asa am perceput tara muma: cumplit de deprimanta. am vrut s-o tai de a doua zi, da am zis ca daca mi-a trebuit romanie, acuma sa-mi duc crucea pana la capat si sa ii vad pe toti pe care vroiam sa ii vad, ca mi-s destul de sigur ca e pentru ultima oara.
stii cum arata unul care ar vrea sa-ti mute falcile, da ii e teama sa nu cumva sa stii karate? ei bine, cam asa se uita aia unii la altii. trebe sa fi cu ochii in paispe ca sunt toti pusi sa te fure, nu ti se da restul nici macar in librarii si daca te pune dracu sa intrii intr-un restaurant o sa regreti, cu siguranta. clienti nu prea au, da ciorba de burta si papanasii facuti acum 2 saptamani trebe sa se vanda, ca acolo nu se arunca nimic.
oamenii care se descurca cat de cat cu banii au impresia ca sunt in top 100 in forbes, iar aia pe care ii vezi ca-s vai de capul lor au impresia ca se descurca bine.
de apusuri de naiba sa mai zic, o saptamana cat am stat acolo nu vedeam la 100 de metri din cauza fog-ului. cand am coborat cu avionul prin nori si am dat de ceata aia neagra am zis ca am pus-o fara masca de gaze.
am supravietuit, da cateodata dau in balbaiala.
magazinele sunt, intr-adevar, pline cu rahaturi iar rahaturile respective sunt foarte scumpe. in plus, nu mai exista magazin fara gardian inauntru. am vrut sa intru intr-un rahat de tutungerie de doi metri pe doi si nu am reusit, ca ocupau tot locul vanzatoarea si badegardul. am cerut niste trabuce asa, din usa.
sunt magazine alimentare in care trebuie sa-ti lasi geanta la usa. sa nu cumva sa dosesti naibii trei felii de parizer intre tastatura si ecranul laptopului.
oamenii is cumplit de nepoliticosi. e exact cum zicea lilith, nu te intreaba nimeni nimic, au cu totii chestii importante de povestit. si nu zic numa de tinerii de la multinationale, ci si de taranii cu o vaca si trei gaini de se cred fermieri.
si daca apuci sa spui ceva, nu te crede nimeni, au ei deja un scenariu in cap. ma intreaba unul: "mai fumezi?" "nu, zic, m-al lasat din 2002" "pai da, am auzit ca sunt scumpe tigarile acolo". nu conteaza ca te-ai lasat cu trei ani inainte sa pleci, ei stiu mai bine cum sta treaba.
la fel si cu locuinta, ei stiu cum sta treaba. "ti-ai cumparat casa/apartament?" nu, nu vreau sa imi cumpar, stau bine in chirie" "da, asa e, sunt scumpe.."
cel mai tare a fost cu copii: "si, cand faceti un copil?" "nu vrem copii" "a, stiu si eu pe cineva care nu poate face.."
credeam ca am vazut tot ce e mai naspa in romania cat am trait acolo, da acuma am avut un soc, ca am revazut aceleasi chestii, dar din cu totul si cu totul alta perspectiva. cat eram acolo numa le-am vazut, acuma le-am si inteles.
