tarnacopul. la un pas de moarte

au mai urmat cateva lucrari care au iesit nesatisfacator inspre dezastruos, dupa care lucrarea cea mare, cu care mi-am incheiat, pentru totdeauna, "cariera" in constructii.
un individ vroia sa transforme apartamentul sau de la parter intr-o farmacie. asa ca am spart peretele blocului - da, prin anii '90 puteai sa faci chestia asta :D - si ne-am apucat sa construim un fel de balcon, de fapt o camera in plus la apartamentul respectiv. emil se ocupa de pus gresie si faianta in baie. a pus-o de trei ori si tot de trei ori proprietarul i-a cerut s-o scoata, caci ii iesea mereu stramb. a patra oara, a fost nevoie de talentul de actor al raperului ca sa il convingem pe proprietar ca parca gresia si faianta nu-i chiar asa de stramba. eu nu am apucat sfarsitul la lucrarea aia, dar am fost destul de aproape de sfarsitul propriu si personal.

lucram afara, sapam cu tarnacopul fundatia la balcon. in fata geamului, era un gard mic, cu o sina de metal pe post de balustrada, gardul ala trebuia indepartat, ca sa putem mari balconul cat ne cerea proprietarul. unul dintre cioclasi se ocupa cu zmulsul gardului din pamant. intr-un tarziu reuseste si ce-i trece lui prin cap? de ce sa mai care balustrada aia de metal cand poate sa o arunce. si o arunca inspre mine. eu, in timul asta, izbeam cu tarnacopul de zor, cu privirea in pamant. si chiar cand izbeam mai cu sete, bucata de metal aterizeaza exact sub unealta mea. tarnacopul imi zboara din mana si ma izbeste exact, dar exact in moalele capului.

de constient eram constient, dar nu prea mai vedeam mare lucru, sangele imi siroia din cap de parca as fi stat sub dus. toata lumea panicata, eu doar putin nedumerit, inca nu intelegeam ce se intamplase. in sfarsit, nevasta proprietarului, farmacista, vine cu un tampon urias si imi zice sa il tin apasat tare si sa ma duc urgent la spital. ok, zic. ma duc pana in statia de taxi - cand ma vedeau rosu din cap pana-n picioare, lasand o dara de sange in urma mea, taximetristii se incuiau in masini. am fost nevoit sa iau autobuzul. am calatorit foarte confortabil, eram singur in partea din spate a autobuzului, in timp ce in partea din fata se inghesuiau calatorii ca sardelele.

abia la spital m-am speriat cumplit, sa-mi stea inima-n loc. caci mi-a fost dat sa asist la un dialog de-a dreptul horror. am fost bagat de urgenta in sala de operatie. aici, ca la balamuc. avusese loc un accident de masina si era plina sala de raniti care sangerau abundent. medicii erau toti ocupati. cineva intreaba, aratandu-ma cu degetul: "cine il coase pe domnul?" la care o minora - ma rog, asa arata - se ofera: "il cos eu!" "bine", zice doctorul, "da-i bataie, oricum trebuie sa inveti si tu cum se face!"

am supravietuit. spre mirarea mea, fata respectiva a facut o treaba de nota 10, incepand de la anestezie pana la cusatura propriu zisa. intr-un fel e de inteles, fiind prima oara si-o fi dat silinta sa iasa cat ma bine. acuma port plete, ca sa nu mi se vada gaura din cap :D

din ziua aia am renuntat pentru totdeauna la munca fizica, caci am constatat ca-mi da batai de cap.