litoralul

14.
ah, nelutzule, sunt asa de emotionat, de nici nu mai stiu pe ce tasta sa pun degetul prima oara. mi-am amintit de litoralul din sat de la tine: superb!

iarna.

in sezon, suficient de jegos incat sa goneasca turistii pe litoralul satului vecin.

ah, ce amintiri placute! mai tii tu minte cand ieseam noi seara, in gasca, sa cautam un restaurant si ne pierdeam ore in sir dezbatand, in fata fiecaruia, eterna problema: "oare astia dau rest?"

imi amintesc apoi de apa gelatinoasa, de un verde tulbure, care ma ducea mereu cu gandul la o imensa flegma. tu inotai cu placere, ma rog, te straduiai, si te intorceai foarte fericit la mal, insotit de salvamari, comunicandu-ne ca tocmai ai inghitit cam o vadra de apa. eu as zice ca doar jumate de vadra de apa ai baut, restul erau lichide de alta natura.

nu stiu cine facuse o observatie foarte interesanta: cica pe nici o plaja din satul tau nu-s mai mult de trei bude, care, teoretic, ar trebui sa fie asaltate de catre consumatorii de bere. da nu-s. iar consumatorii de bere par suspect de fericiti dupa ce ies din apa.

da-n general tu erai fericit pe litoral. tiganii vindeau porumb fiert, respectand la sange regulile de igiena; fetele pareau foarte relaxate, asa, topless, da sigur nu erau. asta pot sa zic ca-mi placea si mie, nelutzule, ar fi cam singurul lucru de care-mi amintesc cu placere.

rahatii pluteau fericiti, in apa calduta - nu, nu la turisti ma refer - salvamarii motaiau cu berea-n mana, foarte relaxati. in definitiv, menirea lor era sa aduca cadavrele la mal.

era si mai fain la nudisti: trei nudisti pe plaja si 50 de labari dotati cu binocluri, pe dealurile din jur.

da o sa mai discutam despre litoral, nelutzule, ca-s multe de zis.