cam prin perioada aia, stateam eu cu baietii pe o terasa, cu ceva lichide-n fata, impartind un pachet de winston cand ne-am trezit cu un tip - nu-mi mai amintesc cine era - care ne intreaba daca nu vrem sa facem niste bani. "ok, zic, daca-mi cere rinichiul i-l vand".
"e un nou biznis, zice, un concept revolutionar, se numeste marketing direct si e foarte in voga in state." eu eram putin jenat, ma gandeam, asa, ca uite ce pacat ca n-am scoala si mi-am promis ca, cu prima ocazie, imi dau si eu bacul. "nu e nevoie de studii de specialitate, zice, va oferim noi o formatiune gratis". "ok, zic si ma uit la prietenul robert: ne bagam?"
"sigur, si-asa frecam menta toata ziua, hai sa vedem ce e"
si ne-am prezentat a doua zi la adresa indicata. un apartament banal, complet gol, cu exceptia unui birou cu un scaun pe care statea o domnisoara serioasa foc, imbracata foarte profi.
incaperea era plina de tineri, genul de tineri carora li se citeste cazierul pe fata. tipa ne explica ce inseamna marketingul direct, iar noi ne dezumflam pe masura ce intelegem despre ce este vorba.
pentru cine nu stie - m-as mira sa existe cineva care nu stie - e vanzare de rahaturi din usa in usa. era prima oara cand auzeam de asa ceva, dar mi-era clar ca nu-i pentru mine. robert era la fel de entuziasmat.
in timp ce ma gandeam la o scuza ca sa rup usa, un domn - foarte prezentabil, de altfel - ne-a luat de cate o aripa si ne-a dus in sufragerie, unde se adunase toata menajeria. acolo am aflat ca-l cheama costel, vine de undeva dintre botosani si moscova si ca el va conduce sedinta de motivare.
sedinta de motivare consta dintr-o serie de urlete. primul urla domnul costel: "CUM VA SIMTITI AZI???" apoi raspundea delicventa juvenila pe douaj' de voci: "NUMBER ONE!!!!!!"
chestia asta se repeta de vreo 7-8 ori, din ce in ce mai tare, pana ce domnul costel declara ca suntem suficient de motivati si gata de treaba. la primele urlete ne-am mirat. la al doilea set, ne-am intrebat daca-s normali. la al treilea set ne-a bufnit rasul.
apoi s-a apucat vecinul de sus sa bata isteric cu ceva in podea si sa urle mue baaaaa!!! number one!!!!!
drept urmare, la al patrulea set am inceput sa urlam si noi cu entuziasm si am tinut-o tot asa pana la sfarsit, ba chiar, din prea mult zel, am mai slobozit un "number one!" si dupa ce s-au oprit ailalti.
2 comments:
fratele meu, am ras cu lacrimi.
aia cu marketingul direct am cunoscut-o si eu, prin anu 2 de facultate. acelas scenariu: o tipa buna, care ne-a zis ca daca vrem sa facem bani tre sa invatam sa fim agenti de vanzari. profesoru nostru a fost gigi, care dupa servici o cordea pe gacica buna.
ne-a luat gigi in prima zi de munca (pe mine si un amic din camin) sa ne invetze meserie: cum sa umbli toata ziua pe coclauri, cu o genata plina de kkaturi in spinare, incercand sa prostesti lumea sa cumpere, truse de unghii, periute de dinti, pile de unghii, o ustensila speciala cu care sa-ti scoti colturile de la unghii si alte minuni de astea.
Gigi avea idei de marire, ca toata ziua ne-a zis " lasa ba, dupa ce va invatati voi, o futem pa Mirela si plecam de la ea; imi fac io firma mea, cu voi doi ca agenti, si o terminam".
A doua zi n-am mai dat pe acolo.
e, la noi a tinut vreo trei luni si am trecut printr-o gramada de intamplari haioase, cre'ca o sa le povestesc si pe alea cand mi-o veni cheful :)
si cred ca facea parte din atributiile asistent managerului sa i-o traga tipei respective, ca exact asa se intampla si in cazul nostru :D
Post a Comment