conditia femeii

15.
m-am gandit, nelutzule, la ce mi-a spus consateanul asta al meu si gasesc ca a adus discutia intr-un punct interesant: nevoia de a fi vazut, de a te vinde. lucru care nu ar fi rau, daca s-ar petrece intre niste limite. da la tine in sat nu asa stau lucrurile.

la tine in sat, nelutzule, daca te uiti asa, in mare, ai zice ca idealul in viata al tinerelor fete este sa devina actrite de filme porno, iar al femeilor de peste 40 de ani sa se calugareasca.

lucru care ma duce cu gandul la conditia femeii acolo, la tine.

pe de o parte avem cateva batalioane de haine imbracate cu scopul de a descoperi ceea ce acopera, iar pe de alta, o armata de batice si de haine cernite. fara intentia de a jigni, pot spune ca avem, pe de de o parte, animale crescute pentru reproducere, iar pe de alta parte, animale de povara.

nu-i ciudat ca nu vorbeste nimeni de conditionarea asta? unde-i, bre nelutzule, femeia lipsita de griji, sigura pe ea, capabila sa ia decizii si sa-i spuna "nu!" sotului, sa-si schimbe job-ul cand are chef, sa iasa cu prietenele la un bar fara sa se sinchiseasca de gura lumii? iti spun eu unde e, nelutzule: in satele civilizate. nicidecum la tine in sat. la tine in sat femeia nu are prea multe de ales: curva sau gospodina. poate sa se angajeze, spui tu; e adevarat, nelutzule, poate sa se angajeze, da tot curva sau gospodina o s-ajunga. respectiv amanta sau presul patronului.

stii, e un obicei ciudat la voi in sat: femeia, dupa ce se casatoreste, isi cam pune cruce la viata; devine madam "sotul" adica nu mai este ana, maria, cristina, etc. ci devine doamna popescu, ionescu, georgescu.

e un subiect destul de delicat asta, avand in vedere ca ma implica si pe mine. adica, cat eram acolo, in sat, nu m-am gandit niciodata la chestia asta. a trebuit sa ma dau un pas inapoi ca sa-mi dau seama de faptul ca multe lucruri sunt strambe rau acolo. o parte le stiam, da uite ca ma vad pus in situatia de a decoperi mereu noi elemente care vin sa completeze ceea ce mie mi se parea oricum insuportabil.

imi aduc aminte, nelutzule, la inceputul facultatii, intr-unul dintre primele cursuri, unul dintre profesori s-a uitat asa, cu compatimire, la colegele mele - si aveam multe colege, cam 80% din anul respectiv - si a zis ceva de genul: "mi-e o mila cumplita de voi, cand va vad asa entuziaste, proaspete, puse pe treaba.. mi-e o mila cumplita cand imi imaginez cum o sa aratati peste cativa ani: cea mai mare parte dintre voi vor deveni gospodine, iar celelalte nevrozate" ce ne-am mai ras, nelutzule! cu lacrimi am ras! "al dracu profesoru asta", ne spuneam, "e haios".

si am uitat.

pana zilele astea, nelutzule, cand am realizat ca omul nu glumea; nu glumea deloc. din nefericire.

da de ce din nefericire, te intrebi tu, pai e chiar fain, fete frumoase, bune gospodine, ascultatoare..

nu-i asa, ma nelutzule; gandeste-te numai la faptul ca s-ar putea, atunci cand o sa decizi sa faci copii, sa iasa fete; cu ce inima o sa le cresti tu, cand ai dinainte o idee aproximativa despre ceea ce or sa devina? cu ce inima o sa cresti tu carne de tun pentru vreun mascul feroce de prin cartier?