mary si peter in cuba (2)

aveau aia pe perete o lista cu preturile tuturor obiectelor din camera, inclusiv al pionezelor cu care era prinsa lista. daca faceai socoteala, te apuca groaza. o saptamana am dormit cu scrumiera-n pat, sa nu cumva sa se sparga, ca nu mi-ar mai fi ramas bani sa ma intorc inapoi.

usa de la balcon o "incuiai" proptind-o cu un ciomag. m-am uitat pe lista sa vad cat costa ciomagul, dar nu era acolo, asa ca l-am adaugat eu cu pixul. daca e sa fim ordonati, apai sa fim pana la capat, ce mama dracu'!

in prima noapte m-am pus in pat la 11 si am dormit bustean. in a doua, deja odihniti, am zis sa bagam un somn dupa-masa, ca sa fim in forma noaptea, la fiesta.

si ne trezim noi la 9 seara, ne imbracam de gala, ne asezam langa scena, sa fim in miezul party-ului, umplem masa cu coctail-uri si asteptam sa inceapa show-ul.

a aparut un domn entuziast pe scena, ne-a salutat cu un "bonzur" rasunator si a inceput sa baiguie ceva in engleza, in franceza si apoi in cubaneza. cand a vorbit in cubaneza am inteles ceva, ca v-am zis ca stiu limba. zicea ceva de "cerveza", "caffe" si "por favor". dupa aia, a aparut o doamna plinuta cu doua prietene si ne-au dansat ceva intre salsa si shotokan.

dupa aia, a venit unul cu o chitara de gat si ne-a cantat "comandante che guevarra". numa din gura, chitara era de decor. cred ca avea grija de ea cum aveam si eu de scrumiera.

s-a intors iarasi primul domn si ne-a indemna sa aplaudam. am aplaudat, ce sa facem. daca trebe, trebe. apoi domnul a plecat si un timp nu a mai aparut nimeni pe scena. am tot asteptat, si-am asteptat... nimic! ma, zic, asta-i suspans. adevaratio maestrii, n-am cezice, chapeau!

si am mai stat asa in suspans vreo cinci minute, pana am observat unul care se furisa prin spatele scenei cu chitara in brate. apoi m-am uitat in jur si am realizat ca numa noi mai suntem acolo. l-am fugarit pe ala cu chitara si l-am rugat sa-mi explice ce se intampla. pai ce sa se intample, zice, spectacolul s-a terminat. uite, e deja zece jumate!

si cam asa ne-am distrat si in urmatoarele seri, atata doar ca mai schimbau programul, din cand in canmd. ca de exemplu in a doua seara, cand ne puneau franturi de melodii si noi trebuia sa ghicim artistu si titlul piesei. iar ala care avea raspunsul, trebuia sa fuga pana la scena. toata seara a fost un iures de bastoane si carucioare rulante.

aveau in program si niste scurte scenete, dar dupa ce le vedeai pe primele 2-3 stiai deja la ce sa te astepti: fiecare incepea cu cativa indivizi care discuta civilizat, ca noi, aici, pe forum si se termina cu o cafteala.


ei, si dupa ce ne-am adapat, in felul asta, din cultura cubaneza am zis sa lasam naibii circul si sa ne bucuram de natura.

problema e ca eu nu stiu sa ma bucur de natura. dupa ce am cascat gura la munti si la mare vreo cinci minute si dupa ce m-am straduit sa admir un fel de trandafir salbatic corcit cu ochiul boului, m-am plictisit de moarte.

m-am intrebat: "oare ce ar face romanul generic in locul meu?" si am incercat sa injghebez un gratar. nu mi-a iesit, asa ca m-am dus si am mancat ceva. boon. acuma ce ar face romanul? a, of corz, ceva de baut. si mai departe? am luat-o deoparte pe nevasta-mea ca sa vorbim despre femei.

mary si peter in cuba

deci am fost la manzanillo. o surpriza neplacuta a fost ca avionul mergea ca personalul: a oprit odata pe drum, sa ia niste navetisti dintr-o gara.

