cum mi-am petrecut revolutia

eu la revolutie am fost un erou; m-am trezit dis de dimineata - pe la 12 - am baut o cicoare calda, mi-am luat "bunul gospodar" sub brat si am trecut strada, la prietenul meu, sa ne jucam. ne-au mai vizitat inca trei revolutionari din vecini si am incins o partida memorabila, a fost atat de interesant incat nici nu am bagat-o in seama pe mama prietenului, care ne spunea sa nu iesim afara ca-i revolutie.

dupa masa, am iesit cu mingea sa facem o miuta; am asezat cate o pereche de bolovani in fiecare capat al strazii si am inceput partida. ne-au cam enervat tancurile care faceau slalom printre bolovanii nostrii, da in ansamblu a fost o partida pe cinste. seara, ne-am jucat de-a v'ati ascunselea, ignorandu-i pe vecinii care urlau fericiti prin balcoane.

inainte sa intram in casa, ne-am distrat putin cu vecinul pandele, care pazea intrarea in bloc cu un ciocan de batut snitzele in mana. "teroristii!" strigam si ne buluceam sa intram in scara; cred ca pandele a facut pe el de vreo trei ori in seara aia.

asa mi-am petrecut eu revolutia. aveam doispe ani. certificatul de revolutionar l-am primit prin '99. am dat un milion pe el.

ragaind trecea anastasia

cand eram io mai mic, asa, mai ieseam seara in fata blocului, cu pustii din vecini.mai ziceam de un alta, mai jucam flori-fete-sau-baieti, ne mai fugaream printre masini, ma rog, ne distram si noi asa cum nu se poate distra decat cineva care nu stie ce-i ala personal computer.

da ba vere, nu trecea seara fara ca cineva sa nu faca o gluma cu ragaituri, basini, stiti voi, genul ala de gluma la care numai ei se topesc de ras. si sti ce-am observat? aia care faceau glume d-astea cand erau mici, au ramas cu obiceiul.

dup-aia ne-am facut mari, ne-am vazut fiecare de drumul nostru, ne mai intalneam cand si cand sa mai schimbam o vorba. da sa vezi chestie: nu gaseam, bre, nici un subiect de discutie cu astia, ei rezonau numa la ragaituri si parturi. si turnau in ei la alcool de statea motanu-n mustati.

ce vreau sa zic cu asta? n-am nici cea mai vaga idee.

scrisori de la nelutzu: accidentul&biroul de promisiuni

"bai zburlici, fi atent ce mi s-a intamplat: mergeam io ieri cu mercedesu prin centru, aveam ceva viteza, tu ma stii, conduc mai bine cand is baut, si la un moment dat - hop! imi sare un pensionar inainte, pe trecerea de pietoni. avea vreo nouazeci de ani, era orb si jumate paralizat, da iuteeee! iute-al dracu. io l-am vazut de pe la vreun km, da am zis ca trec inaintea lui. nici o sansa: s-a miscat ca un spiridus, intr-un minut jumate era in mijlocul intersectiei.

capota mea se face varza, plasa lui cu cartofi zboara cat colo si lumea incepe sa ma injure. pe mine! ma injura pe mine! pai nu io-s ala pagubitu? hodorogu oricum murea, io am fost numa mana destinului, da capota mea cu ce a gresit?

acuma pica nasol, ca saptamana ailalta-s alegerile si poporu vede ca nu stiu sa conduc. poporu nu stie insa ca eu conduc foarte bine, problema e ca unii nu stiu cum sa treaca strada.

cu procesu s-a rezolvat: a venit fiu-su si mi-a indreptat capota, asa ca nu l-am mai dat in judecata. s-a bucurat de numa cand l-am lasat sa pastreze cartoful intepenit in radiator.

revin cu noutati, fi atent ce-am facut: mi-am deschis birou de promisiuni. l-am deschis langa piata, m-am gandit si io ca vine omu, cumpara o varza si-un castravete si dup-aia vine la mine sa-i dau o promisiune.

da sa vezi ce idee mi-a venit: fac o lista cu promisiuni si il las pe fiecare sa-si aleaga promisiunea care-i convine. genial, ha? se vede ca am facut doo facultati. cum am facut lista? pai, am luat dictionaru si, dupa fiecare cuvant am scris "gratis".

am avut si probleme. vine un cetatean intre doua varste, intre 70 si 80, dupa estimarea mea si cetateanul asta ma intreaba ce o sa fac pentru tinerii pensionari. i-am dat lista, da n-a vrut nimic de-acolo, nici silicoane gratis, nici salariu gratis si nici intrare gratuita la discoteca. am stat io asa si m-am gandit: bai, ce isi doreste cel mai mult un hodorog? aha! doi metrii patrati in cimitiru eternitatea. ii promit chestia asta si numa-l vezi cum incepe sa faca spume la gura. i-am bagat una-n freza de i-au zburat toate mezelurile din plasa: si felia de salam si aia de parizer.
la mine-n birou nu se accepta violenta, ce mama ma-si.

no, hai ca te las acum, trebe sa merg la sala. cu ocazia sfintelor sarbatori de revelion, iti urez sa-ti aduci aminte de mine."

amatorismul, caracteristica nationala

ma uitam aseara la carcotasi si m-a izbit o evidenta, o chestie pe care o sesizasem mai demult, dar care mi s-a lamurit abia acum: venim dintr-o tara de incompetenti; incompetenti la toate nivelurile.

majoritatea termina o scoala dupa care se angajeaza in domenii cu totul si cu totul diferite, unde, binenteles, fac o varza din indatoririle lor.
unii, mai norocosi, mai dotati din punct de vedere social, ca sa zic asa, isi gasesc de munca in domeniul lor, dar nu au nici cea mai mica idee de cum ar trebui sa munceasca;

cursurile de perfectionare sunt sublime si, chiar daca in cateva profesii ai acces la cursuri de genul asta, motivul pentru care le urmezi e destul de departe de dorinta de a fi mai bun; de obicei le faci ca sa ai un atuu in plus atunci cand se pune problema avansarii.

scoala pe care am facut-o s-a dovedit a fi la ani lumina distanta fata de realitatea de pe teren. m-am trezit, dupa licenta, total paralel cu "meseria" mea;

si asta e ceea ce se distinge clar, la toate nivelurile: un amatorism cumplit, se mimeaza mai toate indatoririle, se ocolesc, cu grija, toate provocarile, orice noutate cu potential e maturata, discret, sub pres, pentru a nu da batai de cap.

taranul e surd la orice noutate care vine in sprijinul eforturilor sale, functionarii se ridica cu furci si topoare impotriva oricarei schimbari care le poate afecta siesta, medicul participa la conferinte doar pentru a mai schimba o vorba cu vechii colegi , politicianul are preocupari total straine de politica, afaceristul este mult mai receptiv la tunuri decat la strategiile de eficientizare a bussiness-ului, etc.

un conservatorism gregar razbate din toate straturile societatii. un amatorism unanim acceptat si aparat de catre tot poporul.

in conditiile astea, notiunea de progres isi pierde sensul. si nu vad de ce am spera in schimbari, cand e clar ca aproape nimeni nu le doreste, aproape nimeni nu e dispus sa faca eforturi pentru asta.

despre traditii: hacuirea porcului

ca tot se vorbea de taiat porcu, nelutzule, as vrea sa impartasesc cu tine momentele deosebite pe care le-am trait ultima data cu aceasta ocazie. era o mirifica dimineata de decembrie si se-auzea cum creste iarba intre ragelete disperate ale suflarii porcine din sat. nu ma, m-ai inteles gresit, crasma era inchisa, vorbesc despre porcii aia originali. ceremonia a inceput inca de dimineata, cand unchiu sabin s-a certat cu matusa maritza, dupa care s-a razbunat pe porc. l-a injunghiat cu ura, sub privirile ingrozite ale celorlalte animale. vad ca iarasi esti confuz, vorbeam de celalalt porc, de vaca, caine si pisica.

dup-aia, toti s-au dat respectuosi la o parte, lasandu-l pe unchiul vasilica sa incendieze porcul - intre noi fie vorba, omu asta are porniri de piroman. in timp ce porcul se parlea in pace, ca sa zic asa, barbatii vorbeau de-ale lor, adica se informau despre cantitatea de beutura aflata la fata locului si puneau la cale un plan b, in caz ca lichidele s-ar fi terminat prea repede. io deja imi pregatisem bicicleta pentru planul b, care era intotdeauna acelasi: "bai, asta micu, du-te tu pana la crasma si zi-i lu mitica sa-ti deie neste vodca, zi-i s-o puie in contul meu"; in timpul asta, femeile isi vedea si ele de treaba lor: vorbeau despre popa, biserica si curva aia de preoteasa.

imediat ce porcu s-o gatat de parlit, cineva-mi intindea o bucata de ureche, cu aerul ca-mi face o mare favoare. io o luam cuminte si o doseam discret in gura cainelul, cascata ca la a opta minune a lumii. dupa ce haleau cu totii urechile porcului, li se facea de gluma: "bai", incepea cate vre-unul, "uite, porcu asta fara urechi seamana cu tine!". din fericire, porcul era deja mort, asa ca, crunta jignire il lasa in continuare rece.

dupa aia, despicau porcul si incepeau lectia de anatomie: bai, ai grija la fiere! vezi sa nu-i tai rinichiul, etc. intre noi fie vorba, io nu prea intelegeam de ce atata grija, de vreme ce porcul este oricum mort. apoi, in casa, intr-o igiena desavarsita, desavarsita cu o saptamana in urma, cand o fost ziua de baie, gospodinele incepeau sa taie carnea bucati. toti pareau surescitati de ideea ca in curand or sa manance, asa ca nu prea dadeau atentie la curatat. slanina, de-o palma, a primit niste complimente de-a dreptul tulburatoare, aproape ca a rosit.

io ma tineam pe cat posibil deoparte, stiam deja ce va urma: femeile or sa ma oblige sa mananc, io o sa ma straduiesc sa ma prefac incantat, exact atat cat sa nu le jignesc, dar sa nu exagerez cu incantarea, ca altfel ma mai alegeam cu o portie, ceea ce nu stiu daca as mai fi putut suporta.

apoi, plutind cu totii in unsoare, ne asezam la masa. ma rog, eu nu, eu eram personajul cheie in planul b care se cerea aplicat, chestie care-mi convenea oarescum. pedalam io pana la crasma, intram, cautam tejgheaua prin zidul de fum - o nimeream intotdeauna, ghidat de sunetul paharelor - ascultam mustrarile carciumarului, il asiguram ca taica-miu isi va plati datoria la intai ale lunii si, cu ultimele puteri, izbeam usa si tasneam afara. pe jumatate intoxicat, imi conduceam bicicleta prin santuri pana acasa, unde eram intampinat cu urale; ma rog, uralele nu erau pentru mine, da orisicat..

apoi lumea halea tot ce era pe masa - mai putin slanina care trebuia sa ajunga pentru tot restul anului - femeile se intorceau pe la casile lor, dupa nenumarate tentative esuate de a-si dezlipi barbatii de sticlele de vodca si ziua se termina cu cantec. la propriu. iar noaptea incepea, in cazul unora, cu dans - batuta cu stigaturi.

io ma retrageam la culcare, blestemandu-mi soarta, satul si porcii sai.

