deunazi, sustinea cineva pe un forum ca important in viata e sa sadesti un copac, sa faci un copil si sa ridici o casa. eu zic ca n-are dreptate si sunt hotarat sa merg pana in panzele albe ca sa-mi sustin parerea!
a man's gotta do what a man's gotta do! :D
constructiv nu inseamna sa plantezi un boschet sau sa-ti construiesti un cotet in curte, mai degraba as zice ca inseamna sa-ti faci un proiect de viata, ca sa zic asa, sa ai un tel sau mai multe de urmarit pana te prinde moartea din urma. chestii de genul sa umblii prin locuri in care aparatul foto n-a pus piciorul, sa-ti descoperi un talent si sa il cultivi pana-n ultima zi, sa-ti dezvolti creativitatea sa scoti capul din cutie si sa nu lasi rutina sa te blazeze. sa practici un sport si sa-ti cultivi prieteni interesanti cu care sa ai mai multe de impartit decat berea si micu'.
ca un copac il plantezi in 5 minute si daca ti se pare asa mare branza parca vad ca o sa stai si o sa te extaziezi in fata lui, asteptand sa creasca. lasa bs-ul ala cu "ti-ai trait viata degeaba daca nu ai plantat un copac sau nu ai facut o casa si-un copil" ala e bun pentru trogloditii care se impreuneza fara protectie, arunca cotorele de mar aiurea si-si pun termopane si gresie. foloseste-ti imaginatia, ca de-aia te-a inzestrat statul cu ea. lasa pomicultorii sa se ocupe de plantat copaci, constructorii sa se ocupe de construit si oamenii capabili sa creasca un copil sa se ocupe de conceptie.
de la o anumita varsta incolo devii foarte comod, nu prea mai ai chef de nimic care sa necesite parasirea fotoliului. iti traiesti viata ridicandu-te de pe un scaun si asezandu-te pe altul. si intr-o zi vine cineva si-ti zice: "ba, io ma apuc de sportul cutare. te bagi si tu?" si tu iti zici what the heck, si asa n-am ce face, ia sa vedem ce iese de-aici.
si te apuci de sport. unii se lasa dupa cateva saptamani/luni, inainte sa capete macar o idee de cat de fun poate sa fie. dar altii persevereaza si dintr-o data ii vezi niste indivizi foarte activi, incep sa se preocupe de n-spe mii de chestii, se implica intr-o gramada de proiecte, au timp de hobby-uri si le mai si ramane vreme sa se odihneasca, is pastreaza/dobandesc o silueta de invidiat, isi fac prieteni noi, capata/recapata increderea in fortele proprii, au mai mult chef de f***t si mai multe choix-uri* (acolo un de e cazul) au o altfel de atitudine in fata vietii, emana energie si-i mai probabil ca nu se descurajeaza dupa un esec oarecare ci persevereaza pana isi ating scopurile. vorba aia cu pofta care vine mancand e cat se poate de adevarata si va rog insistent sa nu o luati ad litteram.
explicatia pentru toate astea e super banala, de ordin fiziologic, e cunoscuta dintotdeauna - sper ca nu e nevoie sa dau citate latinesti rasuflate.
acuma, cu hobby-urile e alta poveste. sa zicem ca devii constient ca esti un pictor destul de bun. atunci incepi sa aloci din ce in ce mai mult timp acestui hobby care, printre altele, te ajuta sa te relaxezi. iti vezi progresele si te apuca asa, un feeling de mandrie, nasul se indreapta imperceptibil in sus, incepi sa te vezi diferit de vulg si parca vezi, dintr-o data, lumea cu alti ochi.
ca ala-i adevarul, suntem cu totii in aceeasi oala, stam blocati zilnic in acelasi trafic, stam la coada la aceleasi case de marcat, ne uitam la aceleasi emisiuni si ascultam aceeasi muzica. cam greu sa te crezi deosebit asa, fara un motiv bine intemeiat, cu exceptia cazului in care esti un bou. dar un talent dintr-asta te scoate putin din anonimat. sigur, sunt si alti pictori in lume, dar tu esti unul dintre cei mai buni!
