aceleasi, incep cu discursul inaugural, in care seful isi prezinta realizarile din saptamana trecuta si se termina cu scandal.

"trebuie sa reparam acoperisul!" declama seful. "da io de ce trebe sa dau bani, daca stau la parter?" se infoaie revolutionarul, etc. etc.

imi amintesc cu drag de vremurile alea, in care normalitatea insemna ca dupa injuraturi sa nu se ajunge la violente fizice.

hotii

40.
in cartierul in care am locuit, lumea facea comanda de piese auto la hoti. plateai juma de pret si a doua zi iti venea ala cu piesa. intr-o buna zi, ma urc eu in masina, dau sa plec si ma trezesc ca-mi zboara volanul din mana si raschetez gardul: se pare ca cineva tocmai daduse comanda de o planetara si o bieleta, iar eu nu mai aveam directie.
partea haioasa e ca masina era intreaga dimineata, piesele fugisera de pe ea undeva in jurul orei 12, in miezul zilei, adica. booon. pornesc o ancheta, deci; puradeii din fata blocului imi spun ca a venit unu imbracat in salopeta, cu un cric si o trusa de scule in mana. a ridicat masina, a dat roata jos, a mesterit pe-acolo vreo ora, apoi a pus roata inapoi, si-a luat cricul, geanta cu scule si a sters-o, cu salopeta falfaind.

asta a fost episodul doi. deci, pana acum il avem pe nea mitica si hotii la comanda. ok, zic, pun alarma; ma duc, dau o gramada de bani pe alarma, o instalez si dorm linistit. a doua zi, gasesc doua cauciucuri taiate. se pare ca baietii mi-au transmis un mesaj: "bai, nu se face asa ceva, ce naiba, aici, la noi in cartier, mergem pa-ncredere!"

dar, cu toate astea, inca sunt convins, asa, ca voi, ca am trait intr-una dintre cele mai bune lumi posibile;

vecinu mitica

39.
mi-am amintit, nelutzule, zilele astea, de vecinu mitica pe care l-am prins in masina mea mesterind la centura, noaptea pe la 12. "ce faci bai aicea?!?", l-am intrebat politicos; "vroiam sa vad cum sunt centurile la opel", imi spune mitica zambindu-mi cu toata dantura lui din care lipseau dintii 27, 29 si 32.
nus ce sa zic, da nici daca scotea o mitraliera din buzunarul treningului rupt in fund nu ma naucea mai tare decat cu replica asta.

aia e, bai nelutzule, m-a naucit, ca mitica era ala de striga sus si tare, in fata blocului, izbind cu naduf zarurile de masa, ori de cate ori se ivea ocazia, ca mai bine sarac si cinstit decat bogat da cu pacate. d-aia am impresia ca, atunci cand consatenii tai striga slogane de genul "sarac si cinstit" e pentru ca nu le-a iesit manareala.

am ramas prieten cu mitica, am zis intotdeauna ca-i greu sa-ti faci prieteni interesanti, iar mitica-i o figura.

spitalul de urgenta

38.
la spitalul de urgenta din brasov, pe fiecare sectie sunt cateva camere speciale, pentru vip-uri. vip = oricine care isi permite sa dea spaga. ce crezi tu ca se intampla cand saloanele sunt foarte aglomerate? oamenii sunt mutati in saloanele speciale? nu, nelutzule, sunt pusi cate doi in pat. saloanele alea sunt pastrate, asa, pentru orice eventualitate.
se spune ca d-aia nu prea mai sunt sobolani in spital, cica nu mai au loc.

o singura data am ajuns pe mainile medicilor de la urgenta si am avut parte de momente infioratoare; imagineaza-ti un dialog de genul: "cine il coase pe domnul?" "eu!" sare o asistenta; "nu, nu lasa-l pe x, ca ultima oara a cusut de trei ori pana i-a reusit; trebuie sa invete si el." din fericire, asistenta a avut castig de cauza.

da uite ca m-am luat cu vorba si am deviat putin; vroiam sa-ti vorbesc despre faptul ca un batran ajuns la spital este tratat ca un viitor vadavru, in cazul in care nu are bani sau rude care sa se intereseze de el.
este tratat, in primul rand, cu o politete iesita din comun: "mosule, iar te-ai cacat pe tine! 'ra-i al dracu, ca parca o faci special!"
apoi, i se prescriu niste medicamente foarte eficiente, ultimele aparute pe piata: aspirina si algocalmin. daca e cuminte, i se mai dau si cateva vitamine.
apoi, ceilalti pacienti isi manifesta ingrijorarea pentru starea sanatatii batranului: "mosule, nu-i asa ca nu-ti mai trebe felu doi si desertul?"

daca batranul are noroc si-un organism rezistent, se insanatoseste si multumeste, cu lacrimi in ochi medicului; uneori, insa, moare; atunci medicul ridica din umeri si-si spune-n barba; "deh, asta e, omul nu mai intinereste; nu te poti lupta cu natura"; iar natura, ridica si ea din umeri, nedumerita; "dar nu m-a provocat nimeni", pare a zice.

moartea domnului lazarescu

37.
nu ti-am mai scris, nelutzule, ca a venit toamna si eu stau sa-mi numar bobocii. de cateva zile tot stau si numar.

in rest, toate bune, sanatos? noroc ca nu esti batran.
cu vreo doi ani inainte sa plec din sat, bunica s-a imbolnavit grav; am dus-o la urgente: "cati ani are?" m-a intrebat medicul de garda; "82", zic. "ce are?" "nu stiu, si-a pierdut cunostinta" "duceti-o la mihai viteazul", mai zice si pleaca. asa e mai nelutzule, "moartea domnului lazarescu" e povestea ultimului drum a multor cetateni in varsta de la tine din sat.

am avut mari emotii ca nu o sa ajung odata cu salvarea la spitalul mihai viteazul. nu-mi permiteam sa sar toate bordurile si sa trec prin toate gropile asa, fara mila, ca soferul salvarii. trebuie sa recunosc ca dacia din 70 e o realizare, de vreme ce nu s-a dezmembrat pe drum.
am ajuns la timp ca sa-l vad pe brancardier cum se straduia sa o scoata pe bunica prin capota. i-am varat 100 de mii in buzunar, a baiguit un "multumesc, da nu trebuia" si s-a transformat, brusc, intr-o mama grijulie.

infirmiera, care asistase la scena respectiva, mi-a soptit cu glas mieros ca asistenta tocmai plecase acasa si ca ea e singura pe sectia respectiva, dar ca o sa se ocupe ea de bunica.
"mare noroc aveti cu o asemenea familie" - ii transmite ea bunicii inconstiente.

intr-adevar, nelutzule, mare noroc ca are familie. gandeste-te la cei care nu au.

nu am fost si eu odata la o vrajitoare

36.
uite ma nelutzule, de un lucru imi pare rau: am parasit satul si nu am fost si eu odata la o vrajitoare; e drept ca mi s-a urcat odata una in masina, la semafor, ca uitasem sa incui. mi s-a asezat in dreapta si, pana sa-mi recapat graiul, mi-a prezis ca in doi ani o sa plec la limbi straine. a sters-o inainte sa apuc eu sa inconjor masina sa o smulg afara, da ma gandeam, asa, ca uite ce chestie misto am ratat; nu ca mi-a ghicit ca plec, asta as fi fost si eu in stare sa-mi ghicesc, da poate invatam niste descantece, s-arunc blestemu pe bell, ca tot veni vorba.

mi-am amintit, vroiam sa vorbesc despre superstitii. sigur, o sa-mi spui, si astia de aici sunt superstitiosi; stiu. esti multumit?

imi amintesc cu drag de varul x, a carui nevasta tocmai ce nascuse. merg si eu, ca tot omul in vizita, cu-o floare si-o bomboana, ciocan la usa, mi se deschide, dau sa intru dar x imi pune mana-n piept si-mi zice sa scuip sa nu-l deochi p-ala mic. binenteles ca o iau ca pe o gluma, intru, dam de dusca o cafea, incercam sa ne conversam, dar nu iese nimic; astia se uita la mine ca la un asasin in masa. putin stingher, imi amintesc de o presupusa intalnire si ies, rasufland usurat.

credeam ca asta a fost totul; dar nu, fusese doar inceputul. copilul s-a dovedit bolnavicios, ceea ce, in mintea lor, avea directa legatura cu faptul ca nu am scuipat atunci cand cu vizita. l-am sunat pe x sa-l intreb daca e adevarat ce am auzit; asta-mi confirma. bine, zic, uite, vin acum la tine si scuip tot ce crezi tu de cuviinta ca trebuie sa scuip. prea tarziu, zice x, raul e deja facut. mai, zic eu, dar voi ati fost cu copilul la medic? am fost, zice si cica nu are nimic. l-am dus si la preot, si parintele ne-a zis ca cineva i-a lega norocul.

am inchis, nauc. mi-era clar ca eu sunt ala care i-a legat norocul. m-am vazut nevoit sa ma recunosc depasit de situatie. las sa treaca ceva timp, mi-am zis si o sa se rezolve de la sine. nu s-a rezolvat nici pana in ziua de azi. ba mai rau, dupa cateva luni, o cunostinta comuna m-a informat ca, la o bauta cu baietii, x s-a jurat ca o sa se razbune daca ii moare copilul.

v-ati prins, desigur, ca nu a murit. acum are aproape trei ani si habar nu are ca cineva i-a legat norocul, la nastere.

