mary si peter in cuba

deci am fost la manzanillo. o surpriza neplacuta a fost ca avionul mergea ca personalul: a oprit odata pe drum, sa ia niste navetisti dintr-o gara.

apoi am ajuns la hotel. am crezut ca am gresit adresa si am nimerit intr-o rezidenta de batrani. ne-am mai linistit abia cand am vazut si dintr-aia mai tineri de mergeau nesprijiniti. acuma nu ca m-ar fi deranjat foarte tare chestia asta, da e putin deprimant cand te gandesti ca peste cateva gratare si angrignon-uri o sa ajungi si tu asa.

am avut o tresarire de placere cand am luat cunostinta cu vastele posibilitati de petrecere a timpuljui liber: canoe dotate cu borcan, de dai de doua ori din vasla apoi te opresti sa arunci apa afara cu borcanul. internet dial-up, de iti pui site-ul la incarcat de cu seara, ca sa-l ai deschis dimineata.

masini de inchiriat, dar cu care te puteai plimba doar prin parcare, ca nu existau drumuri prin preajma. idem pentru scutere.

statul la soare pe sezlonguri era limitat de insasi sezlonguri: dupa 15 minute iti amortea fundul, apoi restul corpului.
puteai sa te destinzi alergand cu caprele si cu vacile pe langa piscina, dar trebuia sa fi foarte atent sa nu cazi in ea, ca la adancimea profunda de 65cm riscai sa-ti spargi capul.

muzica foarte buna, "comandante che guevarra" la fiecare 10 minute.

puteai sa cumperi o excursie intr-un sat apropiat, dar dupa ce vezi 10 case la fel, fara geamuri si cu gresie in ograda iti cam pierea interesul pentru cultura cubaneza. oamenii sunt foarte primitori. cu cat le dai mai multi bani, cu atat mai primitori sunt.

mi-am cumparat o excursie cu vasul, cica sa admiram apusul. dar din cauza unei mici problkeme tehnice, am plecat de la tarm dupa ce se intunecase.

din lipsa de activitate, am citit doua carti, o harta si o chitanta. atat am avut cu mine.
dormeam foarte bine noaptea, da ne trezea la 6 dimineata vecinul insomniac, care dadea drumul la tv ca sa vada stirile.
nu ar fi fost asa de naspa daca domnul respectiv nu ar fi fost si putin surd.

cand am ajuns, ne-a inhatat bagajele un tip si ni le-a carat pana in camera ocolind, ca taximetristii. s-o fi gandit ca daca merge drept pana acolo nu ii dam bacsis, asa ca a luat-o prin capatul indepartat al coridorului. cum nu aveam cuci, l-am intrebat cum il cheama, ca sa-l platesc mai tarziu. mi-a spus ca-l cheama ulise, ceea ce mi s-a parut oarecum nepotrivit cu statura si gesturile sale.

ei bine, a fost o intreaga telenovela cu ulise asta. mai avea vreo 5 frati care lucrau cu totii acolo si mai si semanau intre ei. mergeam pe coridor, ma intalneam cu unul si il priveam intrebator: "ulise?" nu, zicea, pedro. ok, merg mai departe si dau de altu:. "ulise!" strig, incantat. nu, zice, osmundo. ca sa fac povestea lunga scurta, am facut cunostinta cu toti fratii lui pana sa il gasesc.

cu tantarii nu am avut treaba, dupa primele 20 de intepaturi nici nu-i mai simteam. e posibil sa fi fost si din cauza cremei pentru tantari, despre care abia acuma inteleg de ce se numeste "pentru tantari".

magazinul hotelului eram extrem de bine aprovizionat. am gasit acolo gem de mango atat la borcan cat si la conserva. aveau chiar si trei feluri de biscuiti, brito pachet mic, mijlociu si mare.

nu lipseau, desigur, bastile cu che. acuma serios, mi se pare o adevarata cruzime combinata cu tampenie crasa ca sa iti afisezi in cuba basca cu revolutionarul dupa ce ai vazut cum traiesc cubanezii.

mancarea era excelenta. banuiesc, ca noi ne trezeam tarziu si nu mai gaseam decat paine. la pranz mancam cam acelasi fel in fiecare zi, spaghete, ca le poti inghitii rapid si s-o stergi din loc inainte sa te haituiasca aia trei domani cu chitare agatate de gat si "guantanamera" in plamani.

