daca ar fi sa fac un inventar al lucrurilor diferite fata de cele cu care suntem noi obisnuiti as putea vorbi de dimensiunea bulei personale, despre care am avut ocazia in nenumarate randuri sa ma conving - incepand cu episodul hotului de buzunare gay din nakuru - ca e mult restransa, aproape inexistenta. oamenii se indeasa unii in altii cu o naturalete dezarmanta.
prima oara mi s-a intamplat intr-un supermarket in nakuru (as vrea sa am ce povesti despre nakuru, - al 4-lea oras ca dimensiune din kenia - dar nu e nimic diferit de nairobi, poate doar faptul ca e vizibil mai sarac si darapanat) sa fiu impins de la spate pentru ca lasasem prea mult loc intre mine si clientul din fata. initial am crezut ca tipul care ma impinge e hot de buzunare, apoi l-am banuit ca-i gay, caci se lipise de mine complet. dar nici nu mi-a furat nimic si nici nu mi-a cerut numarul de telefon, asa ca am plecat tare nedumerit din magazinul respectiv. ulterior, stand de vorba cu localnicii, am dezlegat misterul. sau cel putin asa cred :D
apoi m-am obisnuit cu obiceiul lor de a se urca pe tine. ba chiar devenise cumva confortabil, in locurile aglomerate nu mai era nevoie sa ma tin de ceva ca sa-mi pastrez echilibrul: eram inconjurat de un zid uman. era chiar funny in liftul KICC (kenyatta international conference centre, un turn de 28 de etaje din varful caruia aveam o privire de ansamblu asupra orasului) in care, desi era marcat vizibil si cu litere mari "maxim 5 persoane", ne inghesuiam 12 oameni.
nici macar atunci cand eram calare pe o motocicleta-taxi nu scapam de contact direct: la semafoare, sau cand eram blocati in trafic, stateam umar in umar cu alti taximetristi.
una peste alta m-am surprins pe mine insumi despre cat de usor m-am adaptat obiceiurilor locale. in afara de kibera slum si masaai market, nu m-a deranjat deloc intimitatea fortata. m-a deranjat mai degraba mirosul patrunzator de transpiratie, dar asta-i o poveste pe care o las pe maine :)
Wednesday, October 23, 2013
nairobi: 30 degrees with no chance of tourists - II. kibera nightmare
mi-am propus sa vizitez un slum inca dinainte sa plec. nu stiam insa cum o sa fac, caci auzisem o gramada de povesti despre cat de periculos e sa intri in slum, ca colo se ascund mai toti infractorii care opereaza in nairobi, ca-i un no mans land, samd.
pe de alta parte, kibera e cunoscut ca fiind cel mai mare slum din africa, iar eu ma plimbam acolo, la doi pasi, mi-ar fi parut rau sa ratez ocazia. michael, ghidul, s-a oferit sa ma conduca prin kibera asigurandu-ma ca este cat se poate de safe - parere neimpartasita de angajatii hotelului si de toti ceillti localnici cu care am vorbit - insa tot el ma mai asigurase ca e safe sa fac poze in anumite zone, chestie care m-a implicat intr-un conflict cu un cetatean indignat ca am indreptat aparatul inspre el.
drept urmare, am decis ca e mai bine sa fac o scurta incursiune, pe cont propriu, intr-un taxi adevarat, cu 4 roti, de data asta.
am ales taxiul cel mai harbuit pe care l-am gasit, sa nu bata la ochi foarte tare. i-am cerut soferului sa ma duca intr-un loc cat mai apropiat, ca sa am o vedere de ansamblu. pana aici toate bune si frumoase. problema e ca taximetristul a inteles prin "loc apropiat de unde sa am o vedere de ansamblu" strada principala din slum, zona cea mai aglomerata si mai expusa.
nu m-am impacientat prea tare, la o adica, mi-am spus, daca vad ca se ingroasa gluma, ii cer sa accelereze si sa iasa cat mai repede de-acolo. insa foarte curand am inteles ca ideea a fost chiar mai proasta decat mi-am imaginat. pentru ca "strada" principala era un fel de drum de tara cu niste hartoape imense, imposibil de ocolit, iar masina se apleca atat de mult intr-o parte cand intra intr-un crater incat aveam impresia ca se va rasturna.
apoi a inceput distractia: localnicii si o gramada de copii s-au adunat in jurul masinii, cred ca m-au luat drept vreun ong-ist care le aduce cadouri, caci era pe peste tot, pe capota, bagati jumatate in masina, pe geamul pe care nu reusisem sa-l ridic deoarece nu avea nici un fel de manivela. soferul m-a asigurat ca se inchide, dar trebuie sa se dea jos si sa ridice de geam din afara, ceea ce nu mi s-a parut deloc o idee buna, din motive lesne de banuit :D
planul "b" cu acceleratul picase, soferul nu mai vedea nimic si chiar daca nu ar fi avut ciorchinii de oameni pe masina nu ar fi putut merge mai repede decat cei care se plimbau in jur, din motive de lipsa de strada.
in tot timpul asta oamenii erau foarte prietenosi, vroiau toti sa dea mana cu mine, imi vorbeau in swahili combinat cu engleza si cu spaniola - asta mi s-a intamplat pe peste tot in kenia, probabil isi imaginau ca daca am parul prins in coada trebuie ca sunt neaparat ceva ruda cu banderas - strigau cu entuziasm, mai izbeau din cand in cand cu palma in capota..