apoi am ajuns la hotel. am crezut ca am gresit adresa si am nimerit intr-o rezidenta de batrani. ne-am mai linistit abia cand am vazut si dintr-aia mai tineri de mergeau nesprijiniti. acuma nu ca m-ar fi deranjat foarte tare chestia asta, da e putin deprimant cand te gandesti ca peste cateva gratare si angrignon-uri o sa ajungi si tu asa.

am avut o tresarire de placere cand am luat cunostinta cu vastele posibilitati de petrecere a timpuljui liber: canoe dotate cu borcan, de dai de doua ori din vasla apoi te opresti sa arunci apa afara cu borcanul. internet dial-up, de iti pui site-ul la incarcat de cu seara, ca sa-l ai deschis dimineata.

masini de inchiriat, dar cu care te puteai plimba doar prin parcare, ca nu existau drumuri prin preajma. idem pentru scutere.

statul la soare pe sezlonguri era limitat de insasi sezlonguri: dupa 15 minute iti amortea fundul, apoi restul corpului.
puteai sa te destinzi alergand cu caprele si cu vacile pe langa piscina, dar trebuia sa fi foarte atent sa nu cazi in ea, ca la adancimea profunda de 65cm riscai sa-ti spargi capul.

muzica foarte buna, "comandante che guevarra" la fiecare 10 minute.

puteai sa cumperi o excursie intr-un sat apropiat, dar dupa ce vezi 10 case la fel, fara geamuri si cu gresie in ograda iti cam pierea interesul pentru cultura cubaneza. oamenii sunt foarte primitori. cu cat le dai mai multi bani, cu atat mai primitori sunt.

mi-am cumparat o excursie cu vasul, cica sa admiram apusul. dar din cauza unei mici problkeme tehnice, am plecat de la tarm dupa ce se intunecase.

din lipsa de activitate, am citit doua carti, o harta si o chitanta. atat am avut cu mine.
dormeam foarte bine noaptea, da ne trezea la 6 dimineata vecinul insomniac, care dadea drumul la tv ca sa vada stirile.
nu ar fi fost asa de naspa daca domnul respectiv nu ar fi fost si putin surd.

cand am ajuns, ne-a inhatat bagajele un tip si ni le-a carat pana in camera ocolind, ca taximetristii. s-o fi gandit ca daca merge drept pana acolo nu ii dam bacsis, asa ca a luat-o prin capatul indepartat al coridorului. cum nu aveam cuci, l-am intrebat cum il cheama, ca sa-l platesc mai tarziu. mi-a spus ca-l cheama ulise, ceea ce mi s-a parut oarecum nepotrivit cu statura si gesturile sale.

ei bine, a fost o intreaga telenovela cu ulise asta. mai avea vreo 5 frati care lucrau cu totii acolo si mai si semanau intre ei. mergeam pe coridor, ma intalneam cu unul si il priveam intrebator: "ulise?" nu, zicea, pedro. ok, merg mai departe si dau de altu:. "ulise!" strig, incantat. nu, zice, osmundo. ca sa fac povestea lunga scurta, am facut cunostinta cu toti fratii lui pana sa il gasesc.

cu tantarii nu am avut treaba, dupa primele 20 de intepaturi nici nu-i mai simteam. e posibil sa fi fost si din cauza cremei pentru tantari, despre care abia acuma inteleg de ce se numeste "pentru tantari".

magazinul hotelului eram extrem de bine aprovizionat. am gasit acolo gem de mango atat la borcan cat si la conserva. aveau chiar si trei feluri de biscuiti, brito pachet mic, mijlociu si mare.

nu lipseau, desigur, bastile cu che. acuma serios, mi se pare o adevarata cruzime combinata cu tampenie crasa ca sa iti afisezi in cuba basca cu revolutionarul dupa ce ai vazut cum traiesc cubanezii.

