cu colindul

eram mic tare cand am mers prima data cu steaua si cu plugusorul, dar am facut o gramada de bani. e drept ca nu m-am putut bucura de toti, ca si-au luat ai mei zeciuiala (care tot la mine a ajuns, sub forma de haine) da tot mi-a ramas cash suficient ca sa-mi cumpar un ceas electronic.eram asa de mandru de ceasul meu, incat umblam cu maneca dreapta suflecata, ca sa se vada de departe. ieseam in fata blocului, schimbam o vorba-doua cu prietenii, apoi imi priveam, cu un gest natural (pentru care muncisem cu orele in fata oglinzii) ceasul si zicea cu un ton plictisit: "e patru si saptesprezece..". sigur, prietenii imi atrageau atentia ca le-am mai zis si cand a fost trei si patrusopt, ba chiar si patru fara 3 minute, dar eu nu puneam la suflet rautatile astea, ii compatimeam pe bietii copii ca n-aveau si ei ceasuri. ce-i drept, tichi avea unul mai fain, dar el era hitlerist, era normal sa aiba.

ei si cand am vazut eu cati bani se fac cu uratul, mi-am facut un plan de bataie, ca la anul sa pornesc cu o zi-doua mai devreme, sa strang mai mult.si au venit, in sfarsit, sarbatorile. mi-am luat steaua pe umar - o facusem la traforaj si o ornasem cu ceva hartie colorata, dar cum eram un antitalent total la chestii de design, a iesit o ciudatenie diforma, asa ca m-am vazut nevoit sa agat de bat o coala de hartie pe care am scris mare "STEAUA", ca sa inteleaga toata lumea ce reprezinta obiectul. e drept ca am dat si de cativa care nu au inteles nici macar mesajul asta simplu si mi-au sugerat sa adaug un "HAI" inainte de "STEAUA".boon si incep eu sa bat cartierul in lung si-n lat, cu placajul pe umar. numai ca imi scapase o mica chestie, in febra pregatirilor: uitasem sa invat colindul. il repetasem eu de cateva ori pana am ajuns la concluzia ca-l stiu, da nu m-am apucat sa ma verific, asa ca m-am vazut nevoit, dupa cateva rateuri, sa ma intorc acasa sa-mi iau cartea cu mine.

acuma, eram mai linistit, cu cartea in buzunar si steaua pe umar. ajungeam la om la usa, sunam, intrebam daca primeste cu steaua si, daca raspunsul era pozitiv, scoteam frumos cartea din buzunar si incepeam sa citesc din ea. numai ca, ghinionul dracului, nhimeream mereu in blocuri in care nu functiona lumina pe hol, din motive de ciordit becurile de catre locatari, asa ca ma vedeam nevoit sa ma intorc putin cu spatele la gazda, ca sa profit de lumina de la ea din casa.si uite-asa, chiorandu-ma, am am apucat sa intru in cateva blocuri si sa adun ceva banuti. dupa cat de umflat imi era buzunarul, banuiesc ca adunasem de vreo 4-5 ceasuri electronice deja.

numai ca, odata cu lasarea intunericului, lumea a inceput sa petreaca. si, binedispusa fiind, lumea respectiva s-a apucat sa ma cinsteasca cu bere si vin. acuma, chiar daca aveam numai 8 ani, eram deja destul de rezistent la bautura, pentru ca aveam obiceiul sa golesc paharele cu alcool care ramaneau dupa plecarea invitatilor, cand se intampla sa aiba ai mei musafiri. dar nici macar eu nu eram chiar atat de tare la bautura incat sa rezist entuziasmului zecilor de familii de proletari care se simteau jigniti daca nu ciocneam cu ei un paharut.ce s-o mai lungesc, m-am facut ranga. nici nu mai stiu cum am ajuns acasa, ce e sigur e ca mi-am pierdut aproape toti banii adunati pana atunci. noroc ca ai mei n-au bagat de seama ca am intrat, din cauza galagiei vecinilor - carora le multumesc pe aceasta cale, caci, fara ajutorul lor, nu stiu cum as fi reusit sa explic cele 10-20 de incercari de a baga cheia in usa.

nici steaua nu a mai ajuns acasa cu mine, da chestia asta nu m-a deranjat prea tare, oricum nu-mi placea ciudatenia aia. si unde mai pui ca peste cateva zile urma revelionul, deci mersul cu plugusorul. am uitat repede supararea pricinuita de pierderea banilor si am inceput pregatirile pentru plugusor. partea cea mai naspa e ca n-aveam buhai. mi-am luat, deci, bicicleta si m-am dus la bunica-mea, sa deposedez calul de cateva fire din coada, pentru buhaiul meu.ei si cum nu eram expert nici in fabricarea buhaielor, am cam lasat calul fara coada pana m-am declarat multumit. chestie pe care mi-am luat o scatoalca de la bunica, dar, marinimos fiind, am iertat-o: ce stie ea cat de greu se fac banii!

plugusorul a mers bine, fara evenimente neplacute, am strans bani frumosi si mi-am luat o gramada de chestii. problema e ca s-au terminat cam repede si mai aveam de asteptat cateva luni pana la paste, cand imi propusesem sa merg cu stropitul.in disperare de cauza, l-am luat pe corci, tiganul, ca asta canta la acordeon si ne-am dus sa colindam de ziua lui ceausescu. era cam sfarsitul lui ianuarie, daca nu cumva ma insel. eu am invata o poezie, ceva cu conducatorul iubit, o recitam si corci ma acompania la acordeon; dar cum asta nu stia sa cante decat "valurile dunarii", iesea o chestie de tot hazul. nu prea am avut succes cu colindatul de ziua lui ceausescu, abia ce a iesit de doua inghetate.

cel mai misto a fost cu stropitul, de paste: cumparam o sticluta de-aia de parfum de lacramioare, sau asa ceva, cea mai ieftina pe care o gaseam, scurgeam continutul intr-o alta sticluta si lasam doar cam o zecime in sticla initiala, peste care turnam apa. se vede treaba ca de mic am priceput cum merg afacerile in romania: investitie cat mai mica si profit cat mai mare.partea haioasa era ca imi deschideau usa domnisoare care, vazand ce oribilitate de parfum tineam in mana, imi dadeau bani numai ca sa nu le stropesc. initial eram sincer si le ziceam sa stea linistite, ca oricum e mai mult apa, dar apoi m-am prins ca ies mai bine daca le las sa inteleaga ca e parfum concentrat.si uite-asa am tinut-o multi ani la rand - cu exceptia colindului de ziua lui ceausescu, ala s-a intamplat doar odata - pana am implinit vreo doispe ani si a inceput sa-mi fie rusine sa mai merg cu colindul.e drept ca nici pauza nu a tinut mult: dupa ce am mai crescut, mergeam cu prietenii pe la toate cunostintele si ajungeam acasa prastie, dupa vreo doua zile. da asta-i alta poveste si intra mai mult la categoria "come alcoolice" decat "colinde".