caracteristica nationala

26.
vezi tu, ma nelutzule, e si asta o caracteristica nationala: ne gandim intotdeauna ca mai rau de-atata nu poate fi. chestia asta m-a tinut si pe mine in sat 28 de ani. nu se poate, mi-am zis, nu se poate sa nu iasa nimic daca trag tare!

am trecut peste toate frustrarile, nedreptatile, mizeriile si am bagat ca migu'; eram convins ca doar de mine depinde sa schimb ceva, macar in ceea ce ma priveste. am repetat de nenumarate ori: "trebuie sa iasa ceva, nu ma alunga pe mine astia din satul meu!"

da-s multi si organizati in dezorganizarea lor. dupa cativa ani pierduti, mi-am zis ca poate ar trebui sa incerc si varianta muncii la negru, dincolo. am facut o mica plimbare prin europa, ocazie cu care mi-am lamurit doua lucruri:

1. munca la negru nu e o solutie

2. satul nostru e o mare cocina, noi suntem tratati ca niste caini si depindem de niste porci.

stii si tu, nelutzule, atunci am luat decizia sa plec.

tu speri ca va fi mai bine; eu nu mai sunt atat de naiv. am vazut "ferma animalelor". porcii sunt tot acolo, cresc, in linistea sperantelor voastre noile generatii de porcusori, care deja au scos ratul in lume.

iar partea cea mai nasoala, nelutzule, e ca din ce in ce mai multi consateni de-ai tai incep sa le deprinda apucaturile.

si stii ce ma deranjeaza cel mai tare? ca nu mi-a trecut nici un moment prin cap ca tot ce incercam eu era sa ma integrez intre ei, sa devin si eu porc, pentru ca ma saturasem sa fiu caine.

uite de ce zic ca nu iti dai seama in ce cocina ai trait pana nu o privesti din afara.

daca reuseam, ma regaseam cumva mai linistit? priveam cu alti ochi toate mizeriile din jur? ma indoiesc, nelutzule, ma indoiesc cumplit de chestia asta.