cu masina prin sat

ah, ce fermecatoare era viata! nu ma plictiseam niciodata coborand scarile, peretii erau acoperiti de ultimele stiri din viata comunitatii, aveam ocazia sa vad cine cu cine se mai iubeste, cine ia mue si cine ramane caine rosu pana la moarte.

la iesirea din bloc, imi exersam conditia fizica, sarind peste micii derbedei care posteau o tigara si-un pet cu bere.

dadeam un ocol masinii ca sa ma conving ca rotile-s la locul lor, apoi urcam si-i dadeam cheie, asteptand cu sufletul la gura sa vad daca porneste. in general masina pornea, doar de vreo cateva ori mi s-a intamplat sa-mi dispara bateria, delcoul sau injectoarele. imi montam apoi casetofonul, dadeam drumu la muzica, verificam indicatorul de la rezervor, sa vad daca mi-au mai lasat benzina cat sa ajung pana la peco si porneam, facand slalom printre cioburi, gropi si cetateni turmentati.

asteptand momentul prielnic ca sa pot iesi de pe straduta mea, scriam o scrisoare unui prieten, citeam cateva capitole din "mieii tunsi zero raman repetenti" si ascultam ultimul album al lui stratan. in general opream motorul; stiam, din proprie experienta, ca trebuie sa treaca aproximativ 337 de masini pana sa gasesc unul amabil care sa ma lase si pe mine sa ies de pe straduta.

in sfarsit, dupa 45 de minute, reusesc sa ma strecor in trafic. nimeresc, ca de obicei, in plina congestie: o dacie, rosie de data asta, a ramas in pana in mijlocul drumului. blocat dupa un tir, ascult cu interes injuraturile si claxoanele celui din spatele meu, care ma incurajeaza sa trec pe sub tir-ul respectiv. nu-i fac pe plac.

in sfarsit, omul cu dacia si-a curatat bujiile si ne punem in miscare; dar nu pentru mult timp: unui troleu tocmai ii sarisera captatoarele, care captatoare sparsesera geamul unui jeep. barosanul proprietar de jeep iesise din masina si urla in mijlocul strazii, agitand o sabie si-o pusca.

dupa cateva minute, vine un militian care ii multumeste barosanului pentru simtul civic dovedit si-i scrie o amenda soferului de pe troleu. plecam. ajung la munca. nu gasesc loc de parcare.

parchez masina pe trotuar, dar astfel incat sa nu barez trecerea; la plecare, gasesc masina zgariata cu cheia. simtul meu estetic se revolta deoarece zgarietura e stramba. nici macar nu seamana cu zgarietura de pe partea cealalta, cu care m-am procopsit ieri. masina pe care tocmai o spalasem cu doua zile in urma arata de parca nu ar fi cunoscut niciodata apa. pe luneta, troneaza un elegant "spala ma".

ma inscriu in trafic fara sa semnalizez, am observat ca daca semnalizez inainte de a cobora de pe trotuar, ceilalti domni participanti la trafic se straduiesc din rasputeri sa ma impiedice.

intr-un tarziu, ajung acasa. pe strada e chef, asa ca nu reusesc sa trec. cioclasii din cartier stau pe mijlocul strazii in jurul unei sticle de vodca si asteapta curiosi sa vada daca am tupeu sa cobor la ei. nu cobor, ma intorc si intru prin celalalt capat al strazii. binenteles ca nici aici nu gasesc loc de parcare. ar fi vreo doua, da un jmeker a parcat de-a curmezisul si le-a ocupat.
ies cu masina ca sa o parchez pe strada principala. cobor si ma uit cu drag la ea, sa mi-o intiparesc in minte: ar putea fi ultima oara cand o vad.

 

burghiul

cu vreo doi ani inainte sa-l parasesc definitiv, satul meu era in plina dezvoltare; acuma nu stiu daca dezvoltare se cheama ceea ce se intampla acolo, da toata lumea-si construia cate ceva prin apartament sau prin jurul blocului si am auzit de la analistii economici de pe forum ca daca se construieste, inseamna ca economia se dezvolta.

oamenii-si puneau termopane, isi faceau bolta la bucatarie, spargeau pereti ca sa-si mareasca apartamentul, construiau cotete si garaje in jurul blocului, etc.

intr-un cuvant, era iadul pe pamant. dar noi fiind avangardisti, il suportam cu stoicism.

intr-o buna zi, stand eu pe buda si citind - "critica ratiunii pure", desigur - aud zgomot de bormasina de la vecin. ma cam deranja, pentru ca se misca buda cu mine si nu reuseam sa ma concentrez asupra unor aspecte esentiale, dar nu i-am dat prea mare atentie, nu era nimic iesit din comun.

la un moment dat, o placa de faianta cade de pe perete si, prin locul astfel eliberat isi face aparitia o mandrie de burghiu. cu "critica ratiunii pure" acoperindu-mi rusinea, m-am apropiat sa studiez fenomenul; pana sa ajung eu la perete, burgiul se retrage iar in locul lui apare ochiul maro al vecinului meu, costel. "ce faci, bai?" il intreb eu politicos. "aoleu" zice costel, "fane, ce burghiu mi-ai dat? ti-am zis sa-mi dai de zece, ba, nu de paispe!"

 

scrisori de la nelutzu - necorectate

"ma zburli ma, uite ce sa fac, nu am prea avut timp sa-ti raspund, tocmai vin de la un meci unde am incendiat masina arbitrului, stii tu, ala care nu ne lasa niciodata sa castigam.
nu mai am taraba, acum mi-am luat un chiosc, e beton, tabla-i cam ruginita in spate, acolo unde se pisa toti betivanii, da-n fata i-am tras niste actibilde cu magy de sta motanu-n mustati.

afacerile merg bine, o parte din produse le cumpar de la hotii care le fura de la chioscu de vizavi. a, am uitat sa-ti spun, chioscul de vizavi e a lu frati-miu.
in rest ce sa-ti mai zic, s-a marit putin taxa de protectie, a crescut mare fratele lu tiganu' si vrea si el acuma.
am angajat trei fete, una dintre ele e printesa mea, la alta mai am putin de lucrat iar pe-a treia o dau afara, pastele masii de bagaboanta, ca nu se da pe brazda. astept sa vina ziua platii ca sa-i bag pe gat toate pierderile.

in rest, ce sa zic, tocmai a iesit soarele, s-a mai uscat namolu de pe strada, mi-am pus usa de metal, termopan la usa de la sufragerie, mi-am luat combina noua, sa-i sparg pe amaratii astia de vecini care asculta numa florin salam - niste tampiti daca ma intrebi pe mine, regele manelei ramane tot guta. cre c-ar trebui sa ma ocup de educatia lor, taranii dracu.
a, mi-am luat supernova! e beton, taica! am bagat in ea scule de o mie da parai. bubuie guta de zici ca-i laiv. nu, asigurare nu mi-am facut, mi-am pus doua icoane si-o cruce pe bord, am mai mare incredere in dumnezeu decat in asirom. stii cum e, daca tot e sa mori, pai mori si-n patul tau.

acuma ma cert cu asociatia de locatari, vreau sa tai copacul asta cenusiu din fata geamurilor mele, da ei nu si nu, ca cica asta protejeaza stratul de ozon! le dau eu ozon de-o sa ma tina minte! cand si-au parcat junghiurile pe spatiul verde, l-au intrebat pe ozon daca-i convine? 'meas picioarele in ozonul lor! hai c-o tai, ma duc sa produc ceva. mai vorbim.

am uitat sa-ti spun ca m-am inscris la facultatea de drept. e misto, bah, e plin de curve si baieti de viata. sunt pe-aici cativa plutonieri pe care-i stiam io din cartier, is si astia baieti de viata. am ceva necazuri cu profu de civil, cica daca nu invat nu ma trece; iote-al dracu cadavru, asta inca se mai crede pe vremea lu ceasca! l-am inghesuit intr-o zi la el in birou si-i zic: sefu, lasa-ma sa trec ca n-am avut timp de invatat, stii si matale cum e cu afacerile.. daca ma treci, om te fac si pe tine si pe familia matale! om te fac, sefu! treci pe la mine pe la chiosc si om te fac! da hodorogu nu si nu; a bulbucat ochii la mine de-am zis ca o sa-i sara din loc.

da mai da-l in masa de somchinit, ca nu merita sa-mi pierd vremea vorbind despre el; in final am rezolvat cu rectoru, a garantat fane de la circulatie pentru mine, ca-s baiat de onoare si ma tin de cuvant. il mai stii pe fane? ala ba, de-ti scotea permisu pe-o bere. acuma s-a jmekerit, tre sa versi euroi pentru servicii, da cu mine n-are taine, ca-s baiat de comitet.

bai, am probleme cu o angajata care nu se da pe brazda; dau s-o strang de buci, ea nu, ca-s maritata, zice; "lasa papuse ca si io-s insurat" - zic; ea nu si nu, ca ea a venit ca sa lucreze, blabla bla. mai da-o si-n mortii masii, ca daca vroiam unu sa lucreze angajam un pensionar pe un milion, ca astia si-asa freaca bancile din parc toata ziua, galbeni de foame.
i-am dat o zi de gandire; "daca nu te freci cu mine," i-am zis, "iti scriu pe cartea de munca ca ai furat din chiosc; ai pus-o, nu te mai angajeaza nici dracu!" a inceput sa boceasca proasta. "stai, fa," i-am zis, "ca nu scriu nimic daca esti fata intelegatoare."

ia fi atent cum am rezolvat cu curatenia: sunt pe-aici cativa bochetari d-astia mici, la care le dau in fiecare zi cate un pachet de tigari; strang astia gunoaiele pe-o raza de-o suta de metrii; a incercat unu sa comenteze la inceput, cica "sefu, nu poti sa dai si matale un pachet da camel in locu la snagovu asta?" iote-al dracu, dupa ce ca-mi rup de la gura sa-i dau si lui ceva de fumat, mai are si pretentii! i-am bagat una in freza de-am crezut ca nu se mai ridica; ma si speriasem, ia uite, zic, din cauza unui cacat d-asta am io probleme. s-a ridicat pana la urma da nici n-a mai cracnit d-atunci;

janghinosii astia se ocupa si de paza; aveam un caine bagabont legat de chiosc, da cineva i-a dat foc intr-o noapte. am zis ca si turbez! mortii masii, ma costase patru'j de mii fringhia! si mi-a mai afumat si chioscu.

bai, hai ca trebe sa plec acum, am scoala de la trei si tre' sa merg sa vorbesc cu badigardu lu vicepresedintele consiliului local, am o combinatie de milioane in cap, iti spun numa daca o sa iasa.

fi atent aici: mi-a iesit afacereaaa!!! m-am scos! om l-am facut pe badigard, i-am dat dacia mea. si-asa era un junghi, acuma vrea sa-mi iau mertzan.
bah, fi atent ce-am facut; am ochit io o baba care statea intr-o casa d-aia nationala, m-am interesat, am vazut ca-i singura si m-am gandit ca si-asa e un cadavru ambulant, ce-i mai trebe casa? la azil nu-i bine?
io am venit cu martorii care zicea ca era casa lu bunicu, consilieru a dat si el cu stampila, am bagat repede un proces unde l-am avut pe gigi avocat si pe costel judecator, (baieti da comitet, am fost de cateva ori cu ei la curve) l-am castigat si-acum astept s-o evacueze pe hoasca. hai ca trebe s-o sterg, azi e evacuarea si trebe sa fiu acolo, sa nu apara vreun gurist.

