longueuil, 14:32, intrarea in "loblaws". subiectul: un individ exagerat de politicos, un gentelman desavarsit. ii tine usa unei doamne, se ofera chiar sa o ajute sa-si care plasele pana la masina, plin de solicitudine, e totul numai un zambet. ia te uita, imi zic, inca cativa domni dintr-astia si nu mai indrazneste nimeni sa ne declare razboi, caci o sa fim asa de politicosi incat o sa le fie jena dusmanilor sa ne invadeze fara sa se descalte la intrare.
longueuil, ora 14: 46, casieria loblaws. acelasi domn ajunge la casa, chiar inaintea mea. ii da un branci unei adolescente care ajunsese la casa in acelasi timp cu el si o intreaba, rastit, daca nu cumva e oarba. ajunge in fata. vanzatoarea, foarte amabila, ii multumeste pentru cumparaturi si ii doreste o zi buna. cetateanul se uita sictirit la ea si nu catadicseste sa deschida gura, ocupata cu o grimasa, de altfel.
acuma ce sa zic, si-o fi epuizat omul rezerva de politete pe ziua respectiva. sau poate o fi facut scoala de bune maniere la fara frecventa.
No comments:
Post a Comment