mancarea era excelenta. banuiesc, ca noi ne trezeam tarziu si nu mai gaseam decat paine. la pranz mancam cam acelasi fel in fiecare zi, spaghete, ca le poti inghitii rapid si s-o stergi din loc inainte sa te haituiasca aia trei domani cu chitare agatate de gat si "guantanamera" in plamani.

aveam o masa de ping-pong si am zis sa-mi instruiesc consoarta in nobila arta a izbitului cu paleta-n minge. numai ca mingea era cam sparta si aia nu aveau alta, asa ca am profitat de ocazie ca sa-mi dezvolt reflexele caci, trebuie sa va spun, mingea aia sarea la fel de previzibil ca un taur turbat si cu coada-n flacari.

bauturile erau extraordinare, ce ma deranjat e ca nu prea erau. in prima zi au avut numai rom, a doua zi numai vodca, a treia zi nu m-a mai interesat ca ameteam numai la ideea de alcool.
am baut sucuri, in schimb. doua zile, cat au avut. apoi am trecut pe apa.

ni s-a intrerupt de mai multe ori curentul si de doua ori apa. un chelner ne-a aratat motivul, un domn in salopeta care motaia pe marginea unei gropi, cu o cheie franceza in mana.

era foarte misto la piscina, intr-un capat avea 50 cm iar in celalalt 95. da o pazeau doi salvamari.

acuma alta faza serioasa si deprimanta: pe o doamna in etate o doborase valul, la 3 metrii de tarm, acolo unde apa avea cam 50 cm. si era cat pe ce sa se innece, ca eu ma uitam ca boul la ea si credeam ca a dat in mintea copiilor si se distreaza incercand sa mearga pe burta prin apa. am, totusi, si circumstante atenuante: salvamarul a crezut la fel. am sarit amandoi abia cand a inceput sa strige, inghitind apa la greu.

e foarte puternic soarele in cuba. eu m-am ars numa cat am iesit putin de la umbra sa-mi culeg o moneda ce-mi evadase din buzunare.


am intalnit un domn john, din hamilton. dansul, ca sa nu ne confunde, a decis sa ne boteze peter si mary. si asa ne-a ramas numele pana la sfarsitul sejurului. mie mi-a placut, e foarte misto sa faci sex cu mary dupa ce ani de zile ai facut doar cu cristina. cred ca si ei i-a placut peter.

auzisem ca acolo unde o sa ne facem noi vacanta e raiul prostituatelor si ca multi se plangeau de chestia asta. odata ajuns acolo, am inteles si de ce: cred ca la manzanillo se adunasera cele mai naspa prostituate din totata cuba. dupa ce le-am vazut, am inceput sa apreciez doamnele la 60 de ani care se tineau inca bine.

am fost sa vizitam o plantatie de banane si mi s-a parut foarte interesant cu stau ele asa adunate in smocuri, in copaci. au asa, un aer wild, nici nu se compara cu mortaciunile astea de prin supermarket.

vorbesc prostii, stiu, dar ar fi sunat tare sec daca numa as fi spus ca am vizitat o plantatie si as fi pus punct dupa aia.

inainte sa plecam am intrebat daca exista ceva fee-uri in caz ca platesc viza aia cu cartea de credit si domnul de la receptie mi-a raspuns ca nu sunt, dar daca ma intereseaza pot sa gasesc in piata, intr-un oras situat la 7 km de resort.
cum nu prea imi era clar de ce ar trebui sa merg pana in piata pentru niste fee-uri, am insistat sa-mi explice si am inteles, dupa sfortari supraomenesti, ca domnul intelesese ca sunt interesat sa cumpar niste fish. well, cam asta a fost cu bagajul lingvistic, ca in rest stiu spaniola: "cerveza, por favor" si "cafe, por favor".

era putin delicat cand era barmanita dupa tejghea si eu vroiam sa cer un coctail "sex on the beach". prima oara a zis "si", a doua oara nu m-a mai lasat nevasta-mea sa ma duc.

