pierre si sensul vietii

un lucru nu-l lasa pe pierre sa doarma linistit: nu stia ce sa faca cu viata lui. isi framanta mintea in fel si chip si nu reusea sa gaseasca un tel rezonabil. "poate daca m-as indragostii.." gandi el si, cum era un tip voluntar, se indragosti pe loc de nevasta celui mai bun prieten.

un timp dragostea asta a lui l-a tinut ocupat. pierre era satisfacut: in sfarsit, viata lui capatase un sens! atata doar ca o multime de complicatii neprevazute - existenta celui mai bun prieten al sau, de pilda, sau faptul ca doamna in cauza il considera doar un bun camarad - il impiedicau sa-si desavarseasca telul. se vazu nevoit, dupa o vreme, chinuit de remuscari, sa recunoasca fata de sine insusi ca nu e facut sa fie fericit in dragoste. poate viata lui are alt tel, mai inalt, poate ca destinul lui e sa se dedice unei cauze care-si propune reasezarea lumii pe noi temelii, o revolutie spirituala menita sa dezrobeasca omul.

astfel, pierre deveni mason. urmatorii ani si-i petrecu organizand ceremonii, tinand catastifele in ordine si straduindu-se sa le faca un rost noilor recruti care deveneau masoni ca sa-si imbunatateasca sansele de a accede la o pozitie buna.

pierre era din ce in ce mai nemultumit de viata lui. vedea bine ca s-a ales praful de ideile lui altruiste si ca a ajuns un fel de treapta pe care urca indivizi lipsiti de scrupule ca sa se lanseze in sferele inaltei societati.

spre norocul lui, incepu razboiul. deveni un mare patriot. hotara sa termine cu masoneria si sa se dedice apararii tarii. tocmii, pe banii lui, cateva sotnii de cazaci si-i incredinta inaltului comandament. la scurta vreme, razboiul lua o intorsatura neasteptata: francezii ajunsesera la poarta moscovei, si napoleon astepta doar un semn de capitulare ca sa intre victorios in oras. aflat inca sub influenta cabalei masonice, pierre interpreteaza semnele astrologice si data zilei respective si ajunge la concluzia ca el e cel chemat sa ucida fiara - fiara care nu putea fi altcineva decat insusi napoleon - si sa salveze umanitatea.

arestat la gramada cu nefericitii care nu au reusit sa paraseasca orasul la timp scapa, printr-un miracol, de executie. este tarat, ca prizonier, dupa armata franceza. in timpul captivitatii, intelege ca fericirea sta in lucrurile simple, cum ar fi libertatea de a dispune de timpul tau, imbracaminte calduroasa, un pat curat si o mancare calda. nu-si mai doreste altceva decat sa scape cu viata si sa se intoarca la vechile indeletnicire de care s-a straduit toata viata sa scape.

mult timp dupa evenimentele respective, pierre inca povestea oricui vroia sa-l asculte ca cea mai fericita perioada din viata lui a fost prizonieratul. atunci s-a lecuit pentru totdeauna de prostul obicei, atat de comun printre muritori, de a cauta viata la dinti.

de ce mi-am pierdut timpul sa indrug toate chestiile astea pe care cineva le-a povestit, cu mult timp in urma, mult mai bine decat mine? pentru ca, in ochii mei, reprezinta cea mai rezonabila explicatie - de care m-am lovit in lunga mea cariera de soarece de biblioteca - a vesnicei intrebari: sunt aici. si-acum? incotro?!?


banal eh? maybe that's the beauty of it :)