chior in tara orbilor

am povestit deja cum am ajuns eu premiat, (cu o mica eroare, asta s-a intamplat intr-a opta, nu intr-a saptea) dar am omis o chestie importanta. deci, revolutia m-a prins in clasa a saptea. totul bine si frumos, pana in toamna lui '90, cad am inceput ultimul an de gimnaziu. cand m-am intors din vacanta m-am trezit ca nu mai sunt in clasa a 8-a A, ci in G. mah, zic, da ce naiba s-a intamplat? ca daca nu cumva ma insel, ultima clasa era E, pana cu cateva luni in urma.

in scurt timp, am dezlegat misterul: in G si-au trimis dirigintii toti elevii care le faceau probleme si de care vroiau sa scape. si cum eu eram un elev de nota 5 si in plus cu mai multe absente decat prezente, am fost printre cei matrasiti.

unde pana mai ieri eram un copil "respectat" in clasa la el, ca sa zic asa - in sensul ca le era frica colegilor, pe vremea aia nu-mi era jena sa pun mana pe o piatra si sa-i dau cu ea in cap aluia care se lua de mine - m-am trezit printre smardoi, repetenti si dilii. iar astora nu le era frica. am luat-o pe coaja inca din prima saptamana, de la fratii N., ca nu am vrut sa ma mut din banca pe are o vroiau ei. fratii N. erau doua aratari total diferite si, desi cel putin teoretic avea aceiasi parinti, unul era mic, brunet si cu probleme psihice iar celalalt era urias, blond si fara psihic. senin ca cerul caraibelor. asta cand batea, ii citeai mila in ochi. da batea, ca nu iesea din cuvantul lu frati-su.

bun. deci nu mai aveam nici o sansa sa-mi impun punctul de vedere cu forta. schimbam tactica, mi-am spus, astia cum sunt niste verze, daca nu se ocupa nimeni de ei, raman iarasi repetenti. deci nu-mi ramane de facut decat sa-i conving ca fara mine nu pot trece clasa. si nici nu a fost greu, abia incepuse trimestrul si deja era clar ca numai o minune ii mai poate salva. normal ca eu eram tot ca inainte, nu invatam niciodata nimic si nu-mi faceam niciodata temele, da mai prindeam cate ceva de prin clasa si, in comparatie cu colegii, paream un geniu.

si uite asa au ajuns fratii N. sa se uite cu un respect nemasurat la mine si sa-imi manance din palma. la teze ma asezam in preajma lor si-i lasam sa copieze, cand ii ascultau le sopteam samd. si era deajuns sa fac un semn ca oricare dintre indezirabilii din jur sa fie facut una cu pamantul. timp de un an de zile am fost the king.

situatia asta a picat peste faptul ca ma mutasem la tara, la taica-miu si ca daca nu ma prefaceam sa invat ala ma punea la munca. si-uite asa am ajuns premiant. un concurs fericit de imprejurari, as zice