dosarul cu sina

la mine a fost asa, cu studiile in canada: nici bine nu m-am dat jos din avion -de fapt m-au dat aia jos, ca cica ajunsesem la cap de linie - ca m-am si prezentat la mcgill cu un dosar cu sina. gasisem un bacc intensiv, de vreo doi ani, numa ca aia vroiau certificat toefl, chestie pe care nu o aveam, asa ca mi-au cerut sa aduc certificatul sau sa fac doua semestre de engleza la ei. am plecat, suparat ca nu le place engleza mea invatata din filme. dupa aia, m-am dus la uqam, sa fac un certificat. nici n-am intrat bine pe usa cu dosarul cu sina sub brat, ca m-au si intrebat daca am certificari in franceza. binenteles ca i-am dat naibii si pe astia, auzi, pentru ei nu e suficient ca le inteleg quebecoasa, mai trebe sa o si vorbesc. apoi mi-am luat dosarul cu sina - care arata deja destul de rau, dupa atatea drumuri - si m-am dus sa ma inscriu la un colegiu. aia erau asa de fericiti ca in sfarsit le intra un emigrant pe usa - si inca unul cu ochelari! - sa poata sa raporteze si ei ca sunt deschisi la alte culturi ca nici nu s-au uitat la pertiosul dosar ferfenita. l-am terminat, am facut stagiul intr-un mdj la saint bruno, un mdj white power, unde intervenantii organizau dezbateri despre rostul, rolul si avantajele separarii quebecului. acolo m-am simtit ca acasa, in sensul ca vorbeam singur. si uite asa s-a sfarsit epopeea mea pe care as numi-o "in cautarea diplomei". si daca ma intreaba cineva, - de fapt, o sa-i spun chiar daca nu ma intreaba - din punctul meu de vedere nu merita. cea mai misto chestie aici e sa strangi ceva bani - ceea ce se poate face destul de repede - si sa te bagi la o franciza oarecare. chestia aia iti ofera flexibilitate la orar, venit bun si o gramada de alte satisfactii, pe care eu credeam, cand am amerizat, ca numa prin studii le poti obtine. am zis! si inca ceva interesant: ma intrebau aia pe la universitati unde am facut bacul si de fiecare data, da absolut de fiecare data cand le raspundeam ca la transilvania university, pufneau in ras.