habar n-ai ce bine s-au aranjat lucrurile! nici macar eu nu le-as fi aranjat mai bine. cand am ajuns acolo si i-am zis babei sa-si ia boarfele si s-o taie la azil, hoasca a dat coltu! sa mor io daca te mint, a facut infart! vezi, ba, ca exista dumnezeu? promit sa-mi tapetez mertanu cu icoane facatoare de minuni.
nu stiu ce sa-ti mai zic, asta a fost cea mai fericita zi din viata mea, am o casa de milioane, hoasca a dat coltu, soarele straluceste sus pe cer... ma duc sa ma fac ranga, apoi fac o oprire la curve si dup-aia ma duc acasa, ca i-am luat nevesti-mi un aspirator nou. sa se bucure si ea, saraca.

bai zburli, sunt in culmea gloriei, ba. deja am gasit cumparator pentru casa, mi-am gasit si masina pe care vreau s-o cumpar, nevasta-mea se uita la mine ca la "totusi iubirea" - s-a bucurat de aspiratoru ala de numa, de trei zile aspira intr-una. e drept ca si-a cam luat-o in cap, cica sa-i iau un robot de bucatarie; pai de ce fa, ii zic, ce nevoie avem, te-ai descurcat de minune pana acum. s-a bosumflat si a inceput iar sa dea cu aspiratoru. da mai da-o si-n mortii masii, ca daca mai deschide gura o schimb! pai ce, o sa-mi fie greu sa-mi gasesc bagaboanta la banii mei? sa zica mersi ca ii dau bani de piata.

mai merg inca la scoala, chiar si la banii mei. sunt in anul trei, adevaru e ca primii doi ani i-am facut intr-unul singur, ma stii ca-s capabil si nici macar nu m-a costat mult. toata lumea-mi zice "domnu advocat", da io vreau sa ma fac judecator; cica-i rost de lovele grupa mare, zicea si decanu ca daca-s baiat de treaba si ne intelegem bine, are el grija de mine. mda.. deocamdata am io grija de el, gatu' masii de sugativa!

nu mai sunt prieten cu gigi, fane si costel; pai, de cate ori ma intalneam cu ei, ii auzeam: "nelutzule, nu dai ba o bere, ca vaz ca te-ai ajuns". invidiosi marlanii dracu; se oftica de mor ca io am bani de-i invart cu lopata si ei trebe sa bage in uzina, trei schimburi, ca sa le ramana de-o vodca.
fane-i al mai rau: "ba, capcaunule, erai mai de treaba cand erai mai rupt in fund, asa!" da i-am facut-o: am vorbit cu maistru lui, (fiu-su e coleg cu mine la facultate) i-am dat ceva maruntis sa-l bage pe fane numa schimbu trei. sa zica mersi aschimodia ca nu l-am platit pe maistru sa-l dea afara.

hai ca ma duc, ba, ca-s pe val acuma si nu trebe pierdut timpu.

nu ti-am mai scris de mult, am avut ceva afaceri de rezolvat, da hai sa-ti povestesc ce am facut cu banii de pe casa. pai, in primul rand, mi-am cumparat un apartament de doua camere aici, in cartier, la parteru unui bloc, i-am spart peretii exteriori, am pus geamuri si mi-am facut supermarket. n-am prea avut loc in camera mica, asa ca am spart si peretii despartitori. au inceput bulangii de vecini cu scandal: "ba, se darama blocu, ba, ai slabit structura de rezistenta!" prima oara, am zis ca-i bat pe toti. apoi, m-am gandit ca astia-s, totusi, primii mei clienti, asa ca m-am apucat, ca sa le inchid gura, sa torn un stalp pa mijloc. ba, stii cum arata? beton! zici ca-i ateneu'! partea proasta e ca nici asa nu prea-i spatiu, asa ca a trebuit sa pun mezelurile la sectorul "detergenti"; au comentat unii, da mai da-i si-n slobozi de sclavi, ar trebui sa zica mersi, ca si-asa cumpara numa paine si soda.

apoi mi-am cumparat mercedesu ala de care-ti ziceam, pentru mine si aspiratoru pentru nevasta-mea. cu banii ce au mai ramas, mi-am luat patru tico-uri si le-am bagat la taximetrie. am gasit cativa fomisti care nu aveau acte si erau disperati sa puna si ei mana pe covrig. unu nici macar nu mai are permis, da treaba lui, el se arde daca-l prinde. io n-am treaba, sunt baiat popular, am multi prieteni.
hai ca ma duc acum, e ora de adunat chiriile si sclavii astia-s in stare sa bea banii daca nu-s acolo la timp.
bai, fi antena aici ce afacere am facut: mai tii tu minte tico-urile alea de care-ti ziceam? no, pai dupa ce mi-am scos cam de doua ori banii pe ele, ajunsesera intr-un hal de cadea totu de pe ele; atunci m-am dus, le-am asigurat pentru niste bani frumosi si, peste o saptamana, un tractor, un camion si un aro mi-au accidentat masinile! iti vine sa crezi? camionul mi-a accidentat doua tico-uri, de fapt. am luat o gramada de bani si am scapat de junghiuri.
vasilica m-a ajutat cu camionu, iar vali si fane cu aro-ul si tractorul. aveam un baiat la asigurari si asta a avut grija sa nu puna nimeni intrebari.

sa vezi ce am facut cu banii: mi-am cumparat o casa de la un batran, asta-mi cerea 500 000 000, io am fost de-acord, numa ca am pus cu un zero mai putin pe contract. cum mosu e cam orbete, n-a observat. asa ca m-am scos, ba! si fac pariu ca si asta face infart cand isi da seama, asa ca nu cred sa am probleme.

dup-aia, mi-am facut frizerie: am inchiriat un apartament, am cumparat doua oglinzi, trei foarfece, un piaptan si o masina de tuns, am adus de-acasa doua scaune de birou si cateva spray-uri goale, ca da bine si am angajat niste fete de prin vecini, pa doua milioane. aur curat, ba! ies bani de numa. toti sclavii vin la mine sa se tunda, ca-i mai ieftin. mai comenteza cate unul ca l-au chelit naspa, da las fetele sa se descurce.

no hai ca ma duc acuma, ca ma asteapta badigardu cu motoru pornit.

sunt tare, ba, felicita-ma! sunt in ultimul an la drept si am inceput si ase-ul! rectoru, care a devenit deosebit de prietenos cu mine cand m-am vazut ca am venit cu mertzanu la scoala, m-a chemat la el in birou si mi-a propus sa ma bag si la ase, ca nu se stie cand o sa-mi foloseasca. am zis hai sa ma bag, ce naiba, de costat nu ma costa prea mult si nici nu pierd timpul cu fraierii la scoala. apropo, il mai tii minte pe expiratu ala de prof de care-ti spuneam? l-am dat afara, cadavru naibii, ca se tot tinea de capu meu.

mi-am deschis si spalatorie auto. am inchiriat o curte, am legat un furtun la robinet, am cumparat 2 litri de detergent si i-am diluat intr-un butoi cu apa si am angajat niste gutzupani de prin zona; freaca astia toata ziua la masini si nu se-aleg cu nimic, ca-i dau afara la sfarsitu lunii. nici pe carpe n-am dat bani, vin gutzupanii cu ele de-acasa. cat merge, merge. oricum n-am de gand sa platesc apa.

hai sa-ti zic cum fac cu marfa de la supermarket: cumpar la sfert de pret alimente expirate, fetele se ocupa sa le stearga data si le vind putin mai ieftin; s-au invatat sclavii ca-i ieftin la mine si luni, cand bag marfa, ma asteapta o coada de 100 de metrii la usa, sa deschid. sa mor io, n-am mai vazut asa ceva de pe vremea lu ceasca. a facut unu scandal odata, ca unde-i data, da l-am dat afara cu suturi in fund; a doua zi, a venit sa-si ceara iertare, ca cica era nervos ca tocmai ii murise cineva din familie. l-am iertat, ca ma stii pe mine cum sunt, bun ca painea calda. nu cer decat sa fiu respectat si respect si eu la randul meu.

no hai ca ma duc, trebe sa bag marfa, ca s-or dat banii la uzina.

nu stiu, domne, pa cine am mostenit io de-s asa de destept. am terminat si dreptu si aseu, mi-am mai deschis o carciuma si acum, asa cum e si normal, m-am bagat in politica. a venit consilieru ala la mine, bai nelutzu, zice, io te vad pe tine baiat capabil, bun afacerist, bun gospodar, sufletist, familist, ce-ai zice, ba, daca te-as ajuta sa te-nfrupti de la o masa mai serioasa? cum mi-ai multumi tu mie?
si i-am multumit, ba, i-am dat tot ce-aveam, am ramas numa cu carciuma, da m-a bagat al doilea pe lista. asa ca, de la anu, o sa fi nevoit sa mi te adresezi cu "domnu senator". poate ajung chiar presedinte, ba! ca ma stii ca-s descurcaret.

am zis ca imediat ce ma fac senator, ma apuc sa reformez societatea; in primul rand, trebe sa se schimbe mentalitatile! daca vrem sa ne mearga bine, trebe sa muncim! uite-te la mine, crezi ca am facut bani stand cu aia la soare? nu, ba, am muncit! cand aveam chioscu, ma trezeam dimineata la 5 ca sa ajung primu la angro, ca daca nu, nu mai pupam marfa expirata la sfert de pret.

in al doilea rand, trebe sa se civilizeze oamenii; pai unde te uiti pe strada, vezi numa flegme, bilete, pungi. hai ca cu flegmele inteleg, ca ma mai supara si pe mine-n gat cateodata, da m-ai vazut tu vreodata aruncand bilete pe strada? sigur, acuma o sa zici ca io nu-mi cumparam niciodata bilet, da daca mi-as fi cumparat nu l-as fi aruncat pe strada!

in al treilea rand, trebe sa inceteze violenta conjugala. ca ce-i faci cu un copil care numa asta vede acasa? si stii si tu cum sunt proletarii astia, nu se multumesc sa-i bage nevestei doua palme si un sut in cur, ca tot omu, nu, ei trebe s-o bage in spital. io n-am batut-o niciodata pe nevasta-mea. bine, ii mai scapam cate o scatoalca cand facea ciorba acra, da aia nu-i bataie, ca dadeam cu mila.

dupa aia, trebe sa stopam alcoolismu. imediat dupa ce-mi vand carciuma, incep batalia impotriva alcoolismului.

nu am uitat nici pensionarii, ma gandesc la niste azile misto pentru ei, da niste azile fara angajati. am o idee geniala, asculta aici: ii pun pa pensionarii aia mai sprinteni sa aiba grija de ailalti. sa le faca un ceai, ceva, cand da canceru peste ei. am ajuns la concluzia ca cheltuielile cu medicamentele pentru batrani sunt inutile; daca-i bagi un piramidon pe gat unui smochinit care da coltu a doua zi, e ca si cum ai arunca piramidonu in buda si ai trage apa.

le trag si alora debransati; dau o lege care o sa-i oblige nu numa sa se branseze inapoi, ci sa lase apa sa curga cel putin trei ore pe zi. stiu io ca consumu sustine o economie puternica, am ivatat asta la un curs la care n-am fost, da mi-a facut rezumatul plotoneru fanus, colegu de banca.

hai ca ma mai gandesc si-ti zic ce o sa mai fac cand ajung senator.

aa, m-am mai gandit la un proiect da lege: legea sanatatii ciorilor.
hai sa-ti esplic; tu stii ca ciorile astea plang, de cate ori le salta gaborii, ca ele vor sa fie judecate cu judecata tiganeasca. la fel, cand e vorba de insurat copii, n-au taine, ii dau inainte cu traditiile lor. da cand dau sa moara, vin la spitalele noastre! ia fi atent la ce m-am gandit: sa mearga la bulibasa sa-i vindece, daca patesc ceva. pai ce, noi suntem fraeri? asta va fi legea antidiscriminare: fiecare cu a masii.

acuma, ca tot veni vorba de rasism: o sa bag io o lege ca nu e voie sa discriminezi pe nimeni decat pe tigani si pe arabi. si pe unguri, in transilvania. in rest, discriminarea e interzisa. bag si un amendament: daca se inmultesc negrii, revizuim legea.