la piata

35.
imi amintesc cu nostalgie de piata din satul tau, nelutzule; imi amintesc cum am vrut eu sa-mi aleg niste piersici si cum negustorul mi-a transmis, morocanos, ca trebuie sa le iau la rand, ca ce, el a muncit degeaba pentru alea stricate? el e de vina ca s-au stricat? trebuie vandute toate! la taraba urmatoare, niste cartofi foarte aratosi; cer doua kg, iar negustorul incepe sa-mi incarce niste.. nu-s cum sa le zic.. niste pui de cartofi ascunsi in dosul alora mari. "astia mari nu-s de vanzare?" il intreb; "ba da" raspunde, si-mi pune si unul din ala mare.

merg mai departe; ochesc o taraba cu rosii; dau sa pun mana pe una, sa vad daca e moale; cetateanul din spatele tarabei reactioneaza violent: "zi domne daca cumperi sau nu, ca n-am venit aicea ca sa pipaiti voi rosiile!" zic nu, avusese suficient timp sa-mi dau seama ca-s bune numai pentru suc sau pasta de tomate.

putin mai incolo, un morman de pepeni; ma uit banuitor la un pepene; 'pe incercate, sefu!" imi spune un slinos. ok, imi zic, daca-i pe incercate, hai sa iau si eu unul;
il aleg, individul taie o bucata si mi-o arata, dupa care o baga inapoi. "pai ati spus ca-i pe gustate.." baigui eu incercand sa sesizez unde m-am ars. a! omu a zis ca-i pe incercate, nu pe gustate.. ok. dupa cateva minute de targuiala, imi da sa gust. binenteles, pepenele nu era dulce. "nu-l iau" spun. "cum adica nu-l iei, sefu? de ce nu-l iei? crezi ca io mai pot sa-l vand, asa, incercat?" "pai, nu-i dulce" "cum nu-i dulce bai, uite - aici scoate bucata de pepene, musca din ea si incepe sa mestece, cu ura - uite ce dulce e!"
alti doi indivizi se apropie, amenintatori; trecatorii se opresc, asteptand, cu nerabdare, sa continue circul. si circul continua. eu o tin una si buna ca nu-l iau, nu e dulce. ala le da si la ailalti doi sa guste, iar astia confirma ca-i dulce. ma simt incoltit, trecatorii se uita la mine ca la un excroc. vanzatorul incepe, apoi, sa-mi explice, cu rabdare, cu se trezea el in fiecare dimineata sa-si ude tarlaua cu pepeni, cum a muncit el toata vara, ce mult a platit el pe transport si ca taxe mari sunt in piata bla bla bla.
am cumparat pepenele, nelutzule; mi s-a facut sila de tot circul ala;l-am platit si l-am aruncat in primul container intalnit in cale.

simtul perfectiunii

34.
mi se pare foarte ciudat, nelutzule, cum de voi, acolo, in sat, aveti asa un simt teribil al perfectiunii dar sunteti, totusi, atat de departe pana si de normalitate.
cum e posibil ca niste oameni cu un simt estetic exceptional, capabili sa observe fiecare nenorocit de amanunt care poate fi luat drept un defect fizic la cineva, sa inventeze si sa colectioneze pesti de sticla?
cum poti sa impaci macrameurile cu aspiratia catre perfectiune?
cum poate poporul care daca nu a inventat, macar a venerat whisky-ul si kentul sa bage in el sarmale, mamaliga si carnati de porc? cum pot niste oameni care venereaza liderii si indivizii dastepti sa urasca ochelaristii?

mai am multe nedumeriri de genul asta, nelutzule, dar nu vreau sa te confuzez. inca una si gata: cum poti sa vorbesti asa, senin, despre necesitatea curateniei si sa arunci, cu nonsalanta, pachetul gol de tigari pe geam?

gandeste-te la asta, nelutzule, ca d-aia ti-a dat statul creier.

cfr

33.
sa discutam putin despre cfr-ul de la tine din sat. imi amintesc de vara aia in care am lucrat in predeal, ce ne-am mai distrat noi pe personal.. cum intra trenul in tunel, il luam la bumbaceala pe vasilica, iar cand se apropia iesirea ne asezam frumos la locurile noastre si ne prefaceam foarte mirati de patania lui. vasilica mai are si acum fobie de tuneluri, nu-si explica cum, da stie ca ia bataie cand intr-unul. putea sa ajunga si mai rau saracul, noroc ca am incetat noi cu gulma asta dupa ce, ultima oara am bumbacit la unul pana cand ne-am prins ca nu-i vasilica, pentru ca vasilica nu poarta basca. plus ca asta parca avea si ceva muschi, de vreme ce eu m-am ales cu-n ochi vanat iar tu ai ramas fara maseaua de minte.

da astea-s amintiri din copilarie, nelutzule. atunci parca nu era jegul atat de mare, parca nu erau atat de multe banchete infrumusetate cu briceagul si parca nu putea a tigan in halul in care puteau ultima oara cand am folosit un tren al mortii.
era iarna, nelutzule si eu ma intorceam de la cluj. mergeam cu acceleratu, legitimatia de revolutionar nu mi-a mai folosit, era plin intercity-ul cu revolutionari d'astia ca mine, asa ca nu am mai gasit loc.
era un frig de-mi urlau celulele a pustiu; m-am vazut nevoit sa impart singura bancheta libera cu un taran care putea cumplit a oaie, cu tot frigul din tren. geamul nu se inchidea bine, un curent teribil imi sfredelea creierii, ceea ce nu era o problema exagerat de mare, de vreme ce oricum nu puteam sa-mi aud gandurile din cauza suieratului. amortit, cu o senzatie de somn in transee, am perceput un suierat diferit, urmat de un pocnet; un geniu de la tara tocmai aruncase cu o piatra in geamul trenului, iar piatra strabatuse vagonul si iesise pe partea cealalta. ceea ce nu credeam ca ar putea fi posibil. dar cand stapanul mioritei arunca cu piatra, spatiul si timpul se curbeaza, probabil. nu m-am intrebat ce s-ar fi intamplat daca piatra ma lovea in cap din superstitie, inca mai aveam drum lung de strabatut si nu vroiam sa atrag piaza rea. apoi au inceput sa curga cersetorii, unii dintre ei agresivi. la o statie s-a urcat o haita de tigani, care au tinut neaparat sa ne cante ceva. n-am retinut decat o strofa: "rup paru' din gard"; dupa ce au terminat, au vrut bani. nu intentionam sa le dau, dar judecand dupa graba celorlalti calatori de a se conforma, mi-am spus ca nu e o idee buna sa ma pis impotriva curentului. dupa privirile pe care mi le-au arucat, as fi jurat ca nu au fost multumiti cu suma pe care le-am donat-o, dar, din fericire, se apropia statia la care trebuiau sa coboare.

in caz ca te intrebi, da, am supravietuit, nelutzule; am racit cobza si atat. plus ca am facut drumul pana acasa pe jos; banii de taxiu tocmai plateau o vodca la carciuma din satul tiganilor.

transportul in comun

32.
bai nelutzule, iarta-ma ca-ti stric bucuria, acum ca s-a mai intamplat ceva nasol pe-aici prin iad, da tocmai am auzit ca s-o organizat francofonia in satul tau, si vroiam sa te intreb cati bani au facut fetele;

hai ba nelutzule, ca glumesc; vroiam sa iti vorbesc despre transportul in comun, de fapt. imi amintesc ce exercitii de viteza/rezistenta/indemanare bagam dimineata, cand eram eu mai mic si foloseam autobuzul;

mai intai, simteam incordarea generala, cand autobuzul aparea la orizont; apoi, priviri repezite, de animal de prada, prin care fiecare-si evalua adversarii din preajma. tensiunea crestea cand autobuzul se apropia suficient de mult ca sa vedem ca oameni stau pe scara. asta era punctul culminant pentru batranii mai slabi de inima; unii dintre ei nu rezistau socului.
apoi autobuzul oprea in statie: in 25% dintre cazuri. atunci se dezlantuia urgia: "bai, nu da la operatie!", "nu mai trage domne, ca-mi rupi haina!!", "avansati, bai, nu vedeti ca-i lume pe scara? 'tu-va muma-n cur de hodorogi!", "stai, maica, ca ma calci pe cap.." etc. atunci, abia atunci, realizai cate parale faci. in situatii dintr-astea se calesc oamenii. e clar ca ala care arunca batrana lesinata jos ca sa-i ia locul are cele mai multe sanse sa se realizeze in satul tau.

partea misto incepe in momentul in care se urca controlorii. doi tigani cu mutre de cioclii si doi baieti burtosi de cartier; echipa de soc, special aleasa pentru a aplica legea. unul dintre ei prinde un mos de gat taman cand omul ajunsese langa compostor. "ce faci bai, furi statu?" "huoo! la munca! nenorocitilor!" - reactioneaza multimea fara bilet. aia cu abonamente se retrag discreti dintre controlori si ceilalti beligeranti. o batrana incepe sa loveasca isteric cu poseta. un tigan ii da una peste batic si o linisteste pentru o lunga perioada de timp. se apropie statia; aia fara bilete se retrag inspre usi. autobuzul opreste, usile se deschid: aia fara bilet o iau la fuga. controlorii prind doi cetateni supraponderali si-un copil, ii inghesuie intre doua chioscuri si incep negocierile. autobuzul pleaca iar potentialele victime rasufla usurate. o noua zi incepe, de-acum; ce-a fost mai greu a trecut.
sa ne comportam civilizat, cetateni! nu aruncati biletele compostate pe jos! uniunea europeana e cu ochii pe noi. iar noi cu ochii pe portofelul ei.