pentru ca cetateni, este cumplit sa te simti doar un average joe/average jane, viitor ingrasamant. pe mine nu m-ar preocupa atata ce las in urma cat ceea ce fac si cum ma simt cat sunt aici.
sigur ca, de-a lungul vietii, te lovesti de o gramada de probleme si infrunti o gramada de situatii care de care mai aiuristice, de exemplu nu cred ca preocuparea principala a unui detinut politic, sau a unui paraplegic, sau a unei femei careia i-au murit copii, sau a unuia care e pe cale sa moara de foame in fundul africii e sa fie deosebit de ceilalti.
chiar si emigrantilor veniti din tari sarace, cum suntem noi, le e greu sa treaca mai departe de numarat banii, dovada chiar forumul ala plin de oameni care-si compara nonstop acareturile, masinile, salariile. si nu-s de condamnat, cand vi din evul mediu unde norma-i buda in fundul curtii si te trezesti dintr-o data cu bani multi in banca ti se pun creierii pe bigudiuri si incepi sa te crezi buricul pamantului numai si numai pe baza respectivului cont.
deci, cetateni emigranti, nu ma adresez voua, ci urmasilor urmasilor vostrii, care o sa creasca ca niste oameni normali si echilibrati! :D
o sa observati niste chestii foarte interesante daca sunteti dispusi sa iesiti din zona de comfort: cu cat te implici in mai multe chestii cu atat devi mai receptiv la ce se intampla in jurul tau. e ca si cum creierul nostru e setat sa nu vada ceea ce nu ne intereseaza. probabil ca exista o explicatie stiintifica pentru asta, eu nu o cunosc.
*asta am bagat-o pentru ca stiu ca-s unii care numai cu atata raman din ce baigui eu aici :D
6 comments:
Nici io nu-s de acord cu ideile astea crete cu ''copac-casa-copil'' nu in aceeasi ordine.
Sunt foarte multe lucruri importante in viata. Doar ca fiecare le percepe diferit. Uneori asa cum poate; dar de cele mai multe ori asa cum vrea el.
ba as zice ca le cam percep la fel, majoritatea, ca altfel nu i-ar freca nonstop la cap pe aia care nu vor copii sau nu vor sa-si cumpere casa.
e drept, pana acuma nu a incercat nimeni sa ma convinga sa plantez pomi :D
man, eu is de principiul ca un om are o viata. continuitatea nu ti-o da religia, ci tu, prin copii tai. asta inseamna ca, fiziologic, genele tale( o parte din ele), tu la microscop adica, merg mai departe prin copii tai.
cat despre plantatul pomilor, io am plantat mai mult de unul, dar tre sa marturisesc ca n-am avut ceva orgasm...da, poate e un sentiment de mandrie cand ii vedeam cum cresc...dar io is ceva de genu treehuger, asa ca nus cat se pune.
ideea ie insa una: io is foarte mandru de bebele meu. e ceva extraordinar sa ai un copil, ceva care nu se poate explica si pe care nu-l poti intelege pana nu ajungi sa fii parinte.
sau poate ca iara vb treehugger-ul din mine..
well, despre nevoia aia de continuitate as avea cate ceva de spus, in rest e decizia fiecaruia - sau ar trebui sa fie :D
felicitari pentru bebic! is sincer convins ca e o experienta faina pentru cei care isi doresc asta cu adevarat :)
foarte dragute povestirile tale, dai dovada de imaginatie si creativitate. Dar de ce oamenii cand simt ca fac ceva bine sau mai bine devin snobi? In loc sa-i imbogateasca spiritual experienta, incep sa creada ca detin adevarul suprem si totul se invarte in jurul sistemului de valori construit...fii mai tolerant, cu totii avem dreptul sa traim cum vrem si sa credem in ce vrem...si nici unul nu e mai bun decat altul. Suntem doar mai fericiti. Cat despre creatia ta, amuzanta si superficiala, de fapt cred ca asa se si vrea.
binenteles ca nu ma iau absolut deloc in serios si sunt ultimul om de pe planeta asta gri care sa creada despre el ca detine adevarul suprem sau orice alt fel de adevar :D
in general scriu pe blog chestii care mi se par haioase, nu neaparat ce gandesc, ce simt sau ce mi se intampla :)
Post a Comment