trebuie sa recunosc ca m-ai surprins

4.
nelutule, trebuie sa recunosc ca m-ai surprins; m-ai surprins, ma baiatule, credeam ca iti este clar ce baigui io aici, da tu nu si nu, gerula! gerula!

eu nu zic ca tot poporu trebuie sa paraseasca satul, ca nu-s zalud; stiu si io ca pentru cei care au mai multa viata inapoi decat inainte riscul este prea mare ca sa mai merite.

eu, de pilda, nu o vad pe mama venind aici. ea are prietenele ei, casutza ei in care fiecare lucrusor isi are locul lui, ma rog, pricepi ce vreau sa zic. ea nu poate pleca de-acolo fara sa-si lase sufletul. zeci de ani s-a luptat sa-si gaseasca locul, sa ne creasca, sa-si agoniseasca bruma de lucrusoare. e prea tarziu.

nici colegii tai de leat nu trebuie neaparat sa plece; daca ei sunt multumiti sau resemnati acolo, daca nu le-a trecut niciodata prin cap sa plece, e ok, e mai bine pentru ei ca nici sa nu le treaca. faptul ca o parte dintre ei se multumesc cu putin nu e de blamat, dimpotriva, eu ma straduiesc de ani de zile sa-mi limitez pretentiile si nu prea-mi iese. asa ca, din punctul asta de vedere, ii invidiez.

as avea cate ceva de zis despre partea aia care profita, despre cei care calca peste cadavre ca sa se simta mai inalti. cu astia as avea cate ceva de impartit, da pot sa inteleg de ce nu pleaca.
eu vorbesc de tine, mai nelutzule, de tine, tu care ai visat sa-mblanzesti lumea nou si te-ai ales doar cu o gaura in buget. tu care ai plecat asqa de pornit sa rupi pamantu cu dintii, sa tragi tare, sa o iei de la zero.. da, nelutzule, tu, care acum, dupa ani de exil, esti tot la zero.

nu la agoniselile materiale ma refer, desigur. ma refer la faptul ca nu ai invatat nimic. nu ai invatat cea mai mare lectie pe care viata poate sa ti-o dea: ca si tu esti responsabil de viata ta, nu numai ceilalti. tu esti in primul rand responsabil.

nu ai invatat ca in spatele fiecarei probleme se ascunde un conflict de-al tau nerezolvat, ca faptul ca situatia x te enerveaza nu este neaparat pentru ca situatia x este enervanta, ci pentru ca tu te raportezi la ea intr-o anumita perspectiva, care nu-i neaparat cea mai potrivita. da de ce ai ales tu perspectiva aia? asta-i miezul, nelutzule, asupra acestui aspect ar trebui sa reflectezi, sa lucrezi.

sigur ca o sa-mi zici ca si eu mai am de lucru, stiu, asa e, de fiecare data ma uit la cauze, cateodata nu-mi place ce vad, da asta-i viata.

noate buna, nelutzule, noapte buna si spor la vise. de-acolo porneste aventura noastra.