zilele trecute am fost la o amarata de cabana pe langa quebecul ala incremenit in timp. si cum sunt eu incredibil de norocos, am nimerit in singurele 2 zile din vara asta cand temperatura a scazut sub 15 grade. cum desigur banuiti, sandalele, short-ul si tricoul cu maneca scurta nu mi-au prea tinut de cald, iar focul de tabara are prostul obicei de a te incalzi numai pe partea expusa, drept urmare m-am parlit pe o parte iar pe ailalta am inghetat ca un amarat de inuit ce si-a uitat la crasma cheile de la iglu.
nu mai zic ca am avut parte de o companie de exceptie, compania a 2-a pompieri. doua cupluri de romani, ambii masculi fosti pompieri. am aflat, cu lux de amanunte, cum e treaba cu servantul unu, ce trebuie sa faca servantul doi, servantul trei si cat de naspa e seful de echipaj. oamenii povesteau de-ale lor, cu focurile pe care le-au combatut. am observat ca, pe masura ce se imbatau, povesteau de focuri din ce in ce mai mari si pe care le stingeau din ce in ce mai creativ. am plecat inainte de ultimele doua sticle, ca sa nu-i mai aud cum au stins ei focurile din rusia pisandu-se pe ele.
cabanele, fiind lipite una de alta si neizolate fonic, ne-au oferit posibilitatea sa asistam la un show erotic, ceea ce in conditii normale ar fi provocat acelasi raspuns din partea noastra - stiti cum se zice, ochi pentru ochi, sex pentru sex - dar eram departe de dispozitia necesara, adica orice s-ar fi putut spune despre noi in conditiile alea atmosferice, numa ca suntem incinsi nu.
booon. dimineata ne-am facut bagajele, am executat un salut voios de pompier in directia concetatenilor nostrii si ne-am carabanit. ce se poate intampla, mi-am spus, o sa ma aleg cu un guturai si gata. gresit. dupa aproximativ 12 ore, nu ma mai puteam ridica din fotoliu. mijlocul intepenit complet. chestie de-aia de iti inchipui ca li se intampla numa octogenarilor. si, colac peste pupaza, am primit o scrisoare de la munca, unde se specifica ca is eligibil pentru pensie in 2042. 2042!!! is fucking intepenit in fotoliu de pe acuma!!
