munca innobileaza pe om

am zis sa va povestesc cum m-a innobilat pe mine prima oara.
aveam vreo 17 ani si ardeam de nerabdare sa intru in campul muncii, sa vad cu ochii mei daca e chiar asa de naspa cum zicea lumea.

s-a intamplat ca tentativa mea de innobilare sa aiba loc in incinta restaurantului "bulevard" din predeal, mai exact in bucataria respectivului restaurant, unde mi s-a incredintat rolul de ajutor de bucatar.
printre atributiile mele se numarau curatatul/taiatul cartofilor si cumparatul tigarilor de la nonstop-ul ce se inchidea la 10 seara. la asta mai adaugasem, cu de la sine putere, fugaritul chelneritei cu tate mari care se lasa inghesuita de cine se nimerea.

as putea spune ca am muncit cu ravna, dupa cateva saptamani capatasem o conditie fizica de invidiat. mi s-a intamplat si un lucru neplacut, in a treia zi cineva mi-a ciordit banii de ii uitasem in buzunarul hainei, in vestiar. drept urmare, nu mai aveam bani de tren, noroc cu o colega, suflet mare, care m-a imprumutat pana a doua zi. ulterior am aflat ca respectiva colega a fost data afara pentru ca au prins-o ca fura din vestiar.

asteptam cu nerabdare certificatul de innobilare: primul talon de plata cu banii aferenti. in hotelul respectiv, in ziua in care se dadeau banii, se tinea si o sedinta in care erau infierate viguros si penalizate abaterile personalului. m-am prezentat destul de senin stiindu-ma cu constiinta curata, desi imi era putin teama sa nu-mi impute cartofii pe care i-am masacrat in primele zile, din exces de zel.

ei bine, rezultatul sedintei a fost nu numai ca mi-am ratat innobilarea, dar a fost si cat pe ce sa ajung pe mana militiei. in timp ce pentru absolut toti colegii mei s-au gasit numai cuvinte de lauda, am aflat, cu surprindere, ca eu am spart 23 de farfurii, am furat 2 calupuri de cascaval, 7 rude de salam, trei borcane de muraturi, cateva zeci de ciocolati "poiana", o trusa de scule, 7 cutite si nu ma stiu cate linguri si furculite, am strica robinetul de la bucatarie, usa de la camera 27, incuietoarea de la vestiar si am mai si infundat buda cu un tampon folosit. au mai fost si altele dar nu mi le mai amintesc, le-am transmis sa-si bage tamponul folosit in locul ala cu care judeca si am plecat trantind usa, nu inainte de a mi se atrage atentia politicos ca un putoi civilizat ar trebui sa zica mersi ca m-au invatat meserie si ca nu ma dau pe mana militiei plus ca nu am deloc talent intr-ale bucatarie, ca locul meu e in uzina, la strung.

nu e de mirare, deci, ca incepand din ziua aia innobilarea nu a mai fost una dintre prioritatile mele in viata.