cand eram eu mic, prin late '80, stiam mersul trenurilor mai bine decat aia de la informatii cfr. stiam exact la ce ora trec trenurile cu turisti straini (mitropele) si ne asezam din timp la posturi, de-a lungul caii ferate. cand trecea trenul, incepeam cu totii sa urlam ca dementii "gumi!!! gumi!!!!" si intindeam mainile cu gesturi de implorare inspre zeii aia posesori de ursuleti de guma si alte minunatii dulci.
invatasem rapid sa ii deosebim pe rusi de restul turistilor, era foarte simplu, daca in loc de guma sau ciocolata te alegeai cu niste rosii, oua sau resturi de sandwichuri in cap era clar ca trenul ducea frati de-ai nostrii de la rasarit. mai aruncau si cu sticle dupa noi, dar nu au reusit decat o singura data sa sparga capul unui copil, eram destul de agili cu totii.
tot cam prin vremea aia, m-am dus la nu-s' ce magazin sa-mi cumpar inel de cravata si cand vanzatoarea mi-a spus pretul am avut asa, o reactie putin deplasata: "x lei pentru cacatu' asta?!?!?". drept urmare, peste cateva zile am fost nevoiti sa ascultam o predica a directorului - aflase despre incident dar nu si despre vinovat - care ne-a vorbit timp de juma de ora despre cravata, despre ce simbolizeaza ea si cati au platiti cu viata ca noi sa avem acuma conditii absolut mirifice de trai. si sa stii ca m-au atins vorbele directorului, adica eu nu ma gandisem niciodata ca cineva chiar a murit pentru cacatu ala. intelegeam sa fi luptat pentru niste ursuleti de guma, dar asa... jalnic!