dujmanii

31.
ia sa inventariem putin dujmanii satului tau, nelutzule, ca ei sunt de vina ca esti tu in rahat;

pai in primul rand vin ungurii, evident! iar ungurii, asa cum stim cu totii, vor ardealul. de ce vor ei ardealul? ca sa alerge cu caii lor de pusta de colo-colo, desigur.
apoi, vin evreii; astia-s intotdeauna responsabili de toate relele, is mai rau ca ungurii; ei nu vor ardealul, ei vor banii nostrii. mai bine le dam ardealu.
urmeaza, desigur, tiganii; astia-s murdari, agresivi, hoti. din cauza lor, guvernul nu poate elabora/respecta legi. de fiecare data cand politia e pe urmele unui criminal, o gasca de tigani fantoma le fura mobilul crimei; imediat ce incoltesc vreun corupt, vine gasca de tigani fantoma si fura flagrantu sa-l vand la fier vechi.
un alt dujman e incalzirea globala; care face ravagii de cand unii au defrisat padurile. cum luptam impotriva incalzirii globale? simplu: taiem caldura in apartamente, iarna.

avem si un prieten; rusul e prietenul nostru, ne uneste aceeasi marca de vodca. in rest, am vrea sa fim prieteni cu toti aia bogati, ca poate le scapa ceva si-n buzunarele noastre; ii iubim pe americani, francezi, englezi, nemti, italieni, etc. ii iubim asa cum il iubim pe vasilica la crasma, atunci cand face cinste. sunt curios sa vad ce o sa se intample cand vasilica nu o sa mai faca cinste.

cultul sefiei

30.
sa vorbim putin despre cultul sefiei la tine in sat, nelutzule;

am dat o cautare pe google romania, pentru cuvantul "sef"; am gasit 2.300.000 de pagini; pentru cuvantul "cetatean", in schimb, n-am gasit decat 754.000 de pagini.

am cautat, apoi, "boss" si "citizen": 163 mil, respectiv 153 mil.

inteleg, deci, ca la tine in sat seful e de trei ori mai apreciat decat cetateanul. de parca n-am avut ocazia sa experimentez adevarul asta pe propria-mi piele.

"sefu, da si mie un ban!", "sefu, maine dimineata e gata, promit!", "hai, sefu, sa ne intelegem ca am copii acasa.."
sefu e un personaj important la tine in sat. el tine loc de institutie, oriunde s-ar afla. ca-i sef de gara, de militie sau de birou, sefu e cel care tine painea si cutitul, cel care face legea. ceea ce, desigur, ii determina pe muritorii de rand sa viseze la sefie; imi amintesc de o poveste misto cu o mica intreprindere care a dat faliment, pentru ca toti angajatii erau sefi, mai putin femeia de serviciu.

dar nu este suficient sa fi sef: e imperios necesar sa te si comporti ca atare, altfel iti pierzi respectul subalternilor. un sef care nu injura, nu loveste sau nu pedepseste nu-i sef. concetatenii tai au rezumat trasaturile sale esentiale in trei cuvinte: seful taie si spanzura.

eliminam, astfel, din start orice persoana cu bun simt si cu o bruma de respect pentru institutii, legi si cetateni din cursa pentru sefie. liderul trebuie neaparat sa fie mitocan, insensibil, coltos si politicos numai in fata superiorilor.

sa luam pilda liderilor satului tau: .. am avut intentia sa-i numesc, dar ii stii si tu foarte bine; poti sa spui tu, nelutzule, cu mana pe inima ca nu reprezinta poporul? poti tu sa spui ca idealul vostru de sef e un ins delicat, respectuos, inteligent, sincer, dar ca nu stiu cum naiba se face ca numa aia badarani, inculti si egoisti ajung sa va reprezinte?

aia e, mai nelutzule, am impresia relatia asta sef-subordonat e copia fidela a relatiei taran-bou in jug. adica, nelutzule, taranii au observat ca daca-si bat bine boul si il lasa namancat, asta incepe sa le stie de frica si lucreaza mai cu spor. d-aia nu se prea mira cand, odata ajunsi in fabrica, maistru se comporta cu ei exact asa cum se comportau ei cu boii lor, inainte sa vina colectivizarea.

asta-i modelul care se perpetueaza din mosi stramosi, d-aia ne jucam asa de bine rolul de sclavi prin tarlaua de capsuni a occidentului, d-aia, atunci cand avem ocazia sa ne luam viata in maini incepem sa bocim dupa sefu, care el le stia pe toate si nu mai era nevoie sa facem nici un efort.

da stii care-i faza cea mai caraghioasa? individul protesteaza impotriva conditiei sale de sclav in singurul moment al vietii lui cand i s-a redat demnitatea.

mituri

29.
sa vorbim putin despre mituri, nelutzule;

unul dintre cele mai raspandite mituri se refera la potentialul turistic al satului tau; nelutzule, nu vreau sa te dezamagesc, dar daca turismul ar fi fost capabil sa scoata o tara din rahat, multe tari sud-americane ar fi prospere. jamaica, republica dominicana, etc. ca sa nu mai spunem pe ce culmi de civilizatie si progres ar fi ajuns thailanda, avand in vedere numarul pedofililor care se inghesuie sa-si cheltuiasca banii acolo.
in toate tarile sarace banii ajung la rechini; care nu se grabesc sa-i distriubuie fiecaruia dupa nevoi, asa cum iti imaginezi tu.

si, oricum este o utopie sa iti inchipui ca poti pune bazele unui turism civilizat intr-o tara in care aia care-si permit nu respecta nici una dintre regulile jocului.

tu speri intr-un viitor mai bun, nelutzule, da mos craciun nu exista, ca sa ti-l faca cadou; in lumea intreaga creste distanta intre paturile sociale. satul tau nu face exceptie, daca ar fi sa-i urmarim evolutia; ba mai mult, distanta asta a crescut intr-un ritm infiorator si continua sa creasca.

tu-ti imaginezi ca, odata satul tau primit in comuna, viata ta va fi automat mai buna; te inseli crunt, nelutzule, tot rechinii vor fi aia care vor profita. crezi ca investitorii vin in satul tau pentru ca sunt extaziati de calitatea muncii tale? nu, ei vin doar pentru ca vremea sclavilor a trecut, iar singurul lucru care le-a mai ramas este sa gaseasca oameni liberi care sa munceasca pe mancare si cazare, asa cum e cazul in satul tau. de ce crezi tu ca primesti bonuri de masa?

hai sa luam o pauza, ma duc sa-mi pun de-un ceai.

asa. sa revenim.

un alt mit des intalnit se refera la cultul ospitalitatii; eu as vorbi, mai degraba, despre cultul neincrederii.

nu stiu cum de iti poti imagina ca intr-un sat in care toata lumea pacaleste pe toata lumea poate exista ospitalitate. putem vorbi de naivitate, in creierii muntilor, dar in rest, in aglomerarile urbane, neincrederea-si arata coltii din toate pozitiile.

imi spui, apoi, ce sat de oameni buni si iubitori de oameni sunteti voi. pai, nelutzule, crezi tu ca degeaba suntem cunoscuti in lume ca natia care-si abandoneaza copii? stiu, o sa-mi spui ca majoritatea-s tigani. dar tiganii aia sunt tot romani, ar trebui sa-ti asumi faptele lor, asa cum iti asumi gusturile lor in materie de muzica si de idealuri.
da' oamenii sunt saraci, spui tu; e adevarat, dar daca toti saracii din lumea asta si-ar abandona copii, am avea un procent de 90% orfani.
http://www.romanianchildren.org/home.html

nu sunteti numai iubitori de oameni, sunteti iubitori de animale in egala masura. d-aia majoritatea cainilor vagabonzi au rani purulente, jumatati de cozi sau urechi sfartecate, pentru ca incercati sa-i iubiti cu pietre. acuma o sa-mi spui ca se musca intre ei; te-as fi crezut, nelutzule, daca nu as fi fost martorul atator scene de cruzime. "da si ei sunt de vina!" imi urli tu in ureche; e adevarat, nelutzule, e drept ca va mai si capseaza din cand in cand, am patit-o si eu, da asta nu-i un motiv sa haituiesti toti cainii pe care-i intalnesti. sa presupunem ca ma ataca un negru, pe-aici, pe strada; conform viziunii tale, ar trebui sa bat toti negrii mai mici ca mine pe care-i intalnesc incepand din ziua respectiva.

sa mai vorbim putin despre sarbatori

28.
asa, nelutzule, ia loc; mai vrei zahar? nu-i bine, strici gustul cafelei.

hai sa mai vorbim putin despre sarbatorile alea pe care le aduci mereu ca argument cand vrei sa convingi lumea cat de napastuit esti tu aici.

primul semn ca se apropie sarbatorile - se inmultesc cersetorii si devin mai agresivi. apoi, fetzele cetatenilor se lumineaza putin: se apropie luna in care bem si mancam, par sa spuna.

popii incep sa iasa la strans de bani. daca nu acum, atunci cand? mai intai, casierul alearga pe la toate usile si le face semn cu creta la aia carea accepta sa se lase pacaliti;

unii accepta de gura lumii. imi amintesc ca l-am vazut odata pe un vecin desenandu-si singur o cruce pe usa. e de bine sa ai usa mazgalita cu creta.

apoi, incep vizitele; daca nu ai reusit sa-i imbeti pe oaspeti, se cheama ca nu esti o gazda buna.

urmeaza colindatorii; la unii le deschizi de frica, ca-i stii din cartier si poate te tin minte. pe-afara, hoarde de tigani chinuie o bucata de blana pe care au botezat-o, pompos, urs. te uiti atent la ei, ca sa-ti dai seama care-i ursul. te prinzi, intr-un final, ca ursu-i ala care nu canta la nici un instrument.

urmeaza o chestie care clampane, numita capra. asta-i mai usor de recunoscut, ca-i imbracata in hartie creponata.