pana la urma am reusit sa iesim pe acelasi drum pe care am intrat, dupa ce ne-a luat vreo 10 minute sa intoarcem, caci asa cum va imaginati, drumul prin slum nu-i tocmai de largimea unei sosele canadiene.
kibera slum e, de departe, cel mai creepy loc in care mana mea a pus vreodata piciorul :D
nu ma stiam claustrofob, dar la un moment dat simteam ca am dificultati serioase de respirat. din punctul meu de vedere, cel mai rau lucru nu e lipsa de toalete, de apa curenta, de electricitate, nici starea absolut deplorabila a adaposturilor, nici macar mirosul pestilential, ci aglomeratia teribila. viermuiala. nu te poti misca pe aleile alea inguste fara sa te izbesti de cineva la tot pasul. un adevarat cosmar. daca iadul exista, trebuie sa fie un loc al naibii de aglomerat. caci orice altceva ar fi suportabil.
binenteles, nu am putut face poze in kibera. am apucat sa fac vreo doua la intrare, inainte sa ajungem in furnicarul ala de oameni, dupa care mi-am dosit, discret, aparatul sub scaun. ca sa va faceti o idee despre slum, multiplicati ce vedeti in poza asta cu 10
pe de alta parte, kibera e cunoscut ca fiind cel mai mare slum din africa, iar eu ma plimbam acolo, la doi pasi, mi-ar fi parut rau sa ratez ocazia. michael, ghidul, s-a oferit sa ma conduca prin kibera asigurandu-ma ca este cat se poate de safe - parere neimpartasita de angajatii hotelului si de toti ceillti localnici cu care am vorbit - insa tot el ma mai asigurase ca e safe sa fac poze in anumite zone, chestie care m-a implicat intr-un conflict cu un cetatean indignat ca am indreptat aparatul inspre el.
drept urmare, am decis ca e mai bine sa fac o scurta incursiune, pe cont propriu, intr-un taxi adevarat, cu 4 roti, de data asta.
am ales taxiul cel mai harbuit pe care l-am gasit, sa nu bata la ochi foarte tare. i-am cerut soferului sa ma duca intr-un loc cat mai apropiat, ca sa am o vedere de ansamblu. pana aici toate bune si frumoase. problema e ca taximetristul a inteles prin "loc apropiat de unde sa am o vedere de ansamblu" strada principala din slum, zona cea mai aglomerata si mai expusa.
nu m-am impacientat prea tare, la o adica, mi-am spus, daca vad ca se ingroasa gluma, ii cer sa accelereze si sa iasa cat mai repede de-acolo. insa foarte curand am inteles ca ideea a fost chiar mai proasta decat mi-am imaginat. pentru ca "strada" principala era un fel de drum de tara cu niste hartoape imense, imposibil de ocolit, iar masina se apleca atat de mult intr-o parte cand intra intr-un crater incat aveam impresia ca se va rasturna.
apoi a inceput distractia: localnicii si o gramada de copii s-au adunat in jurul masinii, cred ca m-au luat drept vreun ong-ist care le aduce cadouri, caci era pe peste tot, pe capota, bagati jumatate in masina, pe geamul pe care nu reusisem sa-l ridic deoarece nu avea nici un fel de manivela. soferul m-a asigurat ca se inchide, dar trebuie sa se dea jos si sa ridice de geam din afara, ceea ce nu mi s-a parut deloc o idee buna, din motive lesne de banuit :D
planul "b" cu acceleratul picase, soferul nu mai vedea nimic si chiar daca nu ar fi avut ciorchinii de oameni pe masina nu ar fi putut merge mai repede decat cei care se plimbau in jur, din motive de lipsa de strada.
in tot timpul asta oamenii erau foarte prietenosi, vroiau toti sa dea mana cu mine, imi vorbeau in swahili combinat cu engleza si cu spaniola - asta mi s-a intamplat pe peste tot in kenia, probabil isi imaginau ca daca am parul prins in coada trebuie ca sunt neaparat ceva ruda cu banderas - strigau cu entuziasm, mai izbeau din cand in cand cu palma in capota..
pana la urma am reusit sa iesim pe acelasi drum pe care am intrat, dupa ce ne-a luat vreo 10 minute sa intoarcem, caci asa cum va imaginati, drumul prin slum nu-i tocmai de largimea unei sosele canadiene.
kibera slum e, de departe, cel mai creepy loc in care mana mea a pus vreodata piciorul :D
nu ma stiam claustrofob, dar la un moment dat simteam ca am dificultati serioase de respirat. din punctul meu de vedere, cel mai rau lucru nu e lipsa de toalete, de apa curenta, de electricitate, nici starea absolut deplorabila a adaposturilor, nici macar mirosul pestilential, ci aglomeratia teribila. viermuiala. nu te poti misca pe aleile alea inguste fara sa te izbesti de cineva la tot pasul. un adevarat cosmar. daca iadul exista, trebuie sa fie un loc al naibii de aglomerat. caci orice altceva ar fi suportabil.
binenteles, nu am putut face poze in kibera. am apucat sa fac vreo doua la intrare, inainte sa ajungem in furnicarul ala de oameni, dupa care mi-am dosit, discret, aparatul sub scaun. ca sa va faceti o idee despre slum, multiplicati ce vedeti in poza asta cu 10
Subscribe to:
Posts (Atom)