 

discriminare

ca tot vorbeam despre discriminare, m-am gandit, nelutzule, sa vedem cum stau lucrurile la tine in sat, din punctul asta de vedere.

in primul si-n primul rand, iese in evidenta faptul ca tot ce e strain in tara e dujman. arabii care vin la fetele voastre is dujmani, la fel si nesuferitii aia de italieni, belgienii is pedofili, etc.

chestie care nu va impiedica sa profitati de banii lor. si-uite asa ajungem la miezul problemei: la tine in sat, discriminarea e o chestie de bani. sunteti in stare sa va face frati cu dracul, daca din chestia asta iese d-un pachet de camel.

e destul de evident ca doar cei foarte saraci sunt dicriminati; tiganii saraci sunt tratati ca animalele, in timp ce aia bogati is invitati pe la televiziuni, devin personaje publice, adevarate vedete.

discriminati sunt taranii, moldovenii - cel putin in orasul din care vin eu, "moldovean" e folosit cu sens peiorativ - pentru simplul fapt ca sunt saraci. pensionarii sunt discriminati din acelasi motiv; un pensionar sarac este un mos sau o baba, unul bogat este un domn sau o doamna.

as mai putea gasi o multime de exemple, dar cred ca s-a inteles ce am vrut sa spun.

 

jogging-ul, sport extrem

faceam jogging, pe cand eram satean la tine-n sat. sau cel putin incercam; am renuntat in ziua in care un dement si-a pus buldogul sa se joace cu mine. iar buldogul asta avea niste colti seriosi si nu-i era teama sa-i foloseasca.

oricum joggingul devenise o aventura, buldogul de care vorbeam nu era singurul care primise comanda "so pa el!" de la stapan, nu, era o chestie deja banala. numa ca, pana la intamplarea de care vorbeam, cainii s-au dovedit mai intelepti decat stapanii lor.

sa faci jogging este o aventura; curat sport extrem. in primul rand, faptul ca alergi pe trotuar nu-ti garanteaza ca nu o sa te loveasca vreo masina; apoi, daca se intampla sa treci pe langa grupuri de cioclasi - si se intampla des, deoarece cioclasul este cea mai raspandita specie din sat, guvernanti, puscariasii si meseriasii de maine - nu scapi fara ca ei sa-ti numere ritmul sau sa-si exerseze ironia deosebit de fina pe spinarea ta: "bai, vezi ca ti-a cazut batista!". mai mult, daca se intampla sa-ti stea in cale, trebuie sa fi deosebit de atent, deoarece ideologia lor de haita ii obliga sa-ti puna piedica. daca sunt singuri pe strada, se dau, respectuos, la o parte; ai fi chiar tentat sa-i iei drept niste indivizi normali; da daca-s cel putin trei, devin viteji, inteligenti, puternici si abili - jmekeri, intr-un cuvant.

da de ce nu alergai prin parc? ai fi tentat sa ma intrebi; pentru ca parcurile sunt wc-uri pentru caini si pentru ca sansele sa devii vanat pentru cei fara lesa sunt cel putin duble. si nu ma refer numai la caini.

mi-am spus ca, daca alerg seara tarziu, o sa fie mai bine; asa a si fost, pana m-am trezit, intr-o noapte, ca in urma mea alergau doi jandarmi si-un poilitist. mi-am petrecut cateva ore la sectie, pentru ca, binenteles, nu aveam actele la mine. si n-as zice ca a fost cea mai placuta companie.

acuma nu stiu ce sa zic, da eu unul nu as sfatui pe nimeni sa incerce sa-si faca viata mai buna la tine in sat. iese imediat in evidenta si-si atrage mania celor multi si suparati pe viata. pe viata ta.


 

baieti de treaba

42.
am observat ca pentru tine mai toti cunoscutii erau "baieti de treaba", dar nu am inteles niciodata ce inseamna asta. imi vorbeai de vecinul costel, strungarul: "le cam bea el, da-i baiat de treaba!" care, nelutzule, costel ala de-si batea nevasta de-a ajuns saraca sa stea fiecara a doua saptamana in spital? "eh, are si el defectele lui, da-i baiat bun" - zici tu.

nu, nelutzule, costel nu-i de treaba; in cel mai bun caz, e un om bolnav. da vezi tu mai nelutzule, boala lui costel nu inseamna nimic pentru tine. atata timp cat iti mai toarna o planetara la uzina, iti mai face rost de ceva cuzineti si-ti mai da cate o tigara, din cand in cand, poate sa-si tortureze familia, ca chestia asta nu-ti spune nimic. "e treaba lui ce face la el in casa", zici tu; nu, nelutzule, e si treaba noastra, a astora care stam nepasatori sau nehotarati pe tusa.

adolf a fost si el baiat fain, cica avea si o pisica. fac pariu ca te-ai fi inteles de minune cu el, asa cum te-ai inteles si cu tovarasii aia care ti-au promis ceva tigari si cafea daca mai scrii si tu cate o notita, din cand in cand. desigur, nelutzule, erau baieti de treaba, ca altfel nu ai fi acceptat.

e acelasi lucru, nelutzule, sa ti se rupa de soarta celui din stanga ta sau sa tragi profit din nefericirea celui din dreapta. nu e nici o diferenta semnificativa intre cele doua situatii. as numi asta "sindromul baietilor de treaba".

sedinta de bloc

41.
imi aminteam, nelutzule, de sedintele de bloc la care m-am vazut obligat sa particip. stateam intr-un colt si studiam fauna. un intreg tratat de antropologie se poate scrie numa observandu-i pe vecini.

aveam, in primul rand, seful de scara. nu-s ce sa zic, dar intotdeauna am avut impresia ca seful de scara se alege pe criterii de burta. ati cunoscut vreodata un sef de scara fara burta? eu nu.
no, seful de scara deschide ostilitatile. vorbeste cu emfaza, se rasteste la locatari, cere socoteala, da directive. fiecare sef de scara poarta-n traista bastonul de presedinte.
treningul rupt in fund si patat nu-i scade din prestanta; nici freza ravasita, care n-a mai atins apa de la botez incoace.
patruns de propria-i importanta, vorbeste ca sa se auda vorbind.

urmeaza apoi gospodina tipica. cu capotu-i mov greu incercat de formele-i rubensiene, raspandind un suav miros de ceapa, asteapta, cu nerabdare, sa termine seful ca sa inceapa sa-si barfeasca dujmanii. dujmanii sunt vecinii de deasupra, de alaturi sau de dedesubt. ea nu-i greu de pornit, da-i imposibil de oprit. cand se avanta, nici macar maria sa seful de scara nu mai poate face nimic.

dar s-o lasam pe gospodina sa se razboiasca cu dujmanii si sa trecem la urmatorul personaj: revolutionaru blocului. asta, din principiu, nu-i niciodata de acord cu nimic. asteapta, scrasnind din dinti, sa termine gospodina de vorbit. el e responsabil cu scandalul. deja are motive: a venit ultimul si a gasit loc liber numa intre usi, acolo unde trage curentul.

ultimul e alcoolicul blocului; nea fane e mereu ranga, si cand e ranga e shugubatz. el nu are de zis decat un lucru, mereu acelasi: "bai, care dai o bere?"

restul personajelor nu-s importante, de vreme ce singurii care vorbesc is primii trei, intrerupti din cand in cand de nea fane: "bai, care dai o bere dupa sedinta?"

nu stiu daca are rost sa vorbesc despre sedintele astea, is mereu aceleasi, incep cu discursul inaugural, in care seful isi prezinta realizarile din saptamana trecuta si se termina cu scandal.

"trebuie sa reparam acoperisul!" declama seful. "da io de ce trebe sa dau bani, daca stau la parter?" se infoaie revolutionarul, etc. etc.

imi amintesc cu drag de vremurile alea, in care normalitatea insemna ca dupa injuraturi sa nu se ajunge la violente fizice.

hotii

40.
in cartierul in care am locuit, lumea facea comanda de piese auto la hoti. plateai juma de pret si a doua zi iti venea ala cu piesa. intr-o buna zi, ma urc eu in masina, dau sa plec si ma trezesc ca-mi zboara volanul din mana si raschetez gardul: se pare ca cineva tocmai daduse comanda de o planetara si o bieleta, iar eu nu mai aveam directie.
partea haioasa e ca masina era intreaga dimineata, piesele fugisera de pe ea undeva in jurul orei 12, in miezul zilei, adica. booon. pornesc o ancheta, deci; puradeii din fata blocului imi spun ca a venit unu imbracat in salopeta, cu un cric si o trusa de scule in mana. a ridicat masina, a dat roata jos, a mesterit pe-acolo vreo ora, apoi a pus roata inapoi, si-a luat cricul, geanta cu scule si a sters-o, cu salopeta falfaind.

asta a fost episodul doi. deci, pana acum il avem pe nea mitica si hotii la comanda. ok, zic, pun alarma; ma duc, dau o gramada de bani pe alarma, o instalez si dorm linistit. a doua zi, gasesc doua cauciucuri taiate. se pare ca baietii mi-au transmis un mesaj: "bai, nu se face asa ceva, ce naiba, aici, la noi in cartier, mergem pa-ncredere!"

dar, cu toate astea, inca sunt convins, asa, ca voi, ca am trait intr-una dintre cele mai bune lumi posibile;

vecinu mitica

39.
mi-am amintit, nelutzule, zilele astea, de vecinu mitica pe care l-am prins in masina mea mesterind la centura, noaptea pe la 12. "ce faci bai aicea?!?", l-am intrebat politicos; "vroiam sa vad cum sunt centurile la opel", imi spune mitica zambindu-mi cu toata dantura lui din care lipseau dintii 27, 29 si 32.
nus ce sa zic, da nici daca scotea o mitraliera din buzunarul treningului rupt in fund nu ma naucea mai tare decat cu replica asta.

aia e, bai nelutzule, m-a naucit, ca mitica era ala de striga sus si tare, in fata blocului, izbind cu naduf zarurile de masa, ori de cate ori se ivea ocazia, ca mai bine sarac si cinstit decat bogat da cu pacate. d-aia am impresia ca, atunci cand consatenii tai striga slogane de genul "sarac si cinstit" e pentru ca nu le-a iesit manareala.

am ramas prieten cu mitica, am zis intotdeauna ca-i greu sa-ti faci prieteni interesanti, iar mitica-i o figura.

spitalul de urgenta

38.
la spitalul de urgenta din brasov, pe fiecare sectie sunt cateva camere speciale, pentru vip-uri. vip = oricine care isi permite sa dea spaga. ce crezi tu ca se intampla cand saloanele sunt foarte aglomerate? oamenii sunt mutati in saloanele speciale? nu, nelutzule, sunt pusi cate doi in pat. saloanele alea sunt pastrate, asa, pentru orice eventualitate.
se spune ca d-aia nu prea mai sunt sobolani in spital, cica nu mai au loc.

