daca ar fi sa fac un inventar al lucrurilor diferite fata de cele cu care suntem noi obisnuiti as putea vorbi de dimensiunea bulei personale, despre care am avut ocazia in nenumarate randuri sa ma conving - incepand cu episodul hotului de buzunare gay din nakuru - ca e mult restransa, aproape inexistenta. oamenii se indeasa unii in altii cu o naturalete dezarmanta.
prima oara mi s-a intamplat intr-un supermarket in nakuru (as vrea sa am ce povesti despre nakuru, - al 4-lea oras ca dimensiune din kenia - dar nu e nimic diferit de nairobi, poate doar faptul ca e vizibil mai sarac si darapanat) sa fiu impins de la spate pentru ca lasasem prea mult loc intre mine si clientul din fata. initial am crezut ca tipul care ma impinge e hot de buzunare, apoi l-am banuit ca-i gay, caci se lipise de mine complet. dar nici nu mi-a furat nimic si nici nu mi-a cerut numarul de telefon, asa ca am plecat tare nedumerit din magazinul respectiv. ulterior, stand de vorba cu localnicii, am dezlegat misterul. sau cel putin asa cred :D
apoi m-am obisnuit cu obiceiul lor de a se urca pe tine. ba chiar devenise cumva confortabil, in locurile aglomerate nu mai era nevoie sa ma tin de ceva ca sa-mi pastrez echilibrul: eram inconjurat de un zid uman. era chiar funny in liftul KICC (kenyatta international conference centre, un turn de 28 de etaje din varful caruia aveam o privire de ansamblu asupra orasului) in care, desi era marcat vizibil si cu litere mari "maxim 5 persoane", ne inghesuiam 12 oameni.
nici macar atunci cand eram calare pe o motocicleta-taxi nu scapam de contact direct: la semafoare, sau cand eram blocati in trafic, stateam umar in umar cu alti taximetristi.
una peste alta m-am surprins pe mine insumi despre cat de usor m-am adaptat obiceiurilor locale. in afara de kibera slum si masaai market, nu m-a deranjat deloc intimitatea fortata. m-a deranjat mai degraba mirosul patrunzator de transpiratie, dar asta-i o poveste pe care o las pe maine :)
No comments:
Post a Comment