aveam o masa de ping-pong si am zis sa-mi instruiesc consoarta in nobila arta a izbitului cu paleta-n minge. numai ca mingea era cam sparta si aia nu aveau alta, asa ca am profitat de ocazie ca sa-mi dezvolt reflexele caci, trebuie sa va spun, mingea aia sarea la fel de previzibil ca un taur turbat si cu coada-n flacari.

bauturile erau extraordinare, ce ma deranjat e ca nu prea erau. in prima zi au avut numai rom, a doua zi numai vodca, a treia zi nu m-a mai interesat ca ameteam numai la ideea de alcool.
am baut sucuri, in schimb. doua zile, cat au avut. apoi am trecut pe apa.

ni s-a intrerupt de mai multe ori curentul si de doua ori apa. un chelner ne-a aratat motivul, un domn in salopeta care motaia pe marginea unei gropi, cu o cheie franceza in mana.

era foarte misto la piscina, intr-un capat avea 50 cm iar in celalalt 95. da o pazeau doi salvamari.

acuma alta faza serioasa si deprimanta: pe o doamna in etate o doborase valul, la 3 metrii de tarm, acolo unde apa avea cam 50 cm. si era cat pe ce sa se innece, ca eu ma uitam ca boul la ea si credeam ca a dat in mintea copiilor si se distreaza incercand sa mearga pe burta prin apa. am, totusi, si circumstante atenuante: salvamarul a crezut la fel. am sarit amandoi abia cand a inceput sa strige, inghitind apa la greu.

e foarte puternic soarele in cuba. eu m-am ars numa cat am iesit putin de la umbra sa-mi culeg o moneda ce-mi evadase din buzunare.


am intalnit un domn john, din hamilton. dansul, ca sa nu ne confunde, a decis sa ne boteze peter si mary. si asa ne-a ramas numele pana la sfarsitul sejurului. mie mi-a placut, e foarte misto sa faci sex cu mary dupa ce ani de zile ai facut doar cu cristina. cred ca si ei i-a placut peter.

auzisem ca acolo unde o sa ne facem noi vacanta e raiul prostituatelor si ca multi se plangeau de chestia asta. odata ajuns acolo, am inteles si de ce: cred ca la manzanillo se adunasera cele mai naspa prostituate din totata cuba. dupa ce le-am vazut, am inceput sa apreciez doamnele la 60 de ani care se tineau inca bine.

am fost sa vizitam o plantatie de banane si mi s-a parut foarte interesant cu stau ele asa adunate in smocuri, in copaci. au asa, un aer wild, nici nu se compara cu mortaciunile astea de prin supermarket.

vorbesc prostii, stiu, dar ar fi sunat tare sec daca numa as fi spus ca am vizitat o plantatie si as fi pus punct dupa aia.

inainte sa plecam am intrebat daca exista ceva fee-uri in caz ca platesc viza aia cu cartea de credit si domnul de la receptie mi-a raspuns ca nu sunt, dar daca ma intereseaza pot sa gasesc in piata, intr-un oras situat la 7 km de resort.
cum nu prea imi era clar de ce ar trebui sa merg pana in piata pentru niste fee-uri, am insistat sa-mi explice si am inteles, dupa sfortari supraomenesti, ca domnul intelesese ca sunt interesat sa cumpar niste fish. well, cam asta a fost cu bagajul lingvistic, ca in rest stiu spaniola: "cerveza, por favor" si "cafe, por favor".

era putin delicat cand era barmanita dupa tejghea si eu vroiam sa cer un coctail "sex on the beach". prima oara a zis "si", a doua oara nu m-a mai lasat nevasta-mea sa ma duc.

cu fructele a fost foarte misto, cum nu se omora nimeni sa-si ia doza de vitamine, fructele din prima zi ne-au insotit pana intr-a treia, le-am vazut atat de des incat am ajuns sa ma imprietenesc cu ele. cel putin felia aia de pepene a fost alaturi de mine din stadiul de pepene necopt pana il ala de dospit, i-am dat si nume, pepe i-am zis, in memoria unui artist genial din tara in care am copilarit.