naie vs aro

de fapt, m-am razgandit. nu o sa povestesc ce am facut acolo, nu de alta, dar nu am facut absolut nimic iesit din comun, am facut cam ce fac toti tinerii cand se vad la mare. cu singura deosebire ca dupa cateva zile am ramas fara absolut nici un ban si l-am trimis pe george (care avea abonament gratuit pe tren) pe la casile noastre, sa ne faca rost de ceva marafeti si ceva de-ale gurii, ca in ultimele doua zile ne hraniseram numai cu corcoduse, porumb copt, pepeni si rom. am respirat putin usurati dupa ce a plecat. sa nu se inteleaga gresit, george e un tip de nota 10 si un prieten de isprava, dar in perioada aia tocmai trecea printr-o criza serioasa, ceva nu mergea rotund in relatia sa cu tipa pe care o iubea si era deprimat.

s-a intors, ne-am ospatat, am cheltuit si banii cu care venise si hai sa ne intoarcem acasa. am plecat tot noaptea. nu vroiam sa pierdem ultima zi de mare si, pe de alta parte, puteam sa spun de-acuma ca aveam mai multa experienta in condus noaptea decat ziua.

drumul la intoarcere - la fel cu cel la dus, doar ca acuma aveam experienta, plus ca gasisem o solutie pentru cand ramaneam in panta. lasam aro=ul la vale si il porneam in marsarier. ne-am prins noi dupa un timp ca daca am reusi cumva sa tinem capota semideschisa, motorul s-ar raci cat de cat si am putea sa strabatem etape mai lungi. am gasit 2 pari grosi si i-am indesat in deschizatura care se face intre capota si sasiu atunci cand tragi de sarma pe jumate.


acuma, aro-ul nostru arata ca un diavol: doua coarne uriase iesea din fata, de sub capota. dar ideea noastra a functionat binisor. se vede treaba ca deja capatasem experienta si ca mecanici. mergem ce mergem si, la un moment dat, din cauza unei masini de venea cu faza mare, cad cu rotile din dreapta in sant. motorul inca nu era incins, mai mergea, dar rotile se invarteau in gol. eram langa un lan de porumb. ok, zic, aici ne petrecem noaptea. eu eram epuizat de la atata holbat in intuneric, iar baietii aratau jalnic dupa atata impins la tanc. gasim noi maine pe cineva sa ne traga afara din sant. ca sa nu ne mai pierdem timpul dimineata, zic ia hai sa culegem vreo doua plase de porumb, sa avem ce coace mai tarziu. culegem doua plase, le bagam sub banchete si ne culcam.

cand ne era somnul mai dulce, harmalaie mare in jurul nostru. aro-ul era inconjurat de vreo trei carute pline cu cetateni indignati, inarmati cu torte si cu furci, topoare, ciomege. fuck ma, zic, suntem mancati! astia-s tigani si-s pusi pe omor.

cetatenii incep sa bubuie in tabla aro-ului. incearca usile - le incuiaseram - si, din fericire, nu le trece prin cap sa o incerce si pe aia din spate, care nu se incuia. atunci, unul dintre atacatori ne striga sa iesim, ca daca nu ne dau foc. ok, zic, se ingroasa gulma. "iesiti, urla individul, mama voastra de hoti!". si atunci ne trece noua prin cap ca poate e doar o neintelegere, astia ne confunda cu altii. neintelegere-neintelegere, dar cine are tupeu sa iasa primul? si atunci incepem sa strigam din masina, pe trei voci, incurcandu-ne unul pe celalalt, ca suntem turisti, venim de la mare si am ramas in pana, am cazut in sant, ne asteapta copii acasa, mama e bolnava, etc.

indivizii se mai linistesc. deshideti, zic ei, sa stam de vorba. deschidem, cu teama, si unul din aia cu torte isi baga capul pe usa si lumineaza interiorul. "nu-s astia", le zice celorlalti, "masina e goala". oamenii se scuza ca ne-au speriat - nu erau tigani, ci tarani din satul din apropiere. ne explica cum ca de cateva saptamani vin unii cu masini si le fura porumbul. de-aia s-au vorbit toti si au iesit in patrulare, sa ii prinda pe hoti. noi o cam bagaseram pe maneca, trageam cu coada ochiului si vedeam cum iese de sub bancheta un stiulete de porumb dintr-una din plasele ce le umpluseram mai devreme. daca le vede vreunul dintre astia, ma gandeam, ne-am ars, s-ar putea sa se multumeasca cu noi drept tapi ispasitori. dar nu au vazut nimic, cred ca oamenii erau putin stanjeniti ca au speriat niste turisti nevinovati si nu le mai ardea sa faca pe detectivii. ca sa isi rascumpere cumva vina, s-au oferit sa ne scoata masina din sant.

ok, zic, perfect, mersi, dar cum facem, ca n-avem cablu, n-avem nimic. si nu incape toata lumea sa traga de cate ceva. "nu va faceti griji" ne zice unul de parea seful lor, "o scoate naie singur" ei, zic, hai s-o vad si pe asta! da cine o fi naie asta? vre-un ciclop?!? si iese naie in fata: un individ mic si slab, dar genul vanos. ei, zic, daca naie scoate masina din sant, ma fac intervenant psihosocial in quebec!

ne dam cu totii la o parte si naie ne da instructiuni. ne cere ca, atunci cand rotile or sa fie in aer, eu sa carmesc volanul inspre stanga iar ceilalti sa impinga masina. si se baga naie in patru labe sub masina, in sant, se opinteste odata si... iata-ma (fost) intervenant psihosocial in quebec!

mi-a fost dat si mie sa vad, odata in viata, un individ cu o forta fizica iesita din comun. iti cam piere cheful sa mai judeci oamenii dupa aparente, dupa o astfel de experienta.

de la stanga la dreapta: george, aro-ul, porumbul si cu mine

pe cartonul ala scria ca avem cate sapte copii acasa si toti 21 plang ca taticii lor nu au bani de o bere. din pacate poza cu naie n-am, si doar el e personajul principal.