mai tii minte cum ne-am dus noi la facultate

27.
mai tii minte, nelutzule, cum ne-am dus noi la facultate, entuziasti, dornici sa invatam, sa ne afirmam... si cum ne pierea entuziasmul, incetul cu incetul, pe masura ce intelegeam ca suntem martori la o bataie de joc de neinchipuit.

mai intai cursul de doctrine politice, unde ni s-a vorbit despre binefacerile comunismului, despre capcanele socialismului si cruzimea capitalismului, de-am crezut, timp de cateva luni, ca suntem subiectii unui experiment.

dar nu eram. profesorul nostru, despre care am aflat ca predase socialismul stiintific, era tolerat in universitate, pentru ca se stia ca e grav bolnav. nimeni nu avea inima sa-i spuna ca s-a cam dus dracului comunismul. a si murit, saracul, in cursul anului doi.

apoi cursul politicianului pe care nu l-am vazut niciodata in facultate, predat de un nepot de-al lui, care ne vorbea despre cat de importante sunt parcurile intr-un oras, la ce distanta de rondurile de flori trebuiesc asezate bancile si alte lucruri la fel de vitale pentru niste viitori sociologi. am dat si examen, serios! bancile trebuie asezate la cel putin 2 metrii de rasaduri! (pe chestia asta am luat un 10)

urma, apoi, cursul de sport. fetele faceau aerobic, noi chiuleam. ni se spusese de la inceput ca singura conditie ca sa luam examenul - da, aveam examen la sport - era sa alergam la crosul "15 noiembrie". numai ca uitase sa ne zica ca trebuie sa si terminam cursa. m-am vazut, astfel, nevoit sa alerg de la un capat al orasului la celalalt, chestie care m-a lecuit pentru totdeauna de jogging.

am avut apoi, un curs cu o fetita foarte nostima, nu stiu cum se numea cursul, fetita vorbea atat de incet incat nu am auzit nici un cuvant la cele trei cursuri la care am fost prezent. dupa care mi-a pierit cheful de pierdut timpul. la sfarsit, ne-a dat cartea din care citise tot anul, sa o tragem la xerox.

cursul cel mai misto a fost ala la care profu, ce tocmai isi pregatea doctoratul, ne dadea de tradus carti de specialitate din engleza, franceza, germana. nu exista alt examen, nu avea pretentia sa cunoastem putina materie pe care o preda; nu ne cerea decat sa traducem cateva zeci de pagini fiecare. lui trebuie sa-i multumesc ca am invatat engleza, dupa un an de tradus.

apoi, acelasi profesor m-a facut sa inteleg ca e mult mai important sa fi prieten cu el decat sa iti pierzi vremea cu statisticile.

nenumarati profesori de exceptie ne-au pregatit, de-a lungul celor patru ani de facultate. unii au cazut la datorie, da nu s-au dezis de la metoda lor, insusita in anii '60. altii au incercat sa ne tina la curent cu noutatile, dar, dupa cateva zile, li s-au terminat noutatile si ne-am reintors la clasici.

apoi a urmat licenta, bataie de joc organizata in stil mafiot, cu negocieri de note si tot tacamul.

d-aia zic, mai nelutzule, ca scoala-i de toata jena in sat la tine. nu doar eu am trait experiente d-astea, am cunoscut consateni de-ai tai care mergeau la scoala cu porcul in portbagaj; macar de chestia asta am fost scutit.