situatia dupa primele doua joburi nu era tocmai stralucita, de muncit muncisem cat de cat, dar nu fusesem platit. si e foarte bine ca s-a intamplat asa, la cat de tampit eram as fi fost in stare sa dau toti banii pe carti.
pe terasa la eforie facusem ceva bani, dar prefer sa nu povestesc cum i-am cheltuit. fapt e ca m-am intors acasa cu bani de tren imprumutati de la un coleg.
mi-am zis ca e cazul sa-mi schimb specialitatea, de vreme ce alimentatia publica s-a dovedit de rau augur. consultandu-ma cu prietenul robert, am ajuns la concluzia ca am putea face ceva maruntis daca ne-am apuca de tinichigerie auto. am gasit o firma din sacele care angaja si i-am convins ca suntem printre cei mai buni specialisti tinichigii din judet.
la firma aia am cunoscut niste personaje deosebit de interesante: un sudor piroman si iresponsabil - pe care nu am stiut niciodata cum il cheama, toti ii spuneau "sudoru", vali, un fost parnaias inchis pentru crima si eliberat conditionat, inainte de termen, care avea o vorba, cand se enerva pe tine: "n-ai fi tu primul.." si un maistru alcoolic care nu era in stare de nimic daca nu isi lua doza de dimineata.
era o firma ce distribuia chips-uri, aveau vreo 4 harburi vw modelul ala retro, in fiecare seara se strica motorul la cate una si trebuia reparat a doua zi. de treaba asta se ocupa maistrul, noi astelalti nu aveam mare lucru de facut in afara de pazit cu schimbul la usa, sa tinem de sase pentru cand venea sefu' in inspectie. doar sudorul se mai distra dand foc la diverse chestii.
jucam toata ziua carti pe o lada si cand auzeam "sase!" intorceam lada invers, astupand cartile si ne repezeam sa punem mana pe ceva, sa ne vada seful muncind. fostul parnaias se agata de un capat al motorului la care lucra maistru, sudorul isi verifica concentrat aparatul, robert plimba o matura prin mijlocul atelierului iar eu stergeam atent cu carpa un surub. din cand in cand mai schimbam rolurile. cam de doua ori pe zi eram intrerupti de la ale noastre.
se mai intampla sa si muncim, cand tabla ameninta sa cada de pe un harb, o taiam cu flexul si sudam alta in loc. sudoru traia periculos, nu avea nici cele mai elementare cunostinte de protectia muncii, isi trantea pe jos butelia aia cu carbid izbind-o cu picioarele si suda asezat pe ea. din cand in cand punea aparatul de sudura in functiune pe butelie, ca sa se scarpine. la faza asta noi ne adaposteam care pe unde apuca, asteptand, curiosi, explozia.
faceam pe ajutoarele lui cu schimbul, era partea cea mai stresanta, ca pe sudor nu il interesa ca e unul langa el care tine tabla cu patentul, isi zmucea aparatul sa descalceasca furtunul si-ti baga flacara in ochi. mi-a stricat o pereche de ochelari si vreo doua tricouri iar pe vali parnaiasul l-a lasat fara o spranceana. am crezut ca i-a sunat ceasul sudorului, dar s-a dovedit pana la urma ca era numai gura de parnaias, cel mai rau s-a dovedit tot sudorul, cand a facut o criza de nervi si s-a apucat sa alerge cu bidonul de benzina dupa secretara, sa-i dea foc.
n-am facut multi purici acolo. am constatat ca nu e tocmai domeniul in care vrem sa facem cariera. am primit doar jumatate din ultimul salariu care ni se cuvenea. patronul s-a aratat indignat de tupeul nostru ordinar de a ne cere toti banii, zicea ca de fapt trebuie sa ii multumim ca ne-a dat posibilitatea sa batem si noi un cui, ca altfel umblam pe strazi cu golanii.
in seara aia am batut cuie in niste cauciucuri.
No comments:
Post a Comment