cat esti in apartamentul tau e ok, dar daca te-au prins pe strada, trebuie sa le dai ceva, ca te inghesuie si le ghicesti pofta de linsaj in priviri.

in ajunul craciunului febra cumparaturilor atinge apogeul. cetatenii se bat ca niste zmei cu plasele din dotare pe cate-un taxiu ratacit care circula cu tarif dublu, ca doar nu se intampla mereu sa ai clienti multumiti sa se lase jefuiti.

sa recapitulam putin: avem hoti, excroci, colindatori, cersetori, dementi, petarde care bubuie fara incetare, masini care claxoneaza, turbate, lumea-i stresata, incoltita, - si tu stai pe canapea, nelutzule,plangi si iti amintesti de toate astea; mai, ce frumos era la noi de sarbatori!

mai tii minte cum ne-am dus noi la facultate

27.
mai tii minte, nelutzule, cum ne-am dus noi la facultate, entuziasti, dornici sa invatam, sa ne afirmam... si cum ne pierea entuziasmul, incetul cu incetul, pe masura ce intelegeam ca suntem martori la o bataie de joc de neinchipuit.

mai intai cursul de doctrine politice, unde ni s-a vorbit despre binefacerile comunismului, despre capcanele socialismului si cruzimea capitalismului, de-am crezut, timp de cateva luni, ca suntem subiectii unui experiment.

dar nu eram. profesorul nostru, despre care am aflat ca predase socialismul stiintific, era tolerat in universitate, pentru ca se stia ca e grav bolnav. nimeni nu avea inima sa-i spuna ca s-a cam dus dracului comunismul. a si murit, saracul, in cursul anului doi.

apoi cursul politicianului pe care nu l-am vazut niciodata in facultate, predat de un nepot de-al lui, care ne vorbea despre cat de importante sunt parcurile intr-un oras, la ce distanta de rondurile de flori trebuiesc asezate bancile si alte lucruri la fel de vitale pentru niste viitori sociologi. am dat si examen, serios! bancile trebuie asezate la cel putin 2 metrii de rasaduri! (pe chestia asta am luat un 10)

urma, apoi, cursul de sport. fetele faceau aerobic, noi chiuleam. ni se spusese de la inceput ca singura conditie ca sa luam examenul - da, aveam examen la sport - era sa alergam la crosul "15 noiembrie". numai ca uitase sa ne zica ca trebuie sa si terminam cursa. m-am vazut, astfel, nevoit sa alerg de la un capat al orasului la celalalt, chestie care m-a lecuit pentru totdeauna de jogging.

am avut apoi, un curs cu o fetita foarte nostima, nu stiu cum se numea cursul, fetita vorbea atat de incet incat nu am auzit nici un cuvant la cele trei cursuri la care am fost prezent. dupa care mi-a pierit cheful de pierdut timpul. la sfarsit, ne-a dat cartea din care citise tot anul, sa o tragem la xerox.

cursul cel mai misto a fost ala la care profu, ce tocmai isi pregatea doctoratul, ne dadea de tradus carti de specialitate din engleza, franceza, germana. nu exista alt examen, nu avea pretentia sa cunoastem putina materie pe care o preda; nu ne cerea decat sa traducem cateva zeci de pagini fiecare. lui trebuie sa-i multumesc ca am invatat engleza, dupa un an de tradus.

apoi, acelasi profesor m-a facut sa inteleg ca e mult mai important sa fi prieten cu el decat sa iti pierzi vremea cu statisticile.

nenumarati profesori de exceptie ne-au pregatit, de-a lungul celor patru ani de facultate. unii au cazut la datorie, da nu s-au dezis de la metoda lor, insusita in anii '60. altii au incercat sa ne tina la curent cu noutatile, dar, dupa cateva zile, li s-au terminat noutatile si ne-am reintors la clasici.

apoi a urmat licenta, bataie de joc organizata in stil mafiot, cu negocieri de note si tot tacamul.

d-aia zic, mai nelutzule, ca scoala-i de toata jena in sat la tine. nu doar eu am trait experiente d-astea, am cunoscut consateni de-ai tai care mergeau la scoala cu porcul in portbagaj; macar de chestia asta am fost scutit.

caracteristica nationala

26.
vezi tu, ma nelutzule, e si asta o caracteristica nationala: ne gandim intotdeauna ca mai rau de-atata nu poate fi. chestia asta m-a tinut si pe mine in sat 28 de ani. nu se poate, mi-am zis, nu se poate sa nu iasa nimic daca trag tare!

am trecut peste toate frustrarile, nedreptatile, mizeriile si am bagat ca migu'; eram convins ca doar de mine depinde sa schimb ceva, macar in ceea ce ma priveste. am repetat de nenumarate ori: "trebuie sa iasa ceva, nu ma alunga pe mine astia din satul meu!"

da-s multi si organizati in dezorganizarea lor. dupa cativa ani pierduti, mi-am zis ca poate ar trebui sa incerc si varianta muncii la negru, dincolo. am facut o mica plimbare prin europa, ocazie cu care mi-am lamurit doua lucruri:

1. munca la negru nu e o solutie

2. satul nostru e o mare cocina, noi suntem tratati ca niste caini si depindem de niste porci.

stii si tu, nelutzule, atunci am luat decizia sa plec.

tu speri ca va fi mai bine; eu nu mai sunt atat de naiv. am vazut "ferma animalelor". porcii sunt tot acolo, cresc, in linistea sperantelor voastre noile generatii de porcusori, care deja au scos ratul in lume.

iar partea cea mai nasoala, nelutzule, e ca din ce in ce mai multi consateni de-ai tai incep sa le deprinda apucaturile.

si stii ce ma deranjeaza cel mai tare? ca nu mi-a trecut nici un moment prin cap ca tot ce incercam eu era sa ma integrez intre ei, sa devin si eu porc, pentru ca ma saturasem sa fiu caine.

uite de ce zic ca nu iti dai seama in ce cocina ai trait pana nu o privesti din afara.

daca reuseam, ma regaseam cumva mai linistit? priveam cu alti ochi toate mizeriile din jur? ma indoiesc, nelutzule, ma indoiesc cumplit de chestia asta.

intreba cineva de ce nu ma intorc in romania

25.
intreba cineva de ce nu ma intorc in romania; in primul rand, iau intrebarea asta ca pe o jignire personala! adica ce, am fata de tampit?

nu ma intorc pentru ca nu mai am suficienta conditie fizica sa fugaresc hotii si sa ma bat cu ei. nu mai am nici suficienta rabdare ca sa astept sa termine unul care tocmai joaca sarba pe mine.

m-am invatat sa mananc artificial, nu azot natural; m-am invatat sa ies pe autoruta la plimbare, nu intr-un quest caruia nu-i cunosc obiectivul, personajele si din care nu stiu daca o sa ma mai intorc vreodata. imi lace tara asta a mea, in care nu ma strivesc blocurile de nefamilisti si gardurile de fier ruginit. imi place tara asta, unde saracia nu urla a pustiu, cu mii de guri; imi plac primavara, vara, toamna, iarna, nu anotimpul fara mocirla si ala cu mocirla.

imi place sa ies prin magazine fara sa ma tin, disperat, de buzunare.

imi place ca pot sa-mi cumpar chestii fara sa ma intreb daca-mi mai raman bani de taxiu.

m-am saturat, pentru tot restul zilelor mele de conditia de cetatean de mana a doua.

refuz sa ma folosesc de amintirile placute ca sa mistific realitatea. refuz sa cosmetizez trecutul pentru a-mi pastra tara in suflet. refuz sa ma comport ca un copil care stie ca va fi agresat, dar se duce, totusi, intr-un anumit loc pentru ca acolo-si aminteste el ca erau niste bomboane. gata, bomboanele alea s-au terminat. sunt de domeniul trecutului. n-au mai ramas decat ambalajele, in jurul carora pandesc lupii.

noi, astia, romanii din exil nu suntem uniti.

24.
tu repeti de cate ori prinzi ocazia - si o prinzi des, ca esti iute de mana - ca noi, astia, romanii din exil nu suntem uniti.

ce nu inteleg eu, ce ti se pare ciudat in chestia asta? in definitiv, venim dintr-o tara in care ne furam/injuram/minteam unul pe altul, astfel incat faptul ca aici ne ignoram poate fi privit ca un prim pas pe drumul normalitatii.

de cate ori se gaseste cate un entuziast care incearca sa inchege ceva, apar repede anticorpii care il impiedica. e mai bine asa, dezbinati, par ei sa zica. si le dau dreptate; o comunitate romaneasca unita ar trebui sa fie ultimul lucru pe care ni l-am putea dori.

sa ma explic; e simplu, ne-am luat lumea in cap pentru ca nu mai suportam mediul respectiv, printre altele; dar si noi faceam parte din mediul respectiv. faptul ca cineva incearca aici sa puna bazele unei comunitati omogene nu face decat sa ne starneasca, inconstient, greata de a fi un roman intre romani.

chestia asta nu trebuie sa ne impiedice sa formam mici grupulete - pe criteriul similaritatii - care pot avea obiective comune, la un moment dat. adica, ce vreau eu sa zic aici e ca mi-ar place sa fac parte dintr-un grup in care sa ma simt in largul meu, nu dintr-o masa pe care sa o dispretuiesc.

a cazut toamna peste montreal

23.

a cazut toamna peste montreal, nelutzule si forumistii sunt cuprinsi de nostalgie.

aproape ca-mi vine si mie sa cad in capcana reveriilor: ma si vad copil, mergand la scoala, pe 15 septembrie, cu un buchet mare de ochiul boului, ca altceva nu se gasea prin gradina bunicii. il dadeam invatatoarei/dirigintei, ea se uita urat la mine si treceam astfel, peste emotiile inceputului.