cu fructele a fost foarte misto, cum nu se omora nimeni sa-si ia doza de vitamine, fructele din prima zi ne-au insotit pana intr-a treia, le-am vazut atat de des incat am ajuns sa ma imprietenesc cu ele. cel putin felia aia de pepene a fost alaturi de mine din stadiul de pepene necopt pana il ala de dospit, i-am dat si nume, pepe i-am zis, in memoria unui artist genial din tara in care am copilarit.

pentru fratele laurentiu de la dominicana: bahoi forever, faraoane!

interesanta atitudinea conationalilor, nici nu apuci bine sa-i saluti ca-ti si toarna un "am fost in austria la schi" sau "in paris, la shopping".
banuiesc ca se asteapta ca din momentul in care ai deschis gura sa incepi sa te lauzi, asa ca ti-o iau ei inainte. is jmecheri. au cu totii impresia ca unul plecat nu poate vorbi de altceva decat de bani si de cat de tare e el.
e atat de evident complexul asta al lor incat ti se face jena. la un moment dat sotia s-a intalnit pe strada cu un cuplu de cunoscuti cu care nu mai vorbise de ani de zile si i-a fost pur si simplu sila sa le zica de unde vine, stia ca dupa aia nu se mai poate vorbi cu ei, devin niste robocop de-astia patrioti, umblati prin franta si austria.

daca te pune dracu sa deschizi tv-ul, esti mancat. am observat o chestie foarte interesanta: cat am stat in romania nu am stiut ce s-a mai intamplat prin lume, ba mai mult, nu stiam nici macar ce se intampla pe acolo. stirile sunt orice, numai informatie nu. ziarele la fel. a trebuit sa revin in canada ca sa vad ce s-a mai intamplat in romania in saptamana cat am stat acolo.
alta faza cu ziarele: au ajuns mai toate niste fituici de 2 pagini fata verso, din care jumate poze. cand am plecat eu, erau mult mai consistente. am ramas masca sa vad in ce hal s-a subtiat "evenimentul zilei"

emisiunile televizate spun foarte multe despre ce-i in capul lor. in orice emisiune, ai, pe langa animator, niste tipe siliconate la modul grosier care stau tzepene si se benocleaza la camera. te-ai astepta sa zica si ele ceva, dar nu, stau numai si se holbeaza, din cand in cand isi schimba greutatea de pe un picior pe altul iar cand le intepeneste zambetul pe fata fac niste exercitii foarte haioase cu buzele, sa-si mai dezmorteasca gura.

toti vorbesc despre bani. e suficient sa iesi la plimbare intr-o zona ceva mai aglomerata ca sa auzi numa franturi de conversatii avand ca subiect cascavalu. iar in ziare, o gramada de poze cu bani. serios, la fiecare articol care vorbeste de pensii, banci, economie, vedete, america articolul e ilustrat cu o poza cu un teanc de euro.

faza din taxi: boul care venise la comanda avea un dvd player portabil agatat de bord si se uita la un film in timp ce conducea. sa-mi cada basca, nu alta. altul, un individ foarte amabil si calm, doar pana in momentul in care o batranica a incercat sa traverseze satrada prin fata lui, pe trecerea de pietoni. si da, in caz ca sunteti curiosi inca se mai foloseste vorba aia cu "te cauta moartea pe acasa si tu.."
de cand nu am mai fost pe acolo taximetristii au descoperit noi metode sa nu iti dea restul. de pilda, ajungi la destinatie si chiar inainte sa opreasca masina soferul scoate din buzunar telefonul - care nu a sunat - si incepe o conversatie animata cu un interlocutor fantoma. si cum sta el asezat si tine telefonul cu mana stanga, cu dreapta se chinuie sa scoata ceva din buzunarul stang, desigur. va imaginati ca nu ii e foarte usor, de altfel, dupa ce il vezi facand contorsiuni vreme de 30 de secunde, iti piere cheful sa mai astepti.