o singura data am ajuns pe mainile medicilor de la urgenta si am avut parte de momente infioratoare; imagineaza-ti un dialog de genul: "cine il coase pe domnul?" "eu!" sare o asistenta; "nu, nu lasa-l pe x, ca ultima oara a cusut de trei ori pana i-a reusit; trebuie sa invete si el." din fericire, asistenta a avut castig de cauza.

da uite ca m-am luat cu vorba si am deviat putin; vroiam sa-ti vorbesc despre faptul ca un batran ajuns la spital este tratat ca un viitor vadavru, in cazul in care nu are bani sau rude care sa se intereseze de el.
este tratat, in primul rand, cu o politete iesita din comun: "mosule, iar te-ai cacat pe tine! 'ra-i al dracu, ca parca o faci special!"
apoi, i se prescriu niste medicamente foarte eficiente, ultimele aparute pe piata: aspirina si algocalmin. daca e cuminte, i se mai dau si cateva vitamine.
apoi, ceilalti pacienti isi manifesta ingrijorarea pentru starea sanatatii batranului: "mosule, nu-i asa ca nu-ti mai trebe felu doi si desertul?"

daca batranul are noroc si-un organism rezistent, se insanatoseste si multumeste, cu lacrimi in ochi medicului; uneori, insa, moare; atunci medicul ridica din umeri si-si spune-n barba; "deh, asta e, omul nu mai intinereste; nu te poti lupta cu natura"; iar natura, ridica si ea din umeri, nedumerita; "dar nu m-a provocat nimeni", pare a zice.

moartea domnului lazarescu

37.
nu ti-am mai scris, nelutzule, ca a venit toamna si eu stau sa-mi numar bobocii. de cateva zile tot stau si numar.

in rest, toate bune, sanatos? noroc ca nu esti batran.
cu vreo doi ani inainte sa plec din sat, bunica s-a imbolnavit grav; am dus-o la urgente: "cati ani are?" m-a intrebat medicul de garda; "82", zic. "ce are?" "nu stiu, si-a pierdut cunostinta" "duceti-o la mihai viteazul", mai zice si pleaca. asa e mai nelutzule, "moartea domnului lazarescu" e povestea ultimului drum a multor cetateni in varsta de la tine din sat.

am avut mari emotii ca nu o sa ajung odata cu salvarea la spitalul mihai viteazul. nu-mi permiteam sa sar toate bordurile si sa trec prin toate gropile asa, fara mila, ca soferul salvarii. trebuie sa recunosc ca dacia din 70 e o realizare, de vreme ce nu s-a dezmembrat pe drum.
am ajuns la timp ca sa-l vad pe brancardier cum se straduia sa o scoata pe bunica prin capota. i-am varat 100 de mii in buzunar, a baiguit un "multumesc, da nu trebuia" si s-a transformat, brusc, intr-o mama grijulie.

infirmiera, care asistase la scena respectiva, mi-a soptit cu glas mieros ca asistenta tocmai plecase acasa si ca ea e singura pe sectia respectiva, dar ca o sa se ocupe ea de bunica.
"mare noroc aveti cu o asemenea familie" - ii transmite ea bunicii inconstiente.

intr-adevar, nelutzule, mare noroc ca are familie. gandeste-te la cei care nu au.

nu am fost si eu odata la o vrajitoare

36.
uite ma nelutzule, de un lucru imi pare rau: am parasit satul si nu am fost si eu odata la o vrajitoare; e drept ca mi s-a urcat odata una in masina, la semafor, ca uitasem sa incui. mi s-a asezat in dreapta si, pana sa-mi recapat graiul, mi-a prezis ca in doi ani o sa plec la limbi straine. a sters-o inainte sa apuc eu sa inconjor masina sa o smulg afara, da ma gandeam, asa, ca uite ce chestie misto am ratat; nu ca mi-a ghicit ca plec, asta as fi fost si eu in stare sa-mi ghicesc, da poate invatam niste descantece, s-arunc blestemu pe bell, ca tot veni vorba.

mi-am amintit, vroiam sa vorbesc despre superstitii. sigur, o sa-mi spui, si astia de aici sunt superstitiosi; stiu. esti multumit?

imi amintesc cu drag de varul x, a carui nevasta tocmai ce nascuse. merg si eu, ca tot omul in vizita, cu-o floare si-o bomboana, ciocan la usa, mi se deschide, dau sa intru dar x imi pune mana-n piept si-mi zice sa scuip sa nu-l deochi p-ala mic. binenteles ca o iau ca pe o gluma, intru, dam de dusca o cafea, incercam sa ne conversam, dar nu iese nimic; astia se uita la mine ca la un asasin in masa. putin stingher, imi amintesc de o presupusa intalnire si ies, rasufland usurat.

credeam ca asta a fost totul; dar nu, fusese doar inceputul. copilul s-a dovedit bolnavicios, ceea ce, in mintea lor, avea directa legatura cu faptul ca nu am scuipat atunci cand cu vizita. l-am sunat pe x sa-l intreb daca e adevarat ce am auzit; asta-mi confirma. bine, zic, uite, vin acum la tine si scuip tot ce crezi tu de cuviinta ca trebuie sa scuip. prea tarziu, zice x, raul e deja facut. mai, zic eu, dar voi ati fost cu copilul la medic? am fost, zice si cica nu are nimic. l-am dus si la preot, si parintele ne-a zis ca cineva i-a lega norocul.

am inchis, nauc. mi-era clar ca eu sunt ala care i-a legat norocul. m-am vazut nevoit sa ma recunosc depasit de situatie. las sa treaca ceva timp, mi-am zis si o sa se rezolve de la sine. nu s-a rezolvat nici pana in ziua de azi. ba mai rau, dupa cateva luni, o cunostinta comuna m-a informat ca, la o bauta cu baietii, x s-a jurat ca o sa se razbune daca ii moare copilul.

v-ati prins, desigur, ca nu a murit. acum are aproape trei ani si habar nu are ca cineva i-a legat norocul, la nastere.

la piata

35.
imi amintesc cu nostalgie de piata din satul tau, nelutzule; imi amintesc cum am vrut eu sa-mi aleg niste piersici si cum negustorul mi-a transmis, morocanos, ca trebuie sa le iau la rand, ca ce, el a muncit degeaba pentru alea stricate? el e de vina ca s-au stricat? trebuie vandute toate! la taraba urmatoare, niste cartofi foarte aratosi; cer doua kg, iar negustorul incepe sa-mi incarce niste.. nu-s cum sa le zic.. niste pui de cartofi ascunsi in dosul alora mari. "astia mari nu-s de vanzare?" il intreb; "ba da" raspunde, si-mi pune si unul din ala mare.

merg mai departe; ochesc o taraba cu rosii; dau sa pun mana pe una, sa vad daca e moale; cetateanul din spatele tarabei reactioneaza violent: "zi domne daca cumperi sau nu, ca n-am venit aicea ca sa pipaiti voi rosiile!" zic nu, avusese suficient timp sa-mi dau seama ca-s bune numai pentru suc sau pasta de tomate.

putin mai incolo, un morman de pepeni; ma uit banuitor la un pepene; 'pe incercate, sefu!" imi spune un slinos. ok, imi zic, daca-i pe incercate, hai sa iau si eu unul;
il aleg, individul taie o bucata si mi-o arata, dupa care o baga inapoi. "pai ati spus ca-i pe gustate.." baigui eu incercand sa sesizez unde m-am ars. a! omu a zis ca-i pe incercate, nu pe gustate.. ok. dupa cateva minute de targuiala, imi da sa gust. binenteles, pepenele nu era dulce. "nu-l iau" spun. "cum adica nu-l iei, sefu? de ce nu-l iei? crezi ca io mai pot sa-l vand, asa, incercat?" "pai, nu-i dulce" "cum nu-i dulce bai, uite - aici scoate bucata de pepene, musca din ea si incepe sa mestece, cu ura - uite ce dulce e!"
alti doi indivizi se apropie, amenintatori; trecatorii se opresc, asteptand, cu nerabdare, sa continue circul. si circul continua. eu o tin una si buna ca nu-l iau, nu e dulce. ala le da si la ailalti doi sa guste, iar astia confirma ca-i dulce. ma simt incoltit, trecatorii se uita la mine ca la un excroc. vanzatorul incepe, apoi, sa-mi explice, cu rabdare, cu se trezea el in fiecare dimineata sa-si ude tarlaua cu pepeni, cum a muncit el toata vara, ce mult a platit el pe transport si ca taxe mari sunt in piata bla bla bla.
am cumparat pepenele, nelutzule; mi s-a facut sila de tot circul ala;l-am platit si l-am aruncat in primul container intalnit in cale.

simtul perfectiunii

34.
mi se pare foarte ciudat, nelutzule, cum de voi, acolo, in sat, aveti asa un simt teribil al perfectiunii dar sunteti, totusi, atat de departe pana si de normalitate.
cum e posibil ca niste oameni cu un simt estetic exceptional, capabili sa observe fiecare nenorocit de amanunt care poate fi luat drept un defect fizic la cineva, sa inventeze si sa colectioneze pesti de sticla?
cum poti sa impaci macrameurile cu aspiratia catre perfectiune?
cum poate poporul care daca nu a inventat, macar a venerat whisky-ul si kentul sa bage in el sarmale, mamaliga si carnati de porc? cum pot niste oameni care venereaza liderii si indivizii dastepti sa urasca ochelaristii?

mai am multe nedumeriri de genul asta, nelutzule, dar nu vreau sa te confuzez. inca una si gata: cum poti sa vorbesti asa, senin, despre necesitatea curateniei si sa arunci, cu nonsalanta, pachetul gol de tigari pe geam?

gandeste-te la asta, nelutzule, ca d-aia ti-a dat statul creier.

cfr

33.
sa discutam putin despre cfr-ul de la tine din sat. imi amintesc de vara aia in care am lucrat in predeal, ce ne-am mai distrat noi pe personal.. cum intra trenul in tunel, il luam la bumbaceala pe vasilica, iar cand se apropia iesirea ne asezam frumos la locurile noastre si ne prefaceam foarte mirati de patania lui. vasilica mai are si acum fobie de tuneluri, nu-si explica cum, da stie ca ia bataie cand intr-unul. putea sa ajunga si mai rau saracul, noroc ca am incetat noi cu gulma asta dupa ce, ultima oara am bumbacit la unul pana cand ne-am prins ca nu-i vasilica, pentru ca vasilica nu poarta basca. plus ca asta parca avea si ceva muschi, de vreme ce eu m-am ales cu-n ochi vanat iar tu ai ramas fara maseaua de minte.