eram naivi, nelutzule, eram atat de naivi incat nu intelegeam de ce nenea ala se freca cu prohabul de noi in tramvai. noi ne gandeam ca suntem atat de mici incat nu ne observa, in inghesuiala.

abia mai tarziu am aflat ce e ala un pedofil. si ne-am bucurat ca nu sunt multi;

apoi am emigrat, nelutzule, iar aici am fost surprinsi de numarul mare de cazuri de pedofilie. "la noi in sat nu erau atatia", spuneai tu; eram tentat sa-ti dau dreptate; apoi mi-am amintit cel putin trei situatii in care am avut de-a face cu pedofili. din fericire, nu s-a petrecut nimic grav, datorita imprejurarilor, dar mi-a trecut, asa, prin cap o idee: nu cumva la tine in sat pedofilii raman nedescoperiti? a incercat vreodata cineva sa sune la politie atunci cand a vazut vreun copil purtandu-se bizar? s-a aflat de alte cazuri de pedofilie decat cele in care copilul si-a luat inima in dinti si a vorbit? iar dintre cazurile acestea, cate au ajuns la cunostinta politiei si cate au ramas in familie?

nu vreau sa zic ca-s mai multi pedofili la tine in sat, nelutzule, nici nu as avea cum sa stiu asta, incerc numai sa daram un mit de-al tau: acela ca america de nord e plina de pedofili.

sinucigasii

22.
uite, nelutzule, vorbea cineva pe aici despre canadienii care se sinucid. mi-am amintit ca asta era unul dintre argumentele tale forte impotriva societatii care, daca nu te-a primit cu bratele deschise, macar ti-a lasat usile intredeschise, ca sa depinda de tine daca bagi umarul si intrii sau incepi sa plangi pe prag.

pai, nelutzule, asta nu-i neaparat rau. stiu ca, la tine in sat, omu prefera sa-si hacuiasca nevasta, vecinul, trecatorul imprudent, soacra, copii si sa zica dup-aia: "nu-mi pare rau, macar l-am terminat pe dujman. plus ca eram beat, asa ca nu se pune."

chestie care se intampla si pe aici, uneori, pentru ca-s multi d-astia ca tine, veniti din diferite sate ale lumii. sa ne gandim numai la ce spunea tovarasa wong, despre pistolarii emigranti. eu cred ca s-a apucat sa caute cauzele in directia gresita. cauzele vin cu ei de-acasa, aici numai se acutizeaza.

daca facem o mica comparatie a actelor de violenta gratuita, satul tau castiga detasat, nelutzule.

ce se intampla aici este pur si simplu un alt mod de a gestiona o situatie personala perceputa ca fiind de nesuportat. prefer asa, decat sa-mi iasa cu sapa la prasit pe strada. din statistici, reiese ca sinuciderile sunt precedate, in majoritatea cazurilor, de probleme cu drogurile, ceea ce ne vorbeste despre o persoana care si-a pierdut directia. iarasi, o mare parte dintre sinucigasi au probleme de sanatate mentala.

ia gandeste-te la asta, nelutzule, tu, care-mi spui ca societatea e de vina pentru numarul mare de sinucigasi: de ce majoritatea se sinucid toamna? e societatea mai nasoala toamna?

rezumatul stirilor

21.
m-am uitat, intr-una din zilele trecute, la stirile inregistrate de pe antena 1. daca ar fi sa fac un rezumat, ar suna asa:

membrii unei organizati ecologice au ramas blocati in liftul primariei; primarul a trecut pe acolo ca sa-i intrebe daca se simt bine.

mercedesa s-a maritat cu bmw; urmeaza o foarte interesanta evaluare a aurului si darurilor, in euro. ocazie cu care aflam ca jep-ul primit cadou nu valoreaza mai mult decat rochia de mireasa.

o gasca de interlopi a fost arestata cu ocazia unei perchezitii; tiganie, scandal, ziaristi agresati. politia, foarte respectuoasa fata de drepturile infractorilor, nu se baga.

ni se spune, apoi, ca becali tocmai a trecut prin centru.

sotia primarului dintr-o comuna oarecare agreseaza niste ziaristi. primarul zice ca nu raspunde de faptele ei. da satenii sunt suparati: cica primarita bate la ei ca la fasole.

monica si batranelul tocmai strabat valea prahovei cu masina. ea intreaba daca o iubeste, el confirma. ni se vorbeste, apoi, de valoarea de piata a masinii.

un tigan manelist fusese ridiculizat pentru ca, intrebat fiind daca a auzit de secspir, a raspuns ca nu se mai vede cu el din toamna trecuta, ca-i datoreaza niste bani. acum, manelistul este filmat intorcandu-se de la facultatea de drept, unde pare a fi un student eminent. ni se atrage atentia asupra valorii lantului de aur cu stema de mercedes la capat.

auzim, apoi, ca primul terorist al tarii tocmai a sters-o. ni se face o estimare aproximativa a averii respectivului.

cam astea ar fi, in mare, stirile zilei respective. nu-i nevoie de o indemanare deosebita ca sa extragi de aici valorile dupa care se ghideaza majoritatea consatenilor tai.

mi se pare cel putin caraghioasa, in aceste conditii, inversunarea cu care le gasesti tu defecte astora de aici; nu vii dintr-una din cele mai bune lumi posibile, nelutzule, nu ai nici cea mai mica idee despre cum ar trebui sa functioneze o societate. da-ti place sa gasesti vinovati pentru esecurile tale. e usor, nu cere efort si nici minte.

drumurile tale toate

20.
hai sa sporovaim putin despre drumurile tale toate; asfaltau astia parcarea din fata blocului si mi-am amintit ca se intampla si la tine in sat chestia asta, cam odata la patru ani.

ma gandeam, nelutzule, ca ati iesi mai ieftin sa puneti tot blocul mana de la mana si sa va luati un elicopter, decat sa schimbati bucsile si amortizoarele la dacii de 2 ori pe an; v-ati amortiza rapid investitia.

acuma sunt sigur ca si in aer v-ati claxona si v-ati arata degetul mijlociu, da partea buna e ca nu puteti cobora ca sa va luati la paruiala.

asta cu claxonatul, e tipica satului vostru si inca unor state aflate in acelasi stadiu de dezvoltare. ultima oara am locuit in blocul de vizavi de gara. n-ai idee la cate batai in mijlocul intersectiei am asistat.

mi s-a intamplat sa opresc la galben si sa ma trezesc amenintat de ala din spate, pentru ca nu am fortat trecerea. mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu amenintat, de altfel. intr-una dintre dati, era cat pe ce sa ma aleg cu o ranga in cap pentru ca unu iesise de pe o strada fara prioritate si s-a infipt in mine. argumentul lui m-a lasat la fel de nauc cu m-ar fi lasat ranga: ba, nu ai vazut ca vin, de ce n-ai oprit?

toate astea pentru a vorbi despre respect in trafic. doua notiuni incompatibile, la tine in sat, nelutzule. de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, respectul nu e compatibil cu aproape nimic, acolo.

hai sa ma arunc intr-un paradox: voi respectati doar lipsa de respect.

sa ne reintoarcem la capitolul "credinta"

19.
sa ne reintoarcem putin la capitolul credinta, nelutzule;

nu stiu e parere ai tu, adica stiu, dar prefer sa ma fac ca nu, dar bisericile alea care rasar ca ciupercile dupa ploaie sunt o adevarata jignire la adresa milioanelor de oameni care nu au o casa a lor. in timp ce 3 generatii din aceeasi familie se indeasa in acelasi apartament, in cartier se mai construiesc doua biserici.

in timp ce batranii sunt dusi cu forta la azil pentru ca nepotii lor nu au unde locui, noi punem de o catedrala a mantuirii neamului. as zice ca bisericile astea is construite peste morminte. mormintele sperantelor intr-un trai decent.

care-i diferenta intre a construi o biserica sau un bar? nici una; aceeasi lipsa de respect pentru omul amarat, care nu prea-si permite nimic dincolo de minimul necesar traiului. de fapt, daca ar fi sa ma gandesc mai bine, exista o diferenta: barul e o afacere cinstita.

nu ma intelege gresit, nelutzule, nu pledez pentru o tara fara biserici, insa dupa parerea mea sunt deja destule. as zice ca ar fi nevoie de spitale, mai degraba.

ce ma deranjeaza foarte tare e ca meleardarii de carton doneaza bani parohiilor, care mai pun de-un lacas, ignorand, impreuna, saracia crunta in care se zbat o parte dintre enoriasi.

adica, barosanii doneaza sume mari ca sa-si vada numele pe peretii unei biserici, da nu le-ar mari nici cu forta salariul minim proprilor angajati. ca sa nu mai zic ca uneori calca peste cadavre, la propriu; iar biserica legitimeaza aceasta stare de fapt.

daca privim din aceasta perspectiva, e ca si cum biserica s-ar lasa finantata de catre... dujman, ca sa nu folosesc termenul cel mai potrivit, care tot cu d incepe.

ceea ce nu e ok; iti poti imagina un spital finantat de catre o firma de pompe funebre? cam ce ti-ar inspira spitalul ala? ei bine, cam asta imi inspira si mie noile biserici.

ziua bicicletei

18.
pentru ca astazi este exagerat de frumos afara, am zis sa ne radem putin, nelutzule; mai ales ca avem si subiect de distractie: cica-i ziua bicicletei la tine in sat.

mai tii minte ce se intampla cand ne dadea noi cu bicicleta? cea mai simpatica replica, reluata sub diverse forme, suna cam asa: du-te ba in mortii matii in parc!

