41.
imi aminteam, nelutzule, de sedintele de bloc la care m-am vazut obligat sa particip. stateam intr-un colt si studiam fauna. un intreg tratat de antropologie se poate scrie numa observandu-i pe vecini.
aveam, in primul rand, seful de scara. nu-s ce sa zic, dar intotdeauna am avut impresia ca seful de scara se alege pe criterii de burta. ati cunoscut vreodata un sef de scara fara burta? eu nu.
no, seful de scara deschide ostilitatile. vorbeste cu emfaza, se rasteste la locatari, cere socoteala, da directive. fiecare sef de scara poarta-n traista bastonul de presedinte.
treningul rupt in fund si patat nu-i scade din prestanta; nici freza ravasita, care n-a mai atins apa de la botez incoace.
patruns de propria-i importanta, vorbeste ca sa se auda vorbind.
urmeaza apoi gospodina tipica. cu capotu-i mov greu incercat de formele-i rubensiene, raspandind un suav miros de ceapa, asteapta, cu nerabdare, sa termine seful ca sa inceapa sa-si barfeasca dujmanii. dujmanii sunt vecinii de deasupra, de alaturi sau de dedesubt. ea nu-i greu de pornit, da-i imposibil de oprit. cand se avanta, nici macar maria sa seful de scara nu mai poate face nimic.
dar s-o lasam pe gospodina sa se razboiasca cu dujmanii si sa trecem la urmatorul personaj: revolutionaru blocului. asta, din principiu, nu-i niciodata de acord cu nimic. asteapta, scrasnind din dinti, sa termine gospodina de vorbit. el e responsabil cu scandalul. deja are motive: a venit ultimul si a gasit loc liber numa intre usi, acolo unde trage curentul.
ultimul e alcoolicul blocului; nea fane e mereu ranga, si cand e ranga e shugubatz. el nu are de zis decat un lucru, mereu acelasi: "bai, care dai o bere?"
restul personajelor nu-s importante, de vreme ce singurii care vorbesc is primii trei, intrerupti din cand in cand de nea fane: "bai, care dai o bere dupa sedinta?"
nu stiu daca are rost sa vorbesc despre sedintele astea, is mereu aceleasi, incep cu discursul inaugural, in care seful isi prezinta realizarile din saptamana trecuta si se termina cu scandal.
"trebuie sa reparam acoperisul!" declama seful. "da io de ce trebe sa dau bani, daca stau la parter?" se infoaie revolutionarul, etc. etc.
imi amintesc cu drag de vremurile alea, in care normalitatea insemna ca dupa injuraturi sa nu se ajunge la violente fizice.
imi aminteam, nelutzule, de sedintele de bloc la care m-am vazut obligat sa particip. stateam intr-un colt si studiam fauna. un intreg tratat de antropologie se poate scrie numa observandu-i pe vecini.
aveam, in primul rand, seful de scara. nu-s ce sa zic, dar intotdeauna am avut impresia ca seful de scara se alege pe criterii de burta. ati cunoscut vreodata un sef de scara fara burta? eu nu.
no, seful de scara deschide ostilitatile. vorbeste cu emfaza, se rasteste la locatari, cere socoteala, da directive. fiecare sef de scara poarta-n traista bastonul de presedinte.
treningul rupt in fund si patat nu-i scade din prestanta; nici freza ravasita, care n-a mai atins apa de la botez incoace.
patruns de propria-i importanta, vorbeste ca sa se auda vorbind.
urmeaza apoi gospodina tipica. cu capotu-i mov greu incercat de formele-i rubensiene, raspandind un suav miros de ceapa, asteapta, cu nerabdare, sa termine seful ca sa inceapa sa-si barfeasca dujmanii. dujmanii sunt vecinii de deasupra, de alaturi sau de dedesubt. ea nu-i greu de pornit, da-i imposibil de oprit. cand se avanta, nici macar maria sa seful de scara nu mai poate face nimic.
dar s-o lasam pe gospodina sa se razboiasca cu dujmanii si sa trecem la urmatorul personaj: revolutionaru blocului. asta, din principiu, nu-i niciodata de acord cu nimic. asteapta, scrasnind din dinti, sa termine gospodina de vorbit. el e responsabil cu scandalul. deja are motive: a venit ultimul si a gasit loc liber numa intre usi, acolo unde trage curentul.
ultimul e alcoolicul blocului; nea fane e mereu ranga, si cand e ranga e shugubatz. el nu are de zis decat un lucru, mereu acelasi: "bai, care dai o bere?"
restul personajelor nu-s importante, de vreme ce singurii care vorbesc is primii trei, intrerupti din cand in cand de nea fane: "bai, care dai o bere dupa sedinta?"
nu stiu daca are rost sa vorbesc despre sedintele astea, is mereu aceleasi, incep cu discursul inaugural, in care seful isi prezinta realizarile din saptamana trecuta si se termina cu scandal.
"trebuie sa reparam acoperisul!" declama seful. "da io de ce trebe sa dau bani, daca stau la parter?" se infoaie revolutionarul, etc. etc.
imi amintesc cu drag de vremurile alea, in care normalitatea insemna ca dupa injuraturi sa nu se ajunge la violente fizice.
No comments:
Post a Comment