da astea-s amintiri din copilarie, nelutzule. atunci parca nu era jegul atat de mare, parca nu erau atat de multe banchete infrumusetate cu briceagul si parca nu putea a tigan in halul in care puteau ultima oara cand am folosit un tren al mortii.
era iarna, nelutzule si eu ma intorceam de la cluj. mergeam cu acceleratu, legitimatia de revolutionar nu mi-a mai folosit, era plin intercity-ul cu revolutionari d'astia ca mine, asa ca nu am mai gasit loc.
era un frig de-mi urlau celulele a pustiu; m-am vazut nevoit sa impart singura bancheta libera cu un taran care putea cumplit a oaie, cu tot frigul din tren. geamul nu se inchidea bine, un curent teribil imi sfredelea creierii, ceea ce nu era o problema exagerat de mare, de vreme ce oricum nu puteam sa-mi aud gandurile din cauza suieratului. amortit, cu o senzatie de somn in transee, am perceput un suierat diferit, urmat de un pocnet; un geniu de la tara tocmai aruncase cu o piatra in geamul trenului, iar piatra strabatuse vagonul si iesise pe partea cealalta. ceea ce nu credeam ca ar putea fi posibil. dar cand stapanul mioritei arunca cu piatra, spatiul si timpul se curbeaza, probabil. nu m-am intrebat ce s-ar fi intamplat daca piatra ma lovea in cap din superstitie, inca mai aveam drum lung de strabatut si nu vroiam sa atrag piaza rea. apoi au inceput sa curga cersetorii, unii dintre ei agresivi. la o statie s-a urcat o haita de tigani, care au tinut neaparat sa ne cante ceva. n-am retinut decat o strofa: "rup paru' din gard"; dupa ce au terminat, au vrut bani. nu intentionam sa le dau, dar judecand dupa graba celorlalti calatori de a se conforma, mi-am spus ca nu e o idee buna sa ma pis impotriva curentului. dupa privirile pe care mi le-au arucat, as fi jurat ca nu au fost multumiti cu suma pe care le-am donat-o, dar, din fericire, se apropia statia la care trebuiau sa coboare.

in caz ca te intrebi, da, am supravietuit, nelutzule; am racit cobza si atat. plus ca am facut drumul pana acasa pe jos; banii de taxiu tocmai plateau o vodca la carciuma din satul tiganilor.

transportul in comun

32.
bai nelutzule, iarta-ma ca-ti stric bucuria, acum ca s-a mai intamplat ceva nasol pe-aici prin iad, da tocmai am auzit ca s-o organizat francofonia in satul tau, si vroiam sa te intreb cati bani au facut fetele;

hai ba nelutzule, ca glumesc; vroiam sa iti vorbesc despre transportul in comun, de fapt. imi amintesc ce exercitii de viteza/rezistenta/indemanare bagam dimineata, cand eram eu mai mic si foloseam autobuzul;

mai intai, simteam incordarea generala, cand autobuzul aparea la orizont; apoi, priviri repezite, de animal de prada, prin care fiecare-si evalua adversarii din preajma. tensiunea crestea cand autobuzul se apropia suficient de mult ca sa vedem ca oameni stau pe scara. asta era punctul culminant pentru batranii mai slabi de inima; unii dintre ei nu rezistau socului.
apoi autobuzul oprea in statie: in 25% dintre cazuri. atunci se dezlantuia urgia: "bai, nu da la operatie!", "nu mai trage domne, ca-mi rupi haina!!", "avansati, bai, nu vedeti ca-i lume pe scara? 'tu-va muma-n cur de hodorogi!", "stai, maica, ca ma calci pe cap.." etc. atunci, abia atunci, realizai cate parale faci. in situatii dintr-astea se calesc oamenii. e clar ca ala care arunca batrana lesinata jos ca sa-i ia locul are cele mai multe sanse sa se realizeze in satul tau.

partea misto incepe in momentul in care se urca controlorii. doi tigani cu mutre de cioclii si doi baieti burtosi de cartier; echipa de soc, special aleasa pentru a aplica legea. unul dintre ei prinde un mos de gat taman cand omul ajunsese langa compostor. "ce faci bai, furi statu?" "huoo! la munca! nenorocitilor!" - reactioneaza multimea fara bilet. aia cu abonamente se retrag discreti dintre controlori si ceilalti beligeranti. o batrana incepe sa loveasca isteric cu poseta. un tigan ii da una peste batic si o linisteste pentru o lunga perioada de timp. se apropie statia; aia fara bilete se retrag inspre usi. autobuzul opreste, usile se deschid: aia fara bilet o iau la fuga. controlorii prind doi cetateni supraponderali si-un copil, ii inghesuie intre doua chioscuri si incep negocierile. autobuzul pleaca iar potentialele victime rasufla usurate. o noua zi incepe, de-acum; ce-a fost mai greu a trecut.
sa ne comportam civilizat, cetateni! nu aruncati biletele compostate pe jos! uniunea europeana e cu ochii pe noi. iar noi cu ochii pe portofelul ei.

dujmanii

31.
ia sa inventariem putin dujmanii satului tau, nelutzule, ca ei sunt de vina ca esti tu in rahat;

pai in primul rand vin ungurii, evident! iar ungurii, asa cum stim cu totii, vor ardealul. de ce vor ei ardealul? ca sa alerge cu caii lor de pusta de colo-colo, desigur.
apoi, vin evreii; astia-s intotdeauna responsabili de toate relele, is mai rau ca ungurii; ei nu vor ardealul, ei vor banii nostrii. mai bine le dam ardealu.
urmeaza, desigur, tiganii; astia-s murdari, agresivi, hoti. din cauza lor, guvernul nu poate elabora/respecta legi. de fiecare data cand politia e pe urmele unui criminal, o gasca de tigani fantoma le fura mobilul crimei; imediat ce incoltesc vreun corupt, vine gasca de tigani fantoma si fura flagrantu sa-l vand la fier vechi.
un alt dujman e incalzirea globala; care face ravagii de cand unii au defrisat padurile. cum luptam impotriva incalzirii globale? simplu: taiem caldura in apartamente, iarna.

avem si un prieten; rusul e prietenul nostru, ne uneste aceeasi marca de vodca. in rest, am vrea sa fim prieteni cu toti aia bogati, ca poate le scapa ceva si-n buzunarele noastre; ii iubim pe americani, francezi, englezi, nemti, italieni, etc. ii iubim asa cum il iubim pe vasilica la crasma, atunci cand face cinste. sunt curios sa vad ce o sa se intample cand vasilica nu o sa mai faca cinste.

cultul sefiei

30.
sa vorbim putin despre cultul sefiei la tine in sat, nelutzule;

am dat o cautare pe google romania, pentru cuvantul "sef"; am gasit 2.300.000 de pagini; pentru cuvantul "cetatean", in schimb, n-am gasit decat 754.000 de pagini.

am cautat, apoi, "boss" si "citizen": 163 mil, respectiv 153 mil.

inteleg, deci, ca la tine in sat seful e de trei ori mai apreciat decat cetateanul. de parca n-am avut ocazia sa experimentez adevarul asta pe propria-mi piele.

"sefu, da si mie un ban!", "sefu, maine dimineata e gata, promit!", "hai, sefu, sa ne intelegem ca am copii acasa.."
sefu e un personaj important la tine in sat. el tine loc de institutie, oriunde s-ar afla. ca-i sef de gara, de militie sau de birou, sefu e cel care tine painea si cutitul, cel care face legea. ceea ce, desigur, ii determina pe muritorii de rand sa viseze la sefie; imi amintesc de o poveste misto cu o mica intreprindere care a dat faliment, pentru ca toti angajatii erau sefi, mai putin femeia de serviciu.

dar nu este suficient sa fi sef: e imperios necesar sa te si comporti ca atare, altfel iti pierzi respectul subalternilor. un sef care nu injura, nu loveste sau nu pedepseste nu-i sef. concetatenii tai au rezumat trasaturile sale esentiale in trei cuvinte: seful taie si spanzura.

eliminam, astfel, din start orice persoana cu bun simt si cu o bruma de respect pentru institutii, legi si cetateni din cursa pentru sefie. liderul trebuie neaparat sa fie mitocan, insensibil, coltos si politicos numai in fata superiorilor.

sa luam pilda liderilor satului tau: .. am avut intentia sa-i numesc, dar ii stii si tu foarte bine; poti sa spui tu, nelutzule, cu mana pe inima ca nu reprezinta poporul? poti tu sa spui ca idealul vostru de sef e un ins delicat, respectuos, inteligent, sincer, dar ca nu stiu cum naiba se face ca numa aia badarani, inculti si egoisti ajung sa va reprezinte?

aia e, mai nelutzule, am impresia relatia asta sef-subordonat e copia fidela a relatiei taran-bou in jug. adica, nelutzule, taranii au observat ca daca-si bat bine boul si il lasa namancat, asta incepe sa le stie de frica si lucreaza mai cu spor. d-aia nu se prea mira cand, odata ajunsi in fabrica, maistru se comporta cu ei exact asa cum se comportau ei cu boii lor, inainte sa vina colectivizarea.

asta-i modelul care se perpetueaza din mosi stramosi, d-aia ne jucam asa de bine rolul de sclavi prin tarlaua de capsuni a occidentului, d-aia, atunci cand avem ocazia sa ne luam viata in maini incepem sa bocim dupa sefu, care el le stia pe toate si nu mai era nevoie sa facem nici un efort.

da stii care-i faza cea mai caraghioasa? individul protesteaza impotriva conditiei sale de sclav in singurul moment al vietii lui cand i s-a redat demnitatea.

mituri

29.
sa vorbim putin despre mituri, nelutzule;

unul dintre cele mai raspandite mituri se refera la potentialul turistic al satului tau; nelutzule, nu vreau sa te dezamagesc, dar daca turismul ar fi fost capabil sa scoata o tara din rahat, multe tari sud-americane ar fi prospere. jamaica, republica dominicana, etc. ca sa nu mai spunem pe ce culmi de civilizatie si progres ar fi ajuns thailanda, avand in vedere numarul pedofililor care se inghesuie sa-si cheltuiasca banii acolo.
in toate tarile sarace banii ajung la rechini; care nu se grabesc sa-i distriubuie fiecaruia dupa nevoi, asa cum iti imaginezi tu.

si, oricum este o utopie sa iti inchipui ca poti pune bazele unui turism civilizat intr-o tara in care aia care-si permit nu respecta nici una dintre regulile jocului.

tu speri intr-un viitor mai bun, nelutzule, da mos craciun nu exista, ca sa ti-l faca cadou; in lumea intreaga creste distanta intre paturile sociale. satul tau nu face exceptie, daca ar fi sa-i urmarim evolutia; ba mai mult, distanta asta a crescut intr-un ritm infiorator si continua sa creasca.

tu-ti imaginezi ca, odata satul tau primit in comuna, viata ta va fi automat mai buna; te inseli crunt, nelutzule, tot rechinii vor fi aia care vor profita. crezi ca investitorii vin in satul tau pentru ca sunt extaziati de calitatea muncii tale? nu, ei vin doar pentru ca vremea sclavilor a trecut, iar singurul lucru care le-a mai ramas este sa gaseasca oameni liberi care sa munceasca pe mancare si cazare, asa cum e cazul in satul tau. de ce crezi tu ca primesti bonuri de masa?

hai sa luam o pauza, ma duc sa-mi pun de-un ceai.

asa. sa revenim.

un alt mit des intalnit se refera la cultul ospitalitatii; eu as vorbi, mai degraba, despre cultul neincrederii.

nu stiu cum de iti poti imagina ca intr-un sat in care toata lumea pacaleste pe toata lumea poate exista ospitalitate. putem vorbi de naivitate, in creierii muntilor, dar in rest, in aglomerarile urbane, neincrederea-si arata coltii din toate pozitiile.