imi amintesc cu drag cand coboram eu drumul poienii in viteza si un domn exagerat de simpatic, pasager pe scaunul mortului al unei masini care venea din spate, a tinut sa-si manifeste solidaritatea fata de mine lovindu-ma cu ceva in cap. n-am cazut, nelutzule, am reusit sa-mi pastrez echilibrul; daca cadeam, azi nu eram aici.

imi amintesc, apoi, de taximetristul care tinea neaparat sa ma mangaie cu bata lui de baseball, pentru ca-i taiasem calea pe trecerea de pietoni.

si au mai fost multe altele; adevarul e ca-ti reduci drastic speranta de viata daca te incapatanezi sa circuli cu bicicleta prin sat. pe mine m-a salvat ingerul meu pazitor, care, daca a vazut ca nu ma invat minte, mi-a furat bicicleta din balcon.

violenta conjugala

17.
ma gandeam ca n-ar fi rau sa aruncam o privire asupra epidemiei de violenta conjugala de la tine din sat, nelutzule, ca prea-i maturata sub pres problema.

cum spuneam mai sus, femeia devine, deseori, proprietatea barbatului; daca e batuta, nu are unde sa mearga, la cine sa se planga si stie ca, daca cheama politia, militienii or sa fie foarte intelegatori cu masculul, ca doar si ei se intorc acasa si-si educa nevestele. in cel mai bun caz, militianul da o amenda. cum ar veni, tot pe femeie o pedepseste, pentru ca ea-i cea care se ocupa cu plata datoriilor si cu facutul pietei. barbatul sigur n-o sa-si rupa berea de la gura ca sa plateasca amenda.

si-uite asa, femeia se duce si ea la vecina, sau la vreo prietena sa se planga. care vecina sau prietena, de regula, ii arata ca se poate si mai rau: coaste, maini, picioare rupte.

da ce nu divorteza? - intrebi tu, mirat; pentru ca, nelutzule, daca divorteaza nu prea are unde sa mearga si din ce sa traiasca. pentru ca e constienta ca va trebui sa se cupleze cu primul venit ca sa-si permita o chirie, sa-si poata plati datoriile, samd. sigur ca uneori se aleg cu niste bani, da chestia asa nu schimba foarte mult datele problemei.

hai raspunde-mi tu la intrebarea asta: cum se numeste o femeie divortata la tine in sat? exact! se numeste curva. ii place ..... si nu i-a ajuns unul, mai vrea.

asa se vorbeste la tine in sat, nelutzule.

da de unde le stiu eu asa de bine, te intrebi tu; pai, printre altele, din proprie experienta: toti cei 5-6 prieteni din copilarie cu care mai tin inca legatura au trait asta, in familiile lor, in diferite grade.

"doamna serioasa... doresc cunostinta cadru militar.. masina...casa"

cam asa ceva ar iesi daca am face un rezumat al anunturilor de la rubrica matrimoniale.

iti inchipui cumva, nelutzule, ca domnii din cadrul armatei sunt deosebiti de gingasi si romantici? nu, nelutzule, nu sunt, dar femeile au ajuns sa accepte cate un centiron pe spinare, din cand in cand, in schimbul unui adapost si al unui venit sigur. asta-i, nelutzule, d-aia nu divorteaza: pentru ca nu s-ar descurca d.p.d.v. economic si pentru ca ajung sa vada ca normala cate o corectie, din cand in cand.

batranii

16.
sa vorbim putin despre batranii de la tine din sat;

dragii de ei, au un obicei tare simpatic. cum trec de o anumita varsta, isi cumpara sicriu, dantelutze si toate cele mai putin perisabile, pentru inmormantare. bunica, saraca, si-a cumparat tot ce stia ea ca trebuie pentru o inmormantare, (mai putin sicriul) de pe la 65 de ani; acum, bunica are 85.

adica, ea se astepta sa moara pe la varsta aia, pentru ca incepuse sa se simta inutila. asa cum inutili se simt mai toti batranii din satul tau, mai ales cei care nu sunt dispusi sa faca pe dadaca nepotilor lor. cum sa nu te simti inutil, cand o viata intreaga ai fost vita de povara, iar acum puterile te-au lasat?

inutili si calcati in picioare. situatia economica e de vina, ai spune tu. partial corect, nelutzule, da ia gandeste-te, de cate ori ai spus tu chestii de genul: al dracu, il cauta moartea pe-acasa si el face piata.

cu totii am auzit asta, nelutzule. pe batrani ii cauta moartea pe acasa, deci nu ar trebui sa mai iasa in lume, ca ne incurca.

un respect desavarsit pentru varsta senectutii razbate din toate sectoarele vietii sociale; mos, baba, hoasca, cotoroanta, cadavru ambulant, moartea-n vacanta, hodorog, ramolit, flescait, vrajitoare batrana, sac de oase, etc. toate astea sunt folosite pentru a sublinia respectul deosebit acordat oamenilor in varsta, acolo, la tine in comuna.

deci nici nu-i de mirare ca oamenii se simt inutili, nu-i de mirare ca sunt luati la suturi pe peste tot, ca li se incalca drepturile, ca sunt dati afara din casa de catre copii, nepoti, necunoscuti, sunt inselati, batuti, et.

nu-i de mirare ca-s tratati ca niste handicapati, ca-s nevoiti sa stea la cozi interminabile pentru medicamentele lor. in fine, nu-i de mirare ca se simt inselati de catre ceilalti si de catre stat. pentru ca chiar sunt.

aia e, mai nelutzule, in ultimii ani m-am gandit cu groaza ca s-ar putea sa nu reusesc sa plec din sat, drept pentru care voi fi nevoit sa infrunt zilnic situatii degradante, sa ma las calcat in picioare, jefuit, dispretuit.. intr-un cuvant, sa imbatranesc in romania. stima noastra si mandria.

conditia femeii

15.
m-am gandit, nelutzule, la ce mi-a spus consateanul asta al meu si gasesc ca a adus discutia intr-un punct interesant: nevoia de a fi vazut, de a te vinde. lucru care nu ar fi rau, daca s-ar petrece intre niste limite. da la tine in sat nu asa stau lucrurile.

la tine in sat, nelutzule, daca te uiti asa, in mare, ai zice ca idealul in viata al tinerelor fete este sa devina actrite de filme porno, iar al femeilor de peste 40 de ani sa se calugareasca.

lucru care ma duce cu gandul la conditia femeii acolo, la tine.

pe de o parte avem cateva batalioane de haine imbracate cu scopul de a descoperi ceea ce acopera, iar pe de alta, o armata de batice si de haine cernite. fara intentia de a jigni, pot spune ca avem, pe de de o parte, animale crescute pentru reproducere, iar pe de alta parte, animale de povara.

nu-i ciudat ca nu vorbeste nimeni de conditionarea asta? unde-i, bre nelutzule, femeia lipsita de griji, sigura pe ea, capabila sa ia decizii si sa-i spuna "nu!" sotului, sa-si schimbe job-ul cand are chef, sa iasa cu prietenele la un bar fara sa se sinchiseasca de gura lumii? iti spun eu unde e, nelutzule: in satele civilizate. nicidecum la tine in sat. la tine in sat femeia nu are prea multe de ales: curva sau gospodina. poate sa se angajeze, spui tu; e adevarat, nelutzule, poate sa se angajeze, da tot curva sau gospodina o s-ajunga. respectiv amanta sau presul patronului.

stii, e un obicei ciudat la voi in sat: femeia, dupa ce se casatoreste, isi cam pune cruce la viata; devine madam "sotul" adica nu mai este ana, maria, cristina, etc. ci devine doamna popescu, ionescu, georgescu.

e un subiect destul de delicat asta, avand in vedere ca ma implica si pe mine. adica, cat eram acolo, in sat, nu m-am gandit niciodata la chestia asta. a trebuit sa ma dau un pas inapoi ca sa-mi dau seama de faptul ca multe lucruri sunt strambe rau acolo. o parte le stiam, da uite ca ma vad pus in situatia de a decoperi mereu noi elemente care vin sa completeze ceea ce mie mi se parea oricum insuportabil.

imi aduc aminte, nelutzule, la inceputul facultatii, intr-unul dintre primele cursuri, unul dintre profesori s-a uitat asa, cu compatimire, la colegele mele - si aveam multe colege, cam 80% din anul respectiv - si a zis ceva de genul: "mi-e o mila cumplita de voi, cand va vad asa entuziaste, proaspete, puse pe treaba.. mi-e o mila cumplita cand imi imaginez cum o sa aratati peste cativa ani: cea mai mare parte dintre voi vor deveni gospodine, iar celelalte nevrozate" ce ne-am mai ras, nelutzule! cu lacrimi am ras! "al dracu profesoru asta", ne spuneam, "e haios".

si am uitat.

pana zilele astea, nelutzule, cand am realizat ca omul nu glumea; nu glumea deloc. din nefericire.

da de ce din nefericire, te intrebi tu, pai e chiar fain, fete frumoase, bune gospodine, ascultatoare..

nu-i asa, ma nelutzule; gandeste-te numai la faptul ca s-ar putea, atunci cand o sa decizi sa faci copii, sa iasa fete; cu ce inima o sa le cresti tu, cand ai dinainte o idee aproximativa despre ceea ce or sa devina? cu ce inima o sa cresti tu carne de tun pentru vreun mascul feroce de prin cartier?

litoralul

14.
ah, nelutzule, sunt asa de emotionat, de nici nu mai stiu pe ce tasta sa pun degetul prima oara. mi-am amintit de litoralul din sat de la tine: superb!

iarna.

in sezon, suficient de jegos incat sa goneasca turistii pe litoralul satului vecin.

