pet-ul cacacios

tot prin vremea aia, imi cumparasem un cobai. era un sobolan simpatic foc, cu blanita in trei culori: alb, maro si portocaliu. sobolanul asta traia in libertate deplina, umbla prin toata casa si dormea in pat cu mine. acuma nu am decis sa-l las liber din considerente umanitare, nu, ci din cauza ca un acvariu ma costa cam de cinci ori mai mult ca sobolanul respectiv, ceea ce era strigator la cer, mai ales in conditiile in care stransese bani pentru soarece economisind vreme de vreo doua luni.numai ca pet-ul meu avea un defect: nu se usura niciodata. sau cel putin asa credeam eu, devreme ce, la o luna de cand il aveam inca nu gasisem prin casa caca de sobolan. poate ca digera foarte bine, mi-am spus.dupa inca cateva saptamani, cum tocmai se apropia pastele, mama s-a pus pe curatenie generala. ei si cum trebaluia ea prin camera mea, numai ce o vad odata ca iese cu o falca-n cer si cu una-n pamant, strigand la mine sa-mi iau soarecul si sa-l scot afara, ca daca-l prinde il arunca pe geam. eu, mirat de o asemenea izbucnire, stiindu-mi pet-ul pasnic, m-am dus sa vad grozavia care o suparase pe mama. si ce sa vezi, in spatele bibliotecii se adunase un munte de caca uscat. se vede treaba ca soarecul meu nu avea o digestie chiar asa de buna pe cat credeam.