imi spui, apoi, ce sat de oameni buni si iubitori de oameni sunteti voi. pai, nelutzule, crezi tu ca degeaba suntem cunoscuti in lume ca natia care-si abandoneaza copii? stiu, o sa-mi spui ca majoritatea-s tigani. dar tiganii aia sunt tot romani, ar trebui sa-ti asumi faptele lor, asa cum iti asumi gusturile lor in materie de muzica si de idealuri.
da' oamenii sunt saraci, spui tu; e adevarat, dar daca toti saracii din lumea asta si-ar abandona copii, am avea un procent de 90% orfani.
http://www.romanianchildren.org/home.html

nu sunteti numai iubitori de oameni, sunteti iubitori de animale in egala masura. d-aia majoritatea cainilor vagabonzi au rani purulente, jumatati de cozi sau urechi sfartecate, pentru ca incercati sa-i iubiti cu pietre. acuma o sa-mi spui ca se musca intre ei; te-as fi crezut, nelutzule, daca nu as fi fost martorul atator scene de cruzime. "da si ei sunt de vina!" imi urli tu in ureche; e adevarat, nelutzule, e drept ca va mai si capseaza din cand in cand, am patit-o si eu, da asta nu-i un motiv sa haituiesti toti cainii pe care-i intalnesti. sa presupunem ca ma ataca un negru, pe-aici, pe strada; conform viziunii tale, ar trebui sa bat toti negrii mai mici ca mine pe care-i intalnesc incepand din ziua respectiva.

sa mai vorbim putin despre sarbatori

28.
asa, nelutzule, ia loc; mai vrei zahar? nu-i bine, strici gustul cafelei.

hai sa mai vorbim putin despre sarbatorile alea pe care le aduci mereu ca argument cand vrei sa convingi lumea cat de napastuit esti tu aici.

primul semn ca se apropie sarbatorile - se inmultesc cersetorii si devin mai agresivi. apoi, fetzele cetatenilor se lumineaza putin: se apropie luna in care bem si mancam, par sa spuna.

popii incep sa iasa la strans de bani. daca nu acum, atunci cand? mai intai, casierul alearga pe la toate usile si le face semn cu creta la aia carea accepta sa se lase pacaliti;

unii accepta de gura lumii. imi amintesc ca l-am vazut odata pe un vecin desenandu-si singur o cruce pe usa. e de bine sa ai usa mazgalita cu creta.

apoi, incep vizitele; daca nu ai reusit sa-i imbeti pe oaspeti, se cheama ca nu esti o gazda buna.

urmeaza colindatorii; la unii le deschizi de frica, ca-i stii din cartier si poate te tin minte. pe-afara, hoarde de tigani chinuie o bucata de blana pe care au botezat-o, pompos, urs. te uiti atent la ei, ca sa-ti dai seama care-i ursul. te prinzi, intr-un final, ca ursu-i ala care nu canta la nici un instrument.

urmeaza o chestie care clampane, numita capra. asta-i mai usor de recunoscut, ca-i imbracata in hartie creponata.

cat esti in apartamentul tau e ok, dar daca te-au prins pe strada, trebuie sa le dai ceva, ca te inghesuie si le ghicesti pofta de linsaj in priviri.

in ajunul craciunului febra cumparaturilor atinge apogeul. cetatenii se bat ca niste zmei cu plasele din dotare pe cate-un taxiu ratacit care circula cu tarif dublu, ca doar nu se intampla mereu sa ai clienti multumiti sa se lase jefuiti.

sa recapitulam putin: avem hoti, excroci, colindatori, cersetori, dementi, petarde care bubuie fara incetare, masini care claxoneaza, turbate, lumea-i stresata, incoltita, - si tu stai pe canapea, nelutzule,plangi si iti amintesti de toate astea; mai, ce frumos era la noi de sarbatori!

mai tii minte cum ne-am dus noi la facultate

27.
mai tii minte, nelutzule, cum ne-am dus noi la facultate, entuziasti, dornici sa invatam, sa ne afirmam... si cum ne pierea entuziasmul, incetul cu incetul, pe masura ce intelegeam ca suntem martori la o bataie de joc de neinchipuit.

mai intai cursul de doctrine politice, unde ni s-a vorbit despre binefacerile comunismului, despre capcanele socialismului si cruzimea capitalismului, de-am crezut, timp de cateva luni, ca suntem subiectii unui experiment.

dar nu eram. profesorul nostru, despre care am aflat ca predase socialismul stiintific, era tolerat in universitate, pentru ca se stia ca e grav bolnav. nimeni nu avea inima sa-i spuna ca s-a cam dus dracului comunismul. a si murit, saracul, in cursul anului doi.

apoi cursul politicianului pe care nu l-am vazut niciodata in facultate, predat de un nepot de-al lui, care ne vorbea despre cat de importante sunt parcurile intr-un oras, la ce distanta de rondurile de flori trebuiesc asezate bancile si alte lucruri la fel de vitale pentru niste viitori sociologi. am dat si examen, serios! bancile trebuie asezate la cel putin 2 metrii de rasaduri! (pe chestia asta am luat un 10)

urma, apoi, cursul de sport. fetele faceau aerobic, noi chiuleam. ni se spusese de la inceput ca singura conditie ca sa luam examenul - da, aveam examen la sport - era sa alergam la crosul "15 noiembrie". numai ca uitase sa ne zica ca trebuie sa si terminam cursa. m-am vazut, astfel, nevoit sa alerg de la un capat al orasului la celalalt, chestie care m-a lecuit pentru totdeauna de jogging.

am avut apoi, un curs cu o fetita foarte nostima, nu stiu cum se numea cursul, fetita vorbea atat de incet incat nu am auzit nici un cuvant la cele trei cursuri la care am fost prezent. dupa care mi-a pierit cheful de pierdut timpul. la sfarsit, ne-a dat cartea din care citise tot anul, sa o tragem la xerox.

cursul cel mai misto a fost ala la care profu, ce tocmai isi pregatea doctoratul, ne dadea de tradus carti de specialitate din engleza, franceza, germana. nu exista alt examen, nu avea pretentia sa cunoastem putina materie pe care o preda; nu ne cerea decat sa traducem cateva zeci de pagini fiecare. lui trebuie sa-i multumesc ca am invatat engleza, dupa un an de tradus.

apoi, acelasi profesor m-a facut sa inteleg ca e mult mai important sa fi prieten cu el decat sa iti pierzi vremea cu statisticile.

nenumarati profesori de exceptie ne-au pregatit, de-a lungul celor patru ani de facultate. unii au cazut la datorie, da nu s-au dezis de la metoda lor, insusita in anii '60. altii au incercat sa ne tina la curent cu noutatile, dar, dupa cateva zile, li s-au terminat noutatile si ne-am reintors la clasici.

apoi a urmat licenta, bataie de joc organizata in stil mafiot, cu negocieri de note si tot tacamul.

d-aia zic, mai nelutzule, ca scoala-i de toata jena in sat la tine. nu doar eu am trait experiente d-astea, am cunoscut consateni de-ai tai care mergeau la scoala cu porcul in portbagaj; macar de chestia asta am fost scutit.

caracteristica nationala

26.
vezi tu, ma nelutzule, e si asta o caracteristica nationala: ne gandim intotdeauna ca mai rau de-atata nu poate fi. chestia asta m-a tinut si pe mine in sat 28 de ani. nu se poate, mi-am zis, nu se poate sa nu iasa nimic daca trag tare!

am trecut peste toate frustrarile, nedreptatile, mizeriile si am bagat ca migu'; eram convins ca doar de mine depinde sa schimb ceva, macar in ceea ce ma priveste. am repetat de nenumarate ori: "trebuie sa iasa ceva, nu ma alunga pe mine astia din satul meu!"

da-s multi si organizati in dezorganizarea lor. dupa cativa ani pierduti, mi-am zis ca poate ar trebui sa incerc si varianta muncii la negru, dincolo. am facut o mica plimbare prin europa, ocazie cu care mi-am lamurit doua lucruri:

1. munca la negru nu e o solutie

2. satul nostru e o mare cocina, noi suntem tratati ca niste caini si depindem de niste porci.

stii si tu, nelutzule, atunci am luat decizia sa plec.

tu speri ca va fi mai bine; eu nu mai sunt atat de naiv. am vazut "ferma animalelor". porcii sunt tot acolo, cresc, in linistea sperantelor voastre noile generatii de porcusori, care deja au scos ratul in lume.

iar partea cea mai nasoala, nelutzule, e ca din ce in ce mai multi consateni de-ai tai incep sa le deprinda apucaturile.

si stii ce ma deranjeaza cel mai tare? ca nu mi-a trecut nici un moment prin cap ca tot ce incercam eu era sa ma integrez intre ei, sa devin si eu porc, pentru ca ma saturasem sa fiu caine.

uite de ce zic ca nu iti dai seama in ce cocina ai trait pana nu o privesti din afara.

daca reuseam, ma regaseam cumva mai linistit? priveam cu alti ochi toate mizeriile din jur? ma indoiesc, nelutzule, ma indoiesc cumplit de chestia asta.

intreba cineva de ce nu ma intorc in romania

25.
intreba cineva de ce nu ma intorc in romania; in primul rand, iau intrebarea asta ca pe o jignire personala! adica ce, am fata de tampit?

nu ma intorc pentru ca nu mai am suficienta conditie fizica sa fugaresc hotii si sa ma bat cu ei. nu mai am nici suficienta rabdare ca sa astept sa termine unul care tocmai joaca sarba pe mine.

m-am invatat sa mananc artificial, nu azot natural; m-am invatat sa ies pe autoruta la plimbare, nu intr-un quest caruia nu-i cunosc obiectivul, personajele si din care nu stiu daca o sa ma mai intorc vreodata. imi lace tara asta a mea, in care nu ma strivesc blocurile de nefamilisti si gardurile de fier ruginit. imi place tara asta, unde saracia nu urla a pustiu, cu mii de guri; imi plac primavara, vara, toamna, iarna, nu anotimpul fara mocirla si ala cu mocirla.

imi place sa ies prin magazine fara sa ma tin, disperat, de buzunare.

imi place ca pot sa-mi cumpar chestii fara sa ma intreb daca-mi mai raman bani de taxiu.

m-am saturat, pentru tot restul zilelor mele de conditia de cetatean de mana a doua.

refuz sa ma folosesc de amintirile placute ca sa mistific realitatea. refuz sa cosmetizez trecutul pentru a-mi pastra tara in suflet. refuz sa ma comport ca un copil care stie ca va fi agresat, dar se duce, totusi, intr-un anumit loc pentru ca acolo-si aminteste el ca erau niste bomboane. gata, bomboanele alea s-au terminat. sunt de domeniul trecutului. n-au mai ramas decat ambalajele, in jurul carora pandesc lupii.

noi, astia, romanii din exil nu suntem uniti.