ah, ce amintiri placute! mai tii tu minte cand ieseam noi seara, in gasca, sa cautam un restaurant si ne pierdeam ore in sir dezbatand, in fata fiecaruia, eterna problema: "oare astia dau rest?"

imi amintesc apoi de apa gelatinoasa, de un verde tulbure, care ma ducea mereu cu gandul la o imensa flegma. tu inotai cu placere, ma rog, te straduiai, si te intorceai foarte fericit la mal, insotit de salvamari, comunicandu-ne ca tocmai ai inghitit cam o vadra de apa. eu as zice ca doar jumate de vadra de apa ai baut, restul erau lichide de alta natura.

nu stiu cine facuse o observatie foarte interesanta: cica pe nici o plaja din satul tau nu-s mai mult de trei bude, care, teoretic, ar trebui sa fie asaltate de catre consumatorii de bere. da nu-s. iar consumatorii de bere par suspect de fericiti dupa ce ies din apa.

da-n general tu erai fericit pe litoral. tiganii vindeau porumb fiert, respectand la sange regulile de igiena; fetele pareau foarte relaxate, asa, topless, da sigur nu erau. asta pot sa zic ca-mi placea si mie, nelutzule, ar fi cam singurul lucru de care-mi amintesc cu placere.

rahatii pluteau fericiti, in apa calduta - nu, nu la turisti ma refer - salvamarii motaiau cu berea-n mana, foarte relaxati. in definitiv, menirea lor era sa aduca cadavrele la mal.

era si mai fain la nudisti: trei nudisti pe plaja si 50 de labari dotati cu binocluri, pe dealurile din jur.

da o sa mai discutam despre litoral, nelutzule, ca-s multe de zis.

hai sa vorbim putin de comertul de la tine din sat

13.
nelutzule, hai sa vorbim putin de comertul de la tine din sat, pentru ca stiu ca ai avut o taraba in piata centrala. daca ar fi sa rezum notiunea de comert in acceptiunea ta, ar iesi cam asa: vindem orice, nu conteaza ca-i defect, expirat sau putrezit, bagam cel mai mare adaos posibil si imputam angajatilor o vina oarescare - gasim noi - ca sa le platim doar jumatate din salariul.

sigur, o sa-mi zici ca nu-s toti la fel. sigur ca nu-s, da-s al naibii de multi astia ca tine. iliuta barosanu, miliardaru vostru de carton, de pilda, plateste angajatilor sai salariu minim si se plange de li se rupe oamenilor inima de mila, mai ca-s in stare sa-i imprumute niste bani din salariile lor amarate. iliuta se plange ca nu are bani deloc, ca i s-a stricat masina si e nevoit sa umble cu ea asa, da asta nu-l impiedica sa piarda zilnic, la cazino, dublul sumei pe care o plateste lunar angajatilor. plus ca masina lui de teren nu pare sa aiba vreun defect si chiar daca ar avea, mai are trei aliniate in fata vilei. sigur ca are si garaj, da garajul nu are usi transparente, din pacate, asa ca e nevoit sa si le tina pe strada.

vreau sa revin putin la religie, pentru ca te stiu foarte evlavios

12.
uite, nelutzule, astazi m-am trezit devreme, drept pentru care mi-am zis ca nu strica sa mai stam de vorba, asa, dimineata, pe stomacul gol.

vreau sa revin putin la religie, nelutzule, pentru ca te stiu foarte evlavios. stiu ca nu ratezi nici o noapte de inviere, asa cum nu ratezi nici cheful de dupa.

da ia spune, in afara de obiceiul asta si de crucile pe care ti le faci cand treci pe langa biserici, in ce altceva mai consta evlavia ta? adica, de ce te consideri tu credincios? faptul ca raspunzi la sondajele de opinie ca ai incredere in biserica nu inseamna nimic, de vreme ce nu prea ai relatii serioase cu institutia respectiva.

crezi in dumnezeu, zici tu; ok, de acord, dar cum iti manifesti tu credinta asta, in afara de crucile de care vorbeam? gigi, de pilda, care crede in alcool, e ranga tot timpul; se vede treaba ca el crede cu adevarat.

ce vreau eu sa zic, nelutzule, e ca la tine, acele cruci de care vorbeam nu se deosebesc cu nimic de scuipatu peste umaru stang atunci cand iti taie pisica neagra calea. adica, nu au nici o baza, da tu cezi ca e mai sanatos sa le faci, ca nu se stie, la o adica, la sfarsit, daca chiar exista d-zeu, sa poti sa-i spui, impacat cu tine insuti: "stiu ca am facut tampenii in fiecare amarata de zi din viata mea, da n-am ratat nici o biserica fara sa-mi fac cruce!" - chestie care o sa-l dea gata pe d-zeu, asa cum ti-a dat popa andrei in scris cand v-ati baut mintile in beci la tine.

stiu ca o sa te superi de numa ca nu scriu dumnezeu cu litera mare, da mai, nelutzule, io fac pariu ca el nu se sinchiseste foarte tare de regulile gramaticale. asa cum nu se sinchiseste nici de crucile tale. si nici nu se bucura de numa ca te vede de inviere in biserica, asteptand nerabdator sa se termine slujba, cu gandul la bairamu de dupa.

meseriasii din sat de la tine

11.
asa, mai nelutzule mai, mai trecu o zi peste noi. fuse si se duse.

in seara asta am pofta sa vorbesc despre meseriasii din sat de la tine; profesionisti desavarsiti. mai ales alecu, zidaru, caruia nu-i iesea nici un zid drept daca nu lua juma de vodca de dimineata. trecem peste faptul ca oricum nu-i ieseau exagerat de drepte, ca nu suntem carcotasi.

da-l mai stii pe fanel? a murit saracu, s-a daramat casa peste el cand s-a impiedicat de structura de rezistenta. no, fanel asta era de pomina. nu reusea nimeni sa-l convinga ca gresia vine pusa pe jos, iar faianta pe perete. el, sarmanu, se ghida dupa principiul "ce-i mai scump punem la vedere", principiu care, de altfel, nu-i strain nici de ceilalti consateni de-ai tai.

matusa-ta, maritza, de exemplu: de ce-i trebuie ei monitor in vitrina de la bufet? sigur, ea crede ca-i tv color, dar orice ar fi, nu-si are locul acolo.

un alt meserias e ion, birjarul satului. el are ceas cu doua tarife. te-ai astepta sa te incarce la orice ora cu tariful de noapte, ca-l stii cam hot. da nu, ion e un hot jmeker: el porneste amandoua tarifele si-ti face totalu la sfarsit. asta n-ar fi nimic, ca la tine in sat e o regula sa fi furat, mai rau e ca trebuie sa-i suporti muzica, in timp ce te dai cu capul de crucile atarnate de plafon. ca ion e credincios. din fiecare ban pe care-l fura de la client, pune 1% in cutia milei, sa-i dea d-zeu noroc.

ca tot veni vorba de credinta, nelutzule, imi permit sa schimb putin subiectul, ca si asta-i interesant.

ce m-a mirat foarte tare in satul tau e ca toata lumea-si face cruci cand trece pe langa biserica. mi-e si frica cand calatoresc cu troleu si-l vad pe sofer facandu-si cruci largi, cu amandoua mainile. ma consolez cu faptul ca are, totusi, picioarele pe frana. ca daca ar fi fost in stare sa-si faca cruce si cu picioarele, ar fi profitat, cu siguranta.

ce vreau eu sa zic este ca, privindu-l asa, de la distanta, ti-ai putea inchipui ca satul tau e cel mai potrivit loc de trait de pe intreg pamantul. ai zice ca nimeni nu fura, nu minte, nu inseala, nu injura. oh, sfanta naivitate! m-am dumirit, intr-un tarziu, de ce-si fac cruci.

nu te-ai intrebat niciodata, nelutzule, de ce tarile cele mai religioase sunt locurile pe care le numim adesea "iadul pe pamant"?

pentru ca religia nu-i numai un set de concepte morale, nu, e si un instrument de manipulare. si de automanipulare. si mi se pare ca asa e si in satul tau. daca lumea nu asteapta ca bunul dumnezeu sa ii pedepseasca pe ticalosi si sa le rezolve problemele, poate reuseau sa si le rezolve singuri. da ei inca il asteapta pe dumnezeu asa cum ii asteptau pe americani cu 50 de ani in urma.

ar mai fi multe de spus vizavi de religie. mai tin doar sa subliniez ca il inteleg acum pe marx, dupa ce l-am respins din principiu, inteleg ce vroia el sa zica prin faptul ca religia este opiumul popoarelor.

sa vorbim astazi despre manele

10.
nelutzule, stii ce ma gandeam? sa vorbim astazi despre manele. de mult tot aman, pentru ca stiu ca te doare tare subiectul, da imagineaza-ti ca eu sunt dentistul care-ti repara maseaua de minte; o sa te doara putin, dar apoi o sa fie bine.

