bucatarii nu stiu sa gateasca

o sa iau o pauza de la povestit intamplari taximetristice si ma intorc in timp, cu cativa ani inainte, la primul meu job oficial. zic oficial, ca joburi am tot avut, de la 8-9 ani incolo.

primul meu job oficial a fost cel de bucatar, ceea ce nu te-ar surprinde daca ai stii ca tocmai terminasem liceul economic, specialitatea bucatar si-mi dadusem examenul de diploma din ciulamaua de pui.

s-a intamplat sa-mi gasesc de lucru la o cabana/motel de pe langa brasov, impreuna cu inca 3 colegi. eram singurii angajati in bucatarie si intamplarea a facut ca nici unul dintre noi sa nu stie sa gateasca, caci ne-am petrecut anii de scoala necajind colegele care isi luau viitoarea meserie in serios.

poate situatia asta l-ar fi speriat pe vreun oarecare, dar noi nu eram genul ala de indivizi, nu ne-am batut capul prea tare, ne gandeam ca atata timp cat stim sa citim si avem cateva carti cu retete ar trebui sa ne descurcam onorabil.

timp de 3 zile n-am avut nici un client, apoi, intr-a patra, ne-am trezit cu o echipa de rugby, cu antrenori,    si tot tacamul. mama ma-sii de treaba, imi zic, nu putea sa pice o echipa de sah?!? ce-i facem daca nu le place mancarea ciclopilor astora? in momentul ala, unul dintre colegi a dat cu boneta de pamant si ne-a comunicat cu naduf ca el pleaca acasa, ca nu are chef sa-si riste viata pentru salariul minim. noi astelalti ne-am organizat intr-o celula de criza si am inceput sa ne batem capul cu meniul zilei. intr-un final, am convenit sa le comunicam rugbystilor ca nu avem decat paste. caci, ce ne-am spus noi, cat de greu e fierbi niste paste si sa adaugi o galeata cu apa la una cu sos de rosii?
din pacate nu ne-a merg asa de usor. rugbystii pusesera mana pe un meniu pe care nu am apucat sa-l ascundem la timp si nu erau doi care sa vrea acelasi lucru. dupa indelungi parlamentari, amenintari voalate, scuze ipocrite si injuraturi neaose, am reusit sa ii convingem sa comande paste, dar am fost nevoiti sa mai adaugam si niste cascaval pane, ca sa cadem la pace.

intorsi in bucatarie - dezastru! pastele se arsesera! dar cum eram optimisti de felul nostru ne-am spus ca e si asta o experienta care o sa ne foloseasca in lunga noastra cariera de bucatari. tocmai aflaseram ca daca lasi apa sa fiarba prea mult se cam evapora. ca sa scap de responsabilitate, le-am propus colegilor sa se ocupe ei de reciclat pastele in timp ce eu fac cascaval pane. am luat cartea de bucate, am deschis-o la pagina potrivita si m-am apucat cu voiosie de treaba. m-am scos, imi ziceam. in timp ce astia doi probabil or sa si-o ia pe coaja de la rugbysti, eu o sa fiu eroul zilei cu cascavalul meu pane, care arata absolut delicios.

ca sa fac povestea lunga scurta, in final ne-am mai ales cu o experienta: asa cum apa se evapora daca fierbe prea mult, cascavalul din cascavalul pane se topeste daca il lasi prea mult in tigaie. rugbystii nostrii au fost nevoiti sa se multumeasca cu paste arse si cascaval pane fara cascaval. bine ca macar am avut prezenta de spirit sa ne retragem in timp ce chelneritele ii serveau.