24.
tu repeti de cate ori prinzi ocazia - si o prinzi des, ca esti iute de mana - ca noi, astia, romanii din exil nu suntem uniti.

ce nu inteleg eu, ce ti se pare ciudat in chestia asta? in definitiv, venim dintr-o tara in care ne furam/injuram/minteam unul pe altul, astfel incat faptul ca aici ne ignoram poate fi privit ca un prim pas pe drumul normalitatii.

de cate ori se gaseste cate un entuziast care incearca sa inchege ceva, apar repede anticorpii care il impiedica. e mai bine asa, dezbinati, par ei sa zica. si le dau dreptate; o comunitate romaneasca unita ar trebui sa fie ultimul lucru pe care ni l-am putea dori.

sa ma explic; e simplu, ne-am luat lumea in cap pentru ca nu mai suportam mediul respectiv, printre altele; dar si noi faceam parte din mediul respectiv. faptul ca cineva incearca aici sa puna bazele unei comunitati omogene nu face decat sa ne starneasca, inconstient, greata de a fi un roman intre romani.

chestia asta nu trebuie sa ne impiedice sa formam mici grupulete - pe criteriul similaritatii - care pot avea obiective comune, la un moment dat. adica, ce vreau eu sa zic aici e ca mi-ar place sa fac parte dintr-un grup in care sa ma simt in largul meu, nu dintr-o masa pe care sa o dispretuiesc.

a cazut toamna peste montreal

23.

a cazut toamna peste montreal, nelutzule si forumistii sunt cuprinsi de nostalgie.

aproape ca-mi vine si mie sa cad in capcana reveriilor: ma si vad copil, mergand la scoala, pe 15 septembrie, cu un buchet mare de ochiul boului, ca altceva nu se gasea prin gradina bunicii. il dadeam invatatoarei/dirigintei, ea se uita urat la mine si treceam astfel, peste emotiile inceputului.

eram naivi, nelutzule, eram atat de naivi incat nu intelegeam de ce nenea ala se freca cu prohabul de noi in tramvai. noi ne gandeam ca suntem atat de mici incat nu ne observa, in inghesuiala.

abia mai tarziu am aflat ce e ala un pedofil. si ne-am bucurat ca nu sunt multi;

apoi am emigrat, nelutzule, iar aici am fost surprinsi de numarul mare de cazuri de pedofilie. "la noi in sat nu erau atatia", spuneai tu; eram tentat sa-ti dau dreptate; apoi mi-am amintit cel putin trei situatii in care am avut de-a face cu pedofili. din fericire, nu s-a petrecut nimic grav, datorita imprejurarilor, dar mi-a trecut, asa, prin cap o idee: nu cumva la tine in sat pedofilii raman nedescoperiti? a incercat vreodata cineva sa sune la politie atunci cand a vazut vreun copil purtandu-se bizar? s-a aflat de alte cazuri de pedofilie decat cele in care copilul si-a luat inima in dinti si a vorbit? iar dintre cazurile acestea, cate au ajuns la cunostinta politiei si cate au ramas in familie?

nu vreau sa zic ca-s mai multi pedofili la tine in sat, nelutzule, nici nu as avea cum sa stiu asta, incerc numai sa daram un mit de-al tau: acela ca america de nord e plina de pedofili.

sinucigasii

22.
uite, nelutzule, vorbea cineva pe aici despre canadienii care se sinucid. mi-am amintit ca asta era unul dintre argumentele tale forte impotriva societatii care, daca nu te-a primit cu bratele deschise, macar ti-a lasat usile intredeschise, ca sa depinda de tine daca bagi umarul si intrii sau incepi sa plangi pe prag.

pai, nelutzule, asta nu-i neaparat rau. stiu ca, la tine in sat, omu prefera sa-si hacuiasca nevasta, vecinul, trecatorul imprudent, soacra, copii si sa zica dup-aia: "nu-mi pare rau, macar l-am terminat pe dujman. plus ca eram beat, asa ca nu se pune."

chestie care se intampla si pe aici, uneori, pentru ca-s multi d-astia ca tine, veniti din diferite sate ale lumii. sa ne gandim numai la ce spunea tovarasa wong, despre pistolarii emigranti. eu cred ca s-a apucat sa caute cauzele in directia gresita. cauzele vin cu ei de-acasa, aici numai se acutizeaza.

daca facem o mica comparatie a actelor de violenta gratuita, satul tau castiga detasat, nelutzule.

ce se intampla aici este pur si simplu un alt mod de a gestiona o situatie personala perceputa ca fiind de nesuportat. prefer asa, decat sa-mi iasa cu sapa la prasit pe strada. din statistici, reiese ca sinuciderile sunt precedate, in majoritatea cazurilor, de probleme cu drogurile, ceea ce ne vorbeste despre o persoana care si-a pierdut directia. iarasi, o mare parte dintre sinucigasi au probleme de sanatate mentala.

ia gandeste-te la asta, nelutzule, tu, care-mi spui ca societatea e de vina pentru numarul mare de sinucigasi: de ce majoritatea se sinucid toamna? e societatea mai nasoala toamna?

rezumatul stirilor

21.
m-am uitat, intr-una din zilele trecute, la stirile inregistrate de pe antena 1. daca ar fi sa fac un rezumat, ar suna asa:

membrii unei organizati ecologice au ramas blocati in liftul primariei; primarul a trecut pe acolo ca sa-i intrebe daca se simt bine.

mercedesa s-a maritat cu bmw; urmeaza o foarte interesanta evaluare a aurului si darurilor, in euro. ocazie cu care aflam ca jep-ul primit cadou nu valoreaza mai mult decat rochia de mireasa.

o gasca de interlopi a fost arestata cu ocazia unei perchezitii; tiganie, scandal, ziaristi agresati. politia, foarte respectuoasa fata de drepturile infractorilor, nu se baga.

ni se spune, apoi, ca becali tocmai a trecut prin centru.

sotia primarului dintr-o comuna oarecare agreseaza niste ziaristi. primarul zice ca nu raspunde de faptele ei. da satenii sunt suparati: cica primarita bate la ei ca la fasole.

monica si batranelul tocmai strabat valea prahovei cu masina. ea intreaba daca o iubeste, el confirma. ni se vorbeste, apoi, de valoarea de piata a masinii.

un tigan manelist fusese ridiculizat pentru ca, intrebat fiind daca a auzit de secspir, a raspuns ca nu se mai vede cu el din toamna trecuta, ca-i datoreaza niste bani. acum, manelistul este filmat intorcandu-se de la facultatea de drept, unde pare a fi un student eminent. ni se atrage atentia asupra valorii lantului de aur cu stema de mercedes la capat.

auzim, apoi, ca primul terorist al tarii tocmai a sters-o. ni se face o estimare aproximativa a averii respectivului.

cam astea ar fi, in mare, stirile zilei respective. nu-i nevoie de o indemanare deosebita ca sa extragi de aici valorile dupa care se ghideaza majoritatea consatenilor tai.

mi se pare cel putin caraghioasa, in aceste conditii, inversunarea cu care le gasesti tu defecte astora de aici; nu vii dintr-una din cele mai bune lumi posibile, nelutzule, nu ai nici cea mai mica idee despre cum ar trebui sa functioneze o societate. da-ti place sa gasesti vinovati pentru esecurile tale. e usor, nu cere efort si nici minte.

drumurile tale toate

20.
hai sa sporovaim putin despre drumurile tale toate; asfaltau astia parcarea din fata blocului si mi-am amintit ca se intampla si la tine in sat chestia asta, cam odata la patru ani.

ma gandeam, nelutzule, ca ati iesi mai ieftin sa puneti tot blocul mana de la mana si sa va luati un elicopter, decat sa schimbati bucsile si amortizoarele la dacii de 2 ori pe an; v-ati amortiza rapid investitia.

acuma sunt sigur ca si in aer v-ati claxona si v-ati arata degetul mijlociu, da partea buna e ca nu puteti cobora ca sa va luati la paruiala.

asta cu claxonatul, e tipica satului vostru si inca unor state aflate in acelasi stadiu de dezvoltare. ultima oara am locuit in blocul de vizavi de gara. n-ai idee la cate batai in mijlocul intersectiei am asistat.

mi s-a intamplat sa opresc la galben si sa ma trezesc amenintat de ala din spate, pentru ca nu am fortat trecerea. mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu amenintat, de altfel. intr-una dintre dati, era cat pe ce sa ma aleg cu o ranga in cap pentru ca unu iesise de pe o strada fara prioritate si s-a infipt in mine. argumentul lui m-a lasat la fel de nauc cu m-ar fi lasat ranga: ba, nu ai vazut ca vin, de ce n-ai oprit?

toate astea pentru a vorbi despre respect in trafic. doua notiuni incompatibile, la tine in sat, nelutzule. de fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, respectul nu e compatibil cu aproape nimic, acolo.

hai sa ma arunc intr-un paradox: voi respectati doar lipsa de respect.

sa ne reintoarcem la capitolul "credinta"

19.
sa ne reintoarcem putin la capitolul credinta, nelutzule;

nu stiu e parere ai tu, adica stiu, dar prefer sa ma fac ca nu, dar bisericile alea care rasar ca ciupercile dupa ploaie sunt o adevarata jignire la adresa milioanelor de oameni care nu au o casa a lor. in timp ce 3 generatii din aceeasi familie se indeasa in acelasi apartament, in cartier se mai construiesc doua biserici.

in timp ce batranii sunt dusi cu forta la azil pentru ca nepotii lor nu au unde locui, noi punem de o catedrala a mantuirii neamului. as zice ca bisericile astea is construite peste morminte. mormintele sperantelor intr-un trai decent.

care-i diferenta intre a construi o biserica sau un bar? nici una; aceeasi lipsa de respect pentru omul amarat, care nu prea-si permite nimic dincolo de minimul necesar traiului. de fapt, daca ar fi sa ma gandesc mai bine, exista o diferenta: barul e o afacere cinstita.

nu ma intelege gresit, nelutzule, nu pledez pentru o tara fara biserici, insa dupa parerea mea sunt deja destule. as zice ca ar fi nevoie de spitale, mai degraba.

ce ma deranjeaza foarte tare e ca meleardarii de carton doneaza bani parohiilor, care mai pun de-un lacas, ignorand, impreuna, saracia crunta in care se zbat o parte dintre enoriasi.

adica, barosanii doneaza sume mari ca sa-si vada numele pe peretii unei biserici, da nu le-ar mari nici cu forta salariul minim proprilor angajati. ca sa nu mai zic ca uneori calca peste cadavre, la propriu; iar biserica legitimeaza aceasta stare de fapt.

daca privim din aceasta perspectiva, e ca si cum biserica s-ar lasa finantata de catre... dujman, ca sa nu folosesc termenul cel mai potrivit, care tot cu d incepe.

ceea ce nu e ok; iti poti imagina un spital finantat de catre o firma de pompe funebre? cam ce ti-ar inspira spitalul ala? ei bine, cam asta imi inspira si mie noile biserici.

ziua bicicletei

18.
pentru ca astazi este exagerat de frumos afara, am zis sa ne radem putin, nelutzule; mai ales ca avem si subiect de distractie: cica-i ziua bicicletei la tine in sat.

mai tii minte ce se intampla cand ne dadea noi cu bicicleta? cea mai simpatica replica, reluata sub diverse forme, suna cam asa: du-te ba in mortii matii in parc!

imi amintesc cu drag cand coboram eu drumul poienii in viteza si un domn exagerat de simpatic, pasager pe scaunul mortului al unei masini care venea din spate, a tinut sa-si manifeste solidaritatea fata de mine lovindu-ma cu ceva in cap. n-am cazut, nelutzule, am reusit sa-mi pastrez echilibrul; daca cadeam, azi nu eram aici.

imi amintesc, apoi, de taximetristul care tinea neaparat sa ma mangaie cu bata lui de baseball, pentru ca-i taiasem calea pe trecerea de pietoni.

si au mai fost multe altele; adevarul e ca-ti reduci drastic speranta de viata daca te incapatanezi sa circuli cu bicicleta prin sat. pe mine m-a salvat ingerul meu pazitor, care, daca a vazut ca nu ma invat minte, mi-a furat bicicleta din balcon.