"of ooooofff!", "auuuuu!!!" - asa incepe orice manea care se respecta.

cand florin salam incepe sa se vaite, apai e sigur ca iar l-au coplesti dujmanii. da tu, ma nelutzule, cand auzi aceste inaltatoare versuri, te gandesti la toate suferintele tale si-ti mai cade cate-o lacrima pe covorul persan. pentru ca tu, nelutzule, rezonezi ca si cainele lui pavlov.

cand te-a lasat bagaboanta, ai pus una clasica: "femeile e perverse, merge pa enterese" tu nu, nelutzule, tu esti un om vertical, incercat numai de sentimente nobile. la tine pana si nevoia de a merge la wc e un sentiment nobil. esti atat de nobil incat atunci cand mergi la profesioniste, nici macar nu te dezbraci, te deschei numa la slit. femeile astea.. le scapi doua carabe din dragoste si ele pleaca. nu inteleg ca nu tu esti de vina, ci soarta cruda.

ne intoarcem iar la faptul ca tot ce ti se intampla e mana dujmanilor sau a ghinionului, tu esti imaculat.

cand iei avansul, intri in bodega si faci cinste la toata lumea. esti boier. ai o gramada de prieteni. prietenii iti dedica "arunc cu banii sa moara dujmanii". numa ca ala care o sa moara de oftica a doua zi vei fi tot tu, nelutzule. vezi ce delicata-i granita intre prieteni si dujmani? daca ii ceri bani d-un pac de tigari lu vasile, care cu o zi in urma bagase patru beri si-o vodca din banii tai, asta-ti zice ca n-are. carevasazica, vasilica devine dujman. dar numai pana la urmatorul avans.

nu sunt sigur ca intelegi ce vreau eu sa zic aici, e vorba ca manelismul e pagubos. daca-ti plac manelele, trebuie sa te intrebi daca nu cumva ai o problema de atitudine. tu zici ca nu-i atitudine, e vorba de gusturi; da gusturile astea, nelutzule, tot de la atitudine pleaca. revoltatul asculta metal, baiatul de cartier - hip hop, debusolatul - manele, hip hop si metal si-asa mai departe.

cand iti merge rau e soarta de vina - in cazul in care dujmanii dorm - insa cand da norocu peste tine, ca atunci cand ai castigat la loto, e indiscutabil meritul tau. comportament evitant, ar spune un psiholog amator.

avem multe de vorbit pe tema asta, nelutzule, da lasam pe mai tarziu.

fiindca nu mai este exagerat de mult pana de sarbatori

9.
da sa lasam apropourile astea ieftine, nelutzule si sa ne concentram asupra problemelor noastre;

fiindca nu mai este exagerat de mult pana de sarbatori, m-am gandit sa-ti amintesc ce se intampla in sat la tine in perioada aia. pai, in primul rand, un turist neavertizat ar crede ca se afla pe front. daca se mai intampla ca turistul respectiv sa fie femeie si sa aiba gluga, devine tinta favorita a pocnitorilor. de fapt, e suficient sa fie femeie; ideal ar fi, insa, sa fie o femeie in varsta.

acuma nu vreau sa-ti stric distractia, dar nu ti se pare totusi caraghios sa stai ore intregi pe balcon, sa bei si sa arunci cu pocnitori in trecatori?

sarbatorile de iarna, nelutzule, am impresia ca-ti ofera ocazia ideala sa-i torturezi pe cei din jurul tau. astepti cu nerabdare senzatiile tari - ale victimelor, desigur - nu te mai multumeste sa sperii cate o amarata de batrana pe trecerea de pietoni, nu, ca nu-s sanse mari sa faca infarct.

trecand peste perversiunile la care-ti supui casetofonul, as vrea sa ne oprim putin asupra craciunului; mai nelutzule, poti sa-mi explici si mie de ce jumate de sat e la reanimare dupa masa din ajun?

ar mai fi niste chestii de discutat, referitor la spiritu de sarbatori la tine-n sat, da-i deja tarziu, asa ca lasam pe maine.

cat de frumoase sunt romancele

8.
asa, ma nelutzule, s-o mai dus o zi, hai sa mai stam noi asa, la un pahar de vorba;

imi vorbeai, deunazi, despre cat de frumoase sunt romancele si cat de urate is femeile de pe-aici; pai nu e meritul lor ca-s suple, nelutzule. ia sa le infometam si pe-astea de aici, sa le hartuim non-stop, la scoala, la servici, pe strada, acasa, sa le mai carpim din cand in cand cate una, asa, preventiv si sa vezi cum ajung, dragele de ele, fotomodele in numa cateva luni.

zici tu nelutzule, ca drumurile de pe-aici is mai proaste ca alea din satu tau. e drept ca-s de toata jena pentru o tara de nivelul canadei, da sa nu exageram, mai nelutzule. pai nu-ti mai amintesti tu cum iti legai usile de la dacie cu sarma, sa nu le pierzi in caz ca-ti cadeau pe drum? nu-ti mai amintesti cum te-ai intors odata numa cu sarma?

era si mai nasol cand ploua. groapa din fata casei tale se umplea cu apa si, daca ploaia dura mai mult, se pornea viitura.

hai sa facem o pauza, nelutzule, ca am pofta sa bag un "age of empires".

ii tot dai inainte ca astia n-au cultura

7.
hai sa-i dam cheie, nelutzule, ca mai avem drum lung de strabatut si am cam inceput sa-mi pierd rabdarea.

ii tot dai inainte ca astia n-au cultura, ca nu exista viata culturala in montreal. pai mai nelutzule, cine te-aude ar crede ca ti-ai petrecut viata l;a teatru si la filarmonica. dar eu te stiu bine nelutzule, stiu ca tu ai fost la teatru o singura data in viata ta, cand te-au dus cu scoala; aveai de ales, sa stai la chimie si fizica, sau sa mergi la teatru; si atunci n-ai facut decat sa-i deranjezi pe actori, ti se parea ca-i o gluma buna sa miauni si sa latri in sala.

singurul tau mijloc de culturalizare l-a reprezentat cinematograful, stiu ca ai vazut rambo III de patru ori. ca sa nu mai zic ca muzica ta preferata e maneaua, chestie care-mi da fiori.

maneaua, ma nelutzule, imi vorbeste despre sistemul tau de valori, despre simtul tau estetic. iar cand te-aud fredonand "as da zile de la mineeee.." imi vine sa ti le iau pe toate.

da o sa mai vorbim despre manea, nelutzule, ca am impresia ca-ti scapa efectele manelei asupra creierului.

te-am vazut cum mai tragi tu cate-o linie pe peretele sufrageriei

6.
si uite asa, nelutzule, mai trecu o zi, taras-grapis. lucrurile nu merg aproape niciodata pe-atat de repede pe cat ne-am dori, dar poate ca-i mai bine asa.

te-am vazut, nelutzule, cum mai tragi tu cate-o linie pe peretele sufrageriei, cand mai auzi cate-o sirena de salvare. si te-am auzit cum spui cu satisfactie: "io-te ca a mai murit un indian!" stiu, nici macar nu te feresti, da parca totusi, nelutzule, ai mers cam prea departe.

ii tot dai inainte ca astia nu au istorie; de parca te incalzeste pe tine cu ceva ca bunicu-tu a fost prizonier la rusi. pai saracu batran nici acum nu stie de ce luptau ei pentru tara taman in rusia. fac pariu ca daca cineva i-ar fi dat in loc de ordinul de concentrare o paine si-o sfoara de pamant, isi baga cu entuziasm picioarele in ea istorie.

si nu stiu ce sa zic, ma nelutzule, da daca tot ii dai inainte cu subiectul asta, sa nu uitam ca istoria de care vorbesti se rezuma la cateva partide de sex pe care rusii&turcii ni le-au administrat, de-am mers cracanati cateva secole; unii mai merg asa si astazi.

un alt fix de-al tau e ca astia-s murdari; pai mai, nelutzule, nu am intalnit atatia jegosi in toata canada cati am intalnit la tine acasa,cand ti-ai serbat incorporarea. doua ore a trebuit sa suport cantece de vitejie si urlete de "hai liberare!" ale unora care mai aveau ani buni pana la armata.

cand esti in toane bune, recunosti ca era de kkt locul tau de munca, ca seful, care, intamplator era vecin cu tine, te trimitea sa-i cumperi bere, sa-i speli masina, chestii d-astea. numa ca imediat iti revii si povestesti la toata lumea care sta sa te asculte cum aveai tu sofer la scara si secretara cu craci lungi. minti, ma nelutzule, minti asa ca o mare parte dintre emigranti. ai si tu dreptate in felul tau, aici nimeni nu stie ce ai fost in tara si, daca nu esti in stare sa faci nimic, macar sa te impopotonezi cu un iluzoriu trecut glorios.

si ii minti si pe aia din tara, care te intreaba cu ce te ocupi; "lucrez ca assistent manager intr-o firma de export" declari tu cu mandrie; juri ma nelutzule ca-i asa? sa-ti cada pizza din mana pe bombeul clientului daca minti?

ce sa-ti mai zic, nelutzule, e deja tarziu, ar fi cazul sa ma retrag la garaj. hai ca mai discutam maine;

facem noi sa fie bine.

mai tii tu minte cand vorbeam noi de alegeri, in 2004?

5.
nelutzule, astazi sunt foarte suparat. drept pentru care o sa fiu putin mai dur cu tine. mai tii tu minte cand vorbeam noi de alegeri, in 2004? tu ziceai ca ce, de ce sa-i votez p-astia, ca or sa vina si or sa-si faca plinu; mai bine ii lasam tot p-aia de pana acum, ca macar aia s-or imbogatit, poate or face ceva si pentru noi de-acum.

e drept ca pana la urma s-a dovedit ca nici aia noi nu au fost exagerat de buni, da nu asta-i ideea, ideea e ca tu ai un mod de a gandi al dracu de nepotrivit.

cu alte cuvinte, tu-mi ziceai ca oricat de rau a fost, da macar ne-am obisnuit cu raul asta, asa ca-i mai bine sa-l pastram.

asa ca nu ma mira faptul ca nu-ti iese nimic si dai vina pe astia de aici. mai ti tu minte reportaju ala facut la copsa mica, despre aia care s-au mutat de-acolo? cica o mare parte dintre ei au murit imediat dupa ce s-au mutat; nu au putut suporta aerul curat.

cu tine-i mai rau; nu numai ca nu suporti aerul curat, da nici macar pe aia care-l respira nu-i suporti.