pentru fratele laurentiu de la dominicana: bahoi forever, faraoane!

interesanta atitudinea conationalilor, nici nu apuci bine sa-i saluti ca-ti si toarna un "am fost in austria la schi" sau "in paris, la shopping".
banuiesc ca se asteapta ca din momentul in care ai deschis gura sa incepi sa te lauzi, asa ca ti-o iau ei inainte. is jmecheri. au cu totii impresia ca unul plecat nu poate vorbi de altceva decat de bani si de cat de tare e el.
e atat de evident complexul asta al lor incat ti se face jena. la un moment dat sotia s-a intalnit pe strada cu un cuplu de cunoscuti cu care nu mai vorbise de ani de zile si i-a fost pur si simplu sila sa le zica de unde vine, stia ca dupa aia nu se mai poate vorbi cu ei, devin niste robocop de-astia patrioti, umblati prin franta si austria.

daca te pune dracu sa deschizi tv-ul, esti mancat. am observat o chestie foarte interesanta: cat am stat in romania nu am stiut ce s-a mai intamplat prin lume, ba mai mult, nu stiam nici macar ce se intampla pe acolo. stirile sunt orice, numai informatie nu. ziarele la fel. a trebuit sa revin in canada ca sa vad ce s-a mai intamplat in romania in saptamana cat am stat acolo.
alta faza cu ziarele: au ajuns mai toate niste fituici de 2 pagini fata verso, din care jumate poze. cand am plecat eu, erau mult mai consistente. am ramas masca sa vad in ce hal s-a subtiat "evenimentul zilei"

emisiunile televizate spun foarte multe despre ce-i in capul lor. in orice emisiune, ai, pe langa animator, niste tipe siliconate la modul grosier care stau tzepene si se benocleaza la camera. te-ai astepta sa zica si ele ceva, dar nu, stau numai si se holbeaza, din cand in cand isi schimba greutatea de pe un picior pe altul iar cand le intepeneste zambetul pe fata fac niste exercitii foarte haioase cu buzele, sa-si mai dezmorteasca gura.

toti vorbesc despre bani. e suficient sa iesi la plimbare intr-o zona ceva mai aglomerata ca sa auzi numa franturi de conversatii avand ca subiect cascavalu. iar in ziare, o gramada de poze cu bani. serios, la fiecare articol care vorbeste de pensii, banci, economie, vedete, america articolul e ilustrat cu o poza cu un teanc de euro.

faza din taxi: boul care venise la comanda avea un dvd player portabil agatat de bord si se uita la un film in timp ce conducea. sa-mi cada basca, nu alta. altul, un individ foarte amabil si calm, doar pana in momentul in care o batranica a incercat sa traverseze satrada prin fata lui, pe trecerea de pietoni. si da, in caz ca sunteti curiosi inca se mai foloseste vorba aia cu "te cauta moartea pe acasa si tu.."
de cand nu am mai fost pe acolo taximetristii au descoperit noi metode sa nu iti dea restul. de pilda, ajungi la destinatie si chiar inainte sa opreasca masina soferul scoate din buzunar telefonul - care nu a sunat - si incepe o conversatie animata cu un interlocutor fantoma. si cum sta el asezat si tine telefonul cu mana stanga, cu dreapta se chinuie sa scoata ceva din buzunarul stang, desigur. va imaginati ca nu ii e foarte usor, de altfel, dupa ce il vezi facand contorsiuni vreme de 30 de secunde, iti piere cheful sa mai astepti.

faza cu creditele: am auzit o gramada de povesti despre ce tzepe se dadeau. de pilda, varu cipri, mafiotu, si-a deschis o firma fantoma si a angajat, fictiv, vreo 20 de oameni cu salarii foarte mari, ceva de genul 1000-1500 de euro. a platit impozitele la stat pentru banii aia timp de vreo 4-6 luni, apoi i-a trimis pe amaratii aia sa-si ia credite. si-a pastrat partea leului din creditele alea, restul de bani i-a dat "angajatilor" si uite asa toata lumea era fericita. firma a dat faliment, desigur. da fiecare "fost angajat" s-a ales cu cate un credit de 10-20 000 de euro.

