motiva-m-as

citeam deunazi niste materiale motivationale si ma intrebam daca cineva, undeva, vreodata, reuseste sa obtina niste rezultate aplicand ideile motivatorilor. 

imi e destul de greu sa cred asta. uite, de pilda, ideea aia care suna asa de bine, teoretic: "traieste ca si cum ar fi ultima zi din viata ta"

hai sa fim seriosi, daca chiar s-ar intampla sa fiu informat ca mai am doar o zi de trait as fi atat de coplesit de vestea asta incat m-as invarti o vreme in cerc izbindu-ma cu capul de pereti, apoi m-as tranti pe canapea si as astepta acolo sa se faca maine. ceea ce cam seamana cu felul in care imi petrec in realitate viata, de altfel, dar asta nu inseamna nimic!

alta creatie a geniilor motivationale: traieste ca si cum pensia nu ar fi o optiune. pai asa si traiesc! sincer, mai exista oare printre noi indivizi suficient de naivi ca sa isi inchipuie, in actualul context economic, ca vor vedea ceva din banii cu care au cotizat la pensie? daca da, este evident ca oamenii aia n-au nevoie de nici un fel de motivare, caci sunt niste monumente de gandire pozitiva.

altii te invata sa stapanesti limbajul nonverbal. se pare ca daca stai cracanat, si cu bratele departate de corp ca un culturist facebook, lumea o sa te perceapa drept mascul alfa. acuma trebuie sa recunoastem ca propovaduitorii importantei limbajului corporal sunt oarecum rezonabili, nu merg atat de departe incat sa ne ceara sa ne pisam pe la colturi, ca sa ne marcam teritoriul. spre nemultumirea numerosilor masculi alfa care, in semn de protest, au inceput sa umble cu pantalonii lasati si cu chilotii la vedere.