faza cu creditele: am auzit o gramada de povesti despre ce tzepe se dadeau. de pilda, varu cipri, mafiotu, si-a deschis o firma fantoma si a angajat, fictiv, vreo 20 de oameni cu salarii foarte mari, ceva de genul 1000-1500 de euro. a platit impozitele la stat pentru banii aia timp de vreo 4-6 luni, apoi i-a trimis pe amaratii aia sa-si ia credite. si-a pastrat partea leului din creditele alea, restul de bani i-a dat "angajatilor" si uite asa toata lumea era fericita. firma a dat faliment, desigur. da fiecare "fost angajat" s-a ales cu cate un credit de 10-20 000 de euro.

m-am tot straduit sa vad femeile alea frumoase de li s-a dus vestea hat departe, pana pe strazile peticite din montreal. pe strada umbla toti si toate incotosmanati de zici ca-s minus 40 de grade afara (erau in jur de +5). am zarit pe ici pe colo, intre caciula si fular, cate un chip armonios. da nu vreau sa va zic ce expresie avea, ca iara ii supar pe patrioti de se apuca sa-mi povesteasca toate excursiile lor, de la gradinita incoace.

cu maica-mea nu prea am avut timp sa stau, ca era mai mereu plecata sa plateasca facturi.

m-am dus la banca sa schimb niste bani si m-au trimis aia acasa, dupa pasaport. e drept ca de chestia asta uitasem, da poate sa-mi explice si mie cineva de ce naiba iti trebe pasaport ca sa schimbi niste bani? ca doar nu se mai traieste sub dictatura proletariatului.
se poarta tzepele la asigurari. imi povestea de un vecin care si-a asigurat mana - cum naiba vine asta nu stiu - si apoi s-a dus la un medic si i-a dat spaga, sa-i puna mana in ghips, ca sa ia banii de la asigurare. un altul, de la tara, si-a asigurat calul si apoi l-a vandut la abator.

inca o chestie care nu era pe vremea cand zaceam acolo: daca cumperi un ziar local, jumatate din anunturile de la mica publicitate is postate de domnisoare apetisante care ofera masaj cu finalizare. acuma nu stiu daca sa o bag la vesti bune sau proaste, ca poate daca nu eram insurat vedeam cu alti ochi chestia asta

ma intalnisem cu niste prieteni la o bodega - apropo, mai toti fumeaza in draci si cand iesi din bodega puti ingrozitor - si unul dintre ei l-a chemat pe un idiot, credea ca mi-a fost dor de el. ma si boul ala manelist - statuse in spania vreo 3 ani - ii dadea una si buna cu europa, cu civilizatia, cu istoria si cultura si vorbea cu atata patos de aveai impresia ca chiar stie sa citeasca. era mandru ca s-a imprietenit cu localnicii si imi spunea mie cat de fraier sunt ca stau de vorba cu romanii, ca e toti niste hoti.
in seara aia nu am putut vorbi nimic cu nimeni. si mi-a iesit europa pe urechi.
apropo de zbor, chestie uber naspa: cand am schimbat avionul, in frankfurt, la imbarcarea pentru otopeni, aia care se ocupau de verificatul pasagerilor erau incredibil de nepoliticosi. si iarasi m-am simtit ca un cetatean de mana a doua. in sala de asteptare era o gaqsca de romani de se intorceau de la munca. unul dintre ei se distra luand cate o gura de apa dintr-un pet si scuipand-o pe jos. si desigur, tot de bani vorbeau intre ei.

cu ocazia plimbarii prin patria pentru unii muma, mi s-a atras de nenumarate ori atentia ca nu-s barbat daca nu beau toata tuica din halba. dintr-un foc. nu am crezut ca e posibil, da nasu mi-a dovedit pe loc cat e de barbat. eu nici apa nu as putea sa beau asa multa deodata, si doar am incercat, la mare, pe vremea cand mi se parea ca stiu sa innot.

si, ca sa continuam pe un ton optimist, stateam si ma gandeam zilele astea: jumatate din populatia romaniei traieste la sate. unde arunca aia gunoiul, frate?!? ca nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata pubele sau containere prin vreun sat.

acum o sa povestesc si despre lucrurile bune de care m-am izbit in romania: un stalp si o balustrada. solide, tata, ciment, nu carton presat!