m-am tot straduit sa vad femeile alea frumoase de li s-a dus vestea hat departe, pana pe strazile peticite din montreal. pe strada umbla toti si toate incotosmanati de zici ca-s minus 40 de grade afara (erau in jur de +5). am zarit pe ici pe colo, intre caciula si fular, cate un chip armonios. da nu vreau sa va zic ce expresie avea, ca iara ii supar pe patrioti de se apuca sa-mi povesteasca toate excursiile lor, de la gradinita incoace.

cu maica-mea nu prea am avut timp sa stau, ca era mai mereu plecata sa plateasca facturi.

m-am dus la banca sa schimb niste bani si m-au trimis aia acasa, dupa pasaport. e drept ca de chestia asta uitasem, da poate sa-mi explice si mie cineva de ce naiba iti trebe pasaport ca sa schimbi niste bani? ca doar nu se mai traieste sub dictatura proletariatului.
se poarta tzepele la asigurari. imi povestea de un vecin care si-a asigurat mana - cum naiba vine asta nu stiu - si apoi s-a dus la un medic si i-a dat spaga, sa-i puna mana in ghips, ca sa ia banii de la asigurare. un altul, de la tara, si-a asigurat calul si apoi l-a vandut la abator.

inca o chestie care nu era pe vremea cand zaceam acolo: daca cumperi un ziar local, jumatate din anunturile de la mica publicitate is postate de domnisoare apetisante care ofera masaj cu finalizare. acuma nu stiu daca sa o bag la vesti bune sau proaste, ca poate daca nu eram insurat vedeam cu alti ochi chestia asta

ma intalnisem cu niste prieteni la o bodega - apropo, mai toti fumeaza in draci si cand iesi din bodega puti ingrozitor - si unul dintre ei l-a chemat pe un idiot, credea ca mi-a fost dor de el. ma si boul ala manelist - statuse in spania vreo 3 ani - ii dadea una si buna cu europa, cu civilizatia, cu istoria si cultura si vorbea cu atata patos de aveai impresia ca chiar stie sa citeasca. era mandru ca s-a imprietenit cu localnicii si imi spunea mie cat de fraier sunt ca stau de vorba cu romanii, ca e toti niste hoti.
in seara aia nu am putut vorbi nimic cu nimeni. si mi-a iesit europa pe urechi.
apropo de zbor, chestie uber naspa: cand am schimbat avionul, in frankfurt, la imbarcarea pentru otopeni, aia care se ocupau de verificatul pasagerilor erau incredibil de nepoliticosi. si iarasi m-am simtit ca un cetatean de mana a doua. in sala de asteptare era o gaqsca de romani de se intorceau de la munca. unul dintre ei se distra luand cate o gura de apa dintr-un pet si scuipand-o pe jos. si desigur, tot de bani vorbeau intre ei.

cu ocazia plimbarii prin patria pentru unii muma, mi s-a atras de nenumarate ori atentia ca nu-s barbat daca nu beau toata tuica din halba. dintr-un foc. nu am crezut ca e posibil, da nasu mi-a dovedit pe loc cat e de barbat. eu nici apa nu as putea sa beau asa multa deodata, si doar am incercat, la mare, pe vremea cand mi se parea ca stiu sa innot.

si, ca sa continuam pe un ton optimist, stateam si ma gandeam zilele astea: jumatate din populatia romaniei traieste la sate. unde arunca aia gunoiul, frate?!? ca nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata pubele sau containere prin vreun sat.

acum o sa povestesc si despre lucrurile bune de care m-am izbit in romania: un stalp si o balustrada. solide, tata